Ziua cartii si a Dreptului de Autor

“Cititul este o maladie transmisibila pe cale textuala”.
“Cititul nu este o infractiune”.
“Cartea te face om.”

"Citeste! Citind mereu mintea ta va deveni un laborator de idei si imagini din intelesul carora vei intocmi sensul si filozofia vietii". Mihai Eminescu

Recitesc "Viata pe un peron" de Octavian Paler.

E necesar sa ajung la o "Seara de lectura" organizata de www.121.ro, joi 29 aprilie, orele 18.30, la Libraria Carturesti, Muzeul Taranului Roman.

Nori cu amintiri

In drum spre magazinul de materializare a viselor, doi nori furiosi se ciocnesc grabindu-se sa-mi deschida usa. In jurul lor se formeaza o pacla deasa. Ma apropii sa ii ajut sa se ridice, dar s-au dispersat rapid.
- Iertare va cer, am uitat ca sunteti foarte timizi. Fir-ar sa fie, numai prostii fac, spun printre dinti, sa nu par ciudata.
De unde de neunde, deasupra capului imi apar amintiri., care fac o hora si incep sa se prezinte pe rand:
“Zambetul fugar al colegului de clasa care imi distrugea penarele din prea multa dragoste.”
“Alergatul prin supermarket cu unul dintre colegii de la insitutul de cercetare dupa ce am plecat de la un festin nemancati. Doua motive diferite: el este vegetarian, eu mofturoasa. El la costum, eu pe tocuri, alergam printre rafturi la 21.56 sa luam ceva de mancare.”
“Privitul pe gaura cheii al unei colege de facultate la un examen oral, in sesiunea de vara, urmarind daca proful imi da 10 doar pentru ca am fusta scurta. Slava Domnului ca picasem pe subiect. Ha ha ha. “
“La angajarea in cercetare, directorul, afland ca am lucrat 5 ani in invatamant si 8 luni la o editura, m-a intrebat cand am avut timp sa le fac pe toate – el credea ca de-abia am finalizat cursurile universitare. (m-am simtit flatata).”
Le privesc pe rand, caci rulau pe rand ca o holograma in fata mea. Nu sunt deloc schimbata… poate ca experienta de viata, in rest, nu. Ma privesc atent… port o fusta ce o aveam si in clasa a XI-a. Sunt un copil mare, cu o multime de amintiri frumoase. Incerc sa inaintez, sa imi continuu cumva drumul, caci, nu pot trai din amintiri.
O salba de amintiri, frumoase, stralucitoare imi prinde incheietura mainii drepte. Indoi bratul si le privesc, oglindite pe un ecran, asemenea unui ceas.
“Primul meu an in invatamant, copii minunati, director responsabil si bun manager, dar mai presus de toate OM. Incurajarea: “POTI, iar daca ai intrat in hora e musai sa joci!” nu am sa o uit nicicand.”
“Prima mea iesire in afara granitelor tarii, si in tren, lovind pe cineva cu troller-ul, uitand unde sunt – dupa o noapte de nesomn – i-am spus: iertati-ma! si el nu a inteles si m-a privit urat.”
“Publicarea povestilor pentru copii, apoi incredintarea lor unui post de radio serios si dedicate luii celor cu suflete nevinovate, Itsy Bitsy.”
Tresar. Cineva mi-a atins umarul. Intorc incet privirea si zaresc norul in forma de delfin. Il mangai, il sarut usor, asa in taina… taina iubirii si a amintirilor pentru frumos.

Dinozauri la Romexpo

Atentiune, atentiune!

Mare Expozitie, mare la Romexpo.

Dinozaurii au renascut si au invadat Bucuresti-ul.

La asemenea anunt, curiozitatea si sufletul meu de copil, au sarit de bucurie si mi-au spus: "Te rugam, du-ne si pe noi!"

Am luat cu imprumut un pusti de 4 ani - mama ii este bona - si am mers la dinozauri. Sunt reusiti si sunetele sunt de efect, precum si ecosistemele. Este o expozitie frumoasa, dar mi se pare scumpa! 40 lei pentru adulti, si 25 pentru copii pana la 14 ani. [azi am inteles ce inseamna sa fii parinte si sa dai copiilor tai educatie; ieri in autobuz, un parinte se plangea ca le-a cerut invatatoarea 7 lei sa ii duca la Muzeul de Arta; da, educatia, ca si luxul si prostia, se plateste! dar, sa speram ca merita sa ai sufletul incarcat cu ceva frumos decat cu injuraturi si lovituri in spatele blocului].

Dinozaurii se misca si emit sunete, peisajul este cat de cat bine redat, astfel incat te poti transpune in Jurasic, Cretacic, Permian. (scuze daca gresesc).

Rares, baietelul nazdravan, s-a distrat de minune. Voia sa dea mana cu dinozaurii, ii striga si ii intreba cum ii cheama, apoi a dorit sa "calareasca" unul. Bineinteles ca s-a putut, contra cost... a fost calarit un T Rex (orice e posibil, orice are o solutie).

E minunat sa fii copil, e minunat sa fii parinte (cu suflet de copil) - dar sa iti permiti sa oferi ce-i mai bun odraslei!

Distractie placuta tuturor!

Tic Tac... si timpul trece... Tac Tic

Paianjenul din coltul de sus al incaperii albe, toarce linistit la firul sau pretios. Observa ceasul care ticaie. Il enerveaza. Limbile care se misca incet, dar sigur, cu o ritmicitate aparte, il obosesc. Atunci, cu o rapiditate de felina, infasoara cele doua limbi cu firul sau alb, subtire si foarte lipicios. Astfel, timpul s-a oprit… cu toate acestea paianjenul a imbatranit si a murit peste doua cicluri a cate 24 de ore fiecare, adica 2880 minute … 172 800 secunde. Ai spune ca e atat de putin… sau mult, depinde de ce parte a timpului esti.
Eu il pretuiesc si mi-e ciuda pe mine ca l-am irosit pe vise desarte, in loc sa lupt pentru ele sau sa fac ceva constructive in acel timp, destul de consistent, masurat in ani. Incerc sa recuperez. Stiu ca nu se poate, ca timpul nu mi-e si nici nu-mi va fi vreodata prieten. Foarte rar se opreste putin in loc, face minutul de 62 de secunde pentru a zambi cuiva ce are intr-adevar nevoie de acel zambet.
Si florile se deschid in cateva ore…. si traiesc doar cateva ore.
Si muntii sunt erodati…de vant si de ploaie.
Si albiile raului sunt secate si raul se transforma in teren malos, apoi in pamant.
Si vulcanii mustacesc… si se supara si isi arata puterea mocnita si stransa strop cu strop.
Si bacteriile se inmultesc de mii de ori… intr-o ora.
Si embrionul creste… de la micron pana la kilograme in luni.
Celulele mor si altele se divid de nenumarate ori in cateva ore.
Doamne cata putere si cata diversitate ai oferit timpului.
Si am fost o fetita dolofana si vesela. Am devenit o adolescenta finuta, apoi o tanara interesanta – delicata ar spune unii -, acum sunt o femeie zambitoare si care stie ce vrea. Curand – nu stiu ce vrea sa-mi spuna timpul cu acest termen de “curand” (zile, saptamani, luni, ani?) – voi fi, probabil mama, apoi o bunica tandra si sfatoasa… apoi Pamant. Din asta sunt creata, dupa chipul si asemanarea Lui (asa spun cartile si povestile), cu multa migala si talent (sunt mandra de opera Sa).
Timp, ofera-mi spatiu alaturi de tine. Fa-ma prietena ta si du-ma acolo unde pot face ceva, rezolva o situatie, aduce o bucurie, infatui ceva constructiv.
Timp, nu imi darui riduri (decat de expresie) si nu ma lasa sa-mi arat niciodata varsta. Daruieste-mi – stiu ca doar tu poti – tinerete fara batranete. Moartea o accept. Finalul e final si ciclul se reia.
Timpul ma avertizeaza ca e tarziu si am multe de facut in aceasta seara… si ca sunt OM si sunt muritoare.

Zambet redus la 50%

O eleva de clasa a VIII- a, mi-a reprosat azi, ca nu am procedat corect ca am ascultat-o. I-am dat un doi mare cat ea si s-a simtit lezata. A spus ca ora trecuta nu am ascultat si ea a crezut ca nu o voi face nici astazi. Si, mai ales ca nu am anuntat-o ca o voi asculta. I-am explicat ce si cum... si-a cerut scuze la finalul orei - ceea ce ma lasa rece si cu un gust amar -, dar, mi-a stricat cheful pentru intreaga zi.

-Sunteti trista azi, doamna, nu-i asa? imi spun alti elevi.

-Nu sunt trista, sunt putin dezgustata. Dar imi va trece.

Prin ploaie, venind spre casa, cu ochii in pamant sa nu calc in balti, cu gandul spre cer si dor de iertare, imi amintesc de scena de aseara...

laura: Ce faceţi, doamna? Ştiţi de ce v-am căutat? Pe 3 mai, împlinesc 18 ani, voi sărbători ziua la Capşa, Ne-am gândit ca, am vrea să vă invităm, puteţi veni? Vom sărbători pe 2 mai, (19.04.2010 21:50:24), fiindcă 3 cade luni.

Este o eleva de-a mea. Am cunoscut-o cand era in clasa a VII-a. Este o fetita extrem de inteligenta, foarte citita, canta la pian, stie 3 limbi straine cursiv.... si toate astea, in ciuda unui handicap major: s-a nascut nevazatoare. Mi-a fost draga din prima clipa cand am vazut-o. M-am atasat de ea. Imi amintesc ca i-am facut din plastilina structura organelor de simt pentru a le putea intelege.

Mi-e draga si pentru ca suntem nascute in aceeasi zodie, la cateva zile distanta. O data, am imbratisat-o si ii spun:

-Esti atat de slaba, Laura!

-Si dvs. doamna! raspunse ea si ne-am pus pe un ras copios.

Are niste buze superbe... si un zambet, mai frumos ca al meu. Are un suflet sclipitor si vointa de fier. Este olimpica la istorie si la religie pe tara. Este o fetita divina, ce vrea sa urmeze Facultatea de Teologie.

Am inteles ca am un loc acolo, undeva, in sufletele curate ale unor copii. Deci, nu m-am irosit degeaba in invatamant.

Ma voi stradui sa mai salvez cateva suflete inocente, sa formez doi- trei OAMENI. (zilele trecute un elev golanas imi spune: "nu inteleg dna de ce va bateti capul cu noi". "Uite asa, poate se prinde ceva acolo de crengile neuronale numite dendrite"). Greu, greu la deal cu boii mici... dar, sper sa se merite.

Ganduri senine si zambete (sper sa nu aveti lacrimi in ochi)!

Rasfat

Ieri, a fost o zi de duminica dedicata rasfatului. Cum lucrurile frumoase se intampla cand nu le astepti, asa am patit si eu...
Am plecat dimineata de acasa... spre nicaieri. Am ajuns la o biserica frumoasa - Casin - pe care imi doream de mult sa o vad, dar e prea departe de zonele Bucurestiului practicate de mine. Am stat 10-15 minute, mi-am adunat gandurile, si am pornit spre Herastrau. Am dat o tura de parc - este imens- am privit cu drag la copiii ce se bucura de natura, la parintii care isi insotesc copiii in plimbari cu bicicleta. Cinste lor!
Dupa amiaza, m-am intalnit cu o prietena... si printre povesti, vesele si triste - na,viata de oameni - mi-a facut fotografii.... multe, multe. Oamenii ne priveau insistent, caci mi-a facut fotografii nu gluma. M-am lasat "pacalita" - de dragul e, caci e pasionata de fotografie. Nu-mi place sa fiu pozata....
Multumesc Livia din suflet pentru ca ma accepti - asa "mica" cum sunt - in viata ta! (si cum spunea Goya? "Alintul este o forma de desfrau"? ha ha ha).
...
si am simtit miros de iarba; si am privit cerul; si am vazut chipuri de oameni; si am inteles cat de colorata si minunata poate fi viata.

Rendez- vous cultural cu arta

Scriu asa pe fuga... voi reveni pe seara.

Am fost la Rendez-vous-ul cultural cu titlul - "Primitivii" picturii romanesti moderne". A fost extrem de interesant. Nu vizitasem niciodata galeriile de arta. (MULTUMESC DIANA PENTRU RASFATUL EXCESIV OFERIT. MA SIMT DE-A DREPTUL DATOARE VANDUTA, CE MERITA A FI DECAPITATA. SA ITI FIE BINE, SA FII RASPLATITA PENTRU TOT CE DARUIESTI! MEREU VEZI IN MINE MAI MULT DECAT EXISTA!)

http://www.mnar.arts.ro/galerii/lucrare-moderna.php?all&id=323

Am aflat ca, pe 15 mai este Noaptea Muzeelor. Eu nu sunt fan sa vizitez ceva in aglomeratie si calcandu-ma pe picioare sau fiind impinsa de la spate....

Duminica frumoasa si binecuvantata!

...

am revenit, si vreau sa scriu cateva date prezentate la intalnirea culturala de ieri.

La sfarsitul sec. XVII, la curtile boierilor din Munteanu si Moldova predomina interesul pentru artele decorative - argintarie, ceramica, portelan, sticla, broderie etc.

Portretele votive - al fresco erau executate de mesteri renumiti, plecand de la observarea chipului ctitorilor sau de la descrieri.

De la inceputul sec. al XIX-lea apare tehnica noua de sevalet di obiceiul modelului de a poza ore in sir, nemiscat.

Portretul - este genul preferat de protipendada, reprezentantii sai erau redati in toata slendoarea lor. Moda occidentala a tablourilor agatate pe pereti in camere este introdusa in tarile romane de ofiterii austrieci si rusi (veniti cu trupele de ocupatie in 1787-1791, 1806-1812, 1828-1834).

Vechiul "zugrav" de biserici este inlocuit treptat de "artist", noua specialziare fiind aceea de "zugravi de portreturi in oloi", "zugravi de miniatura si vapseli cu lustru".

Pictorii autohton cunoscuti in epoca sunt Ion Balomir si Nicolae Polcovnicul, printre artistii straini se numara: Giovanni Schiavoni, Niccolo Livaditti, Anton Chladek, Carol Wahlstein etc.