minunată duminică

lectură. am citit mult în aceste zile. şi totul pe fugă. adică, în autobuz - mi-am lăsat maşina acasă special pentru a mă bucura de lectură. am ales un drum ocolitor pentru a citi mai mult. am să povestesc curând despre cărţile citite.

vă amintiţi că zilele trecute ceream un copil împrumut? ha ha ha. n-am primit, n-am găsit, dar m-am dus singură la şezătoarea cu poveşti şi instrumente muzicale. promisesem că ajung. trebuia să mă întâlnesc cu organizatoarea, cu Beatrice Iordan.

a fost o oră magică. copii isteţi, care ştiau instrumentele muzicale (cobză - "o chitară care cântă mai răguşit"; fluier; tobă; cimpoi... etc.). o oră cu muzică (mi-am aminitit "Podul de piatră s-a dărâmat, a venit apa şi l-a luat. Vom face altul pe râu în jos, Altul mai trainic şi mai frumos), poveşti, joacă, dans. superb! părinţi preocupaţi de educaţia odraslelor, în faţa cărora mă înclin respectuos. mă bucur să văd că mai există şi altfel de părinţi, şi altfel de copii, dar mai ales există o şansă de a salva România. (sper!).

sunt atâtea ateliere pentru dezvoltarea simţului estetic şi creativ la copii, încât am plecat cu lacrimi în ochi că nu am (încă) copii.


am "lansat" poveştile.... am privit bucuria părinţilor de copii talentaţi... am discutat cu o femeie - mamă senisibilă şi delicată precum o trestie... am primit energie pentru o săptămână şi m-am întors la lectură.

Cartea de povesti, premiu la un concurs pentru copii

Nu am crezut niciodată că, poveştile mele, îmi vor umple sufletul de bucurie. Am acceptat cu drag şi inima deschisă, să fiu "sponsor" la un concurs de desene dedicat zilei mamei.
Am trimis cărţile - cu oarecare teamă, căci poşta română îmi cam dă de furcă - şi azi am primit mesajul că ele au ajuns la destinatari, care politicoşi au şi postat mulţumiri pe site-ul activităţi pentru copii.

Dau copy paste la "toată tărăşenia".

Reclama:La aceeasi categorie, Alex, va primi de asemenea , pe langa diploma si pix, o carte de povesti semnata de Claudia Groza, profesor de biologie si scriitoare, ii urmaresc blogul de foarte mult timp, am citit de asemenea cartea, este foarte frumoasa, Claudia scrie cu mult talent si sensibilitate , o sa descoperi personaje minunate, Alex!
Nu e singura carte pe care Caludia o va oferi in concurs, iti multumi mult, iar pentru cei care doresc sa urmareasca seria povestilor Lizei va recomand blogul Claudiei http://povestilelizei.blogspot.com

Re: Votare concurs desene in paint, tema "Mamica mea"

de nicoletag » Vin Apr 01, 2011 8:59 am

Ieri Radu a primit cartea Claudiei Groza, va zic ca e foarte frumoasa, are niste texte perfect adaptate varstei lor. Si, intamplator, dar pentru Radu a fost o supriza placuta, prima povestioara are ca personaj principal un baietel pe nume ... Radu .
Avem si un mesaj pe prima pagina pentru Radu, asta l-a incantat, multumim mult de tot Claudia pentru carticica si pentru mesaj.

Nico, mami de 2 nazdravani Andrei (8 ani) si Radu (6 ani)

nicoletag

Mesaje: 107

Membru din: Mie Dec 23, 2009 3:17 pm

Sus

---

Re: Votare concurs desene in paint, tema "Mamica mea"

de instcris » Sâm Apr 02, 2011 7:52 am

Buna dimineata! Am primit cartea Claudiei pe care am si citit-o cu sufletul la gura. Cea mai frumoasa ni sa parut povestea ciupercii, o sa tinem cont de invataturile desprinse din aceasta.
Multumim, Claudia!

Efortul isi arata roadele dupa ce o persoana refuza sa se opreasca(Napoleon Hill)

instcris

Mesaje: 176

Membru din: Vin Oct 16, 2009 6:36 pm

Localitate: Botosani

Sus

---

Re: Votare concurs desene in paint, tema "Mamica mea"

de monique1977 » Sâm Apr 02, 2011 12:01 pm

ieri am primit si noi cartea de la claudia superba
si e semnata
MULTUMIM FRUMOS!!!!

monique1977

Mesaje: 1291

Membru din: Mie Sep 09, 2009 8:42 pm

Localitate: brasov

http://www.activitaticopii.ro/forum/viewtopic.php?f=9&t=7282&start=40

poveste in desen

pornind de la o "pictura" am scris o povestioara. aceasta:

Excursie la firul ierbii

Picnic. Şi-l imaginase de mult, în momentele de epuizare. Dorea să redevină pentru o oră copil, să alerge bezmetică prin firele de iarbă, să-şi facă provizii de aer curat şi culoare. Buburuze galbene, portocalii, roşii îşi etalau frumuseţe de aripi prin faţa ei. O mică buburuză se căţăra pe firul ierbii, tot mai sus, până în vârf, unde se legănă tot mai tare, atingând marginile lumii. Un spectacol divin oferă natura, dacă ai habar unde să cauţi, ce cotloane să cercetezi, ce uşi să deschizi. Libelule cu trupuri subţiri ce transmit eleganţă, candoare... aripi străvezii cu irizaţii de albastru şi verde. Miriapodele privite cu lupa din ochiul drept, îşi mişcă picioarele ca nişte adevărate gheişe.

Şi toate acestea... din trei tuburi de vopsea acrilică şi două pensule mânuite de o tânără lipsită cu desăvârşire de talent!

despre educatie

cu ultimele puteri, adunate nici eu nu stiu cum si de pe unde, scriu aceasta postare.
ieri - ca fiecare joi de fapt pentru mine - a fost o zi cumplita.
parinti care nu stiu carte vin sa ma invete cum sa predau.

"sa mor eu ca esti frumoasa! nu te-am vazut pana acum, dar sunt mama lui X, de la a V-a. nu stiu sa scriu, pun degetul cand trebuie sa iscalesc ceva, iar ta-su are probleme cu capul si eu vreau ca el sa faca scoala. din toti, tocmai pe el te-ai gasit sa-l lasi corijent?"
"doamna, vreti sa-l ascult in fata dvs.? iar el a ramas corigent ca a si lipsit foarte mult."
"pai el face sport."
"bine, va promit ca il voi trece".

o alta bunica care face regulile in scoala, imi spune ca va aduce pe nu stiu ce avocat sa stea la ore, ca sa stie ea ce face nepotul exact.
nu mai stiu cine sunt si ce caut intr-o scoala. sunt scarbita de-a dreptul. pana si inspectorii vin anuntati, iar astia fara pic de carte, fac regulile.

in toata nebunia asta, stiu un singur lucru: ca elevii, sunt constienti de "valoarea" lor si apreciaza cand sunt corecta. am doi corigenti care invata biologie pe paine. cred ca ma injura, mai citesc un rand, si tot asa. dar, stiu ca se poate. sunt mandra de mine, sunt mandra de ei. :))

oricum educatia moare, treptat treptat. :)

Caut copil de imprumut.... :))

Imi doresc mult sa particip la aceasta sezatoare... sa o intalnesc pe Beatrice Iordan, o femeie extrem de talentata si sensibila.

Duminica, 3 aprilie, am sansa sa ascult diferite instrumente muzicale si povesti. Poate facem un schimb de "literatura" pentru copii.

Asadar si prin urmare, cine imi imprumuta pe semnatura un copil cu varsta minima 5 ani? :)) Multumesc anticipat!

Evenimentul este descris cam asa:

"Atelier despre instrumentele traditionale romanesti pentru copii cu vârstă minimă 5 ani.

Ne propunem apropierea copiilor de instrumentele muzicale traditionale romanesti, de basmul popular si, in general, de traditiile romanesti printr-un atelier ce va imbina crampeie de teatru, muzică, joc, dans, improvizatie, voie buna si multa, multa copilărie.

În cadrul acestor ateliere vor fi prezentate numeroase instrumente tradiţionale româ...neşti (diverse instrumente de suflat: fluiere, caval, cimpoi, instrumente cu corzi: cobză, braci, ţambal diferite instrumente de percuţie: drâmbă, tobă, dairea) etc.
Apoi, copiii vor realiza împreună cu noi fundalul sonor al unui basm cu ajutorul unor instrumente nonconventi
onale: betisoare, clopoţei, scoici, beţisoare, pietricele etc. Nici teatrul nu va fi uitat. Cu ajutorul unui moment de teatru de umbre – ce-i care nu-l cunosc îl vor descoperi acum – vor trebui să recunoască timbrul instrumentelor folosite in piesă. Momentul de teatru va fi in sine o încântare vizuală şi auditivă. În fine, atelierul se va încheia cu un mic moment de dans: copii vor fi invitati sa se prinda in joc pe melodia fluierului.

Bilet 15 lei/ copil. Parintii pot participa gratuit la atelier
Va asteptam cu drag"

Titlu de carte: "Romantic porno" - Florin Piersic Jr.

Am auzit despre "Romantic porno" - cum ca ar fi o carte - saptamana trecuta, vineri, printre culori, pensule, oameni plini de viata. Nu am dat importanta. Am aflat ca maine, la cafeneau Carturesti, are loc lansarea acestei carti.
Cica nu are continut romantic, nici porno, doar dezinhibat.

Ma intreb ce bine ar fi fost ca pornografia sa salveze Romania!

Mi-e mila de femeile "destepte", care se lasa - cu voie sau fara voie - fotografiate si filmate in situatii intime, iar materialele folosite ca material "didactic". Oare si-au pierdut emisferele cerebrale si gandesc cu creierul mic? Nu stiu... si nici nu vreau sa stiu...

Privirea

Privirea o fixează, o arde, o sfredeleşte. Îi era dor de el, de această intensitate a ochilor. Irisul de culoarea albastrului marin, al cerului înainte de furtună, o face să se piardă în noianul de dorinţe de dor. Răspunsul ei, un zâmbet timid.
- Tu aici? Cum se face asta? se auzi vocea lui guturală, ştrangulată de emoţie .
- Întâmplarea, doar întâmplarea, şopti ea, apropiindu-se de linia ce desparte obrazul de ureche. Nu te nelinişti, n-am să-ţi fac probleme. Poţi să mă ignori.
- Îmi este dor de tine. Mă bucur că viaţa mi te-a scos din nou în cale.
- Ha ha ha, se aude râsul răsunător, deranjant, ironic al Liei. Ştiu cât de mult ţi-a păsat. Tot întreţinut de femeia carieristă, cu manichiură impecabilă?
- Din păcate da. Ştii că sunt un coate goale, un nimeni. E prea târziu să mă schimb acum.
- Da... nu am sfaturi pentru tine. Păcat de inteligenţa ta... păcat de sufletul tău... păcat de calităţile tale. Mă doare să te ştiu un ratat... sau un raton cum îţi plăcea să te numeşti.
Un oftat prelung şuieră în aerul încăperii ce se umplea de fumul ţigărilor cu arome diferite.
Ce viaţă boemă....
Câtă frustrare şi nemulţumire şi tristeţe se ascund în spatele acestor măşti.
Lia îi atinge uşor umărul, strânge din buze în semn că îi pare rău, dar ea îşi doreşte să "crească", şi păşeşte atentă printre scaune şi ajunge la el, bărbatul care ştie ce vrea, care îşi doreşte să evolueze.

*

- Eşti o femeie specială Lia! Fericit va fi bărbatul care va ştii să te preţuiască, să-ţi înţeleagă sensibilitatea şi să te oprească lângă el. Sunt un ratat, ai dreptate! Admir curajul că m-ai părăsit. Nu ţi-am răspuns la mesaje. Sunt un laş, un nemernic, un nimeni. Nu am nimic... absolut nimic al meu. Totul este luat cu împrumut.

Un monolog tardiv... fără sens. Când un om se pierde, adesea, rămâne pierdut.

Uneori o privire spune mai mult decât o mie de cuvinte.