Nori cu amintiri

In drum spre magazinul de materializare a viselor, doi nori furiosi se ciocnesc grabindu-se sa-mi deschida usa. In jurul lor se formeaza o pacla deasa. Ma apropii sa ii ajut sa se ridice, dar s-au dispersat rapid.
- Iertare va cer, am uitat ca sunteti foarte timizi. Fir-ar sa fie, numai prostii fac, spun printre dinti, sa nu par ciudata.
De unde de neunde, deasupra capului imi apar amintiri., care fac o hora si incep sa se prezinte pe rand:
“Zambetul fugar al colegului de clasa care imi distrugea penarele din prea multa dragoste.”
“Alergatul prin supermarket cu unul dintre colegii de la insitutul de cercetare dupa ce am plecat de la un festin nemancati. Doua motive diferite: el este vegetarian, eu mofturoasa. El la costum, eu pe tocuri, alergam printre rafturi la 21.56 sa luam ceva de mancare.”
“Privitul pe gaura cheii al unei colege de facultate la un examen oral, in sesiunea de vara, urmarind daca proful imi da 10 doar pentru ca am fusta scurta. Slava Domnului ca picasem pe subiect. Ha ha ha. “
“La angajarea in cercetare, directorul, afland ca am lucrat 5 ani in invatamant si 8 luni la o editura, m-a intrebat cand am avut timp sa le fac pe toate – el credea ca de-abia am finalizat cursurile universitare. (m-am simtit flatata).”
Le privesc pe rand, caci rulau pe rand ca o holograma in fata mea. Nu sunt deloc schimbata… poate ca experienta de viata, in rest, nu. Ma privesc atent… port o fusta ce o aveam si in clasa a XI-a. Sunt un copil mare, cu o multime de amintiri frumoase. Incerc sa inaintez, sa imi continuu cumva drumul, caci, nu pot trai din amintiri.
O salba de amintiri, frumoase, stralucitoare imi prinde incheietura mainii drepte. Indoi bratul si le privesc, oglindite pe un ecran, asemenea unui ceas.
“Primul meu an in invatamant, copii minunati, director responsabil si bun manager, dar mai presus de toate OM. Incurajarea: “POTI, iar daca ai intrat in hora e musai sa joci!” nu am sa o uit nicicand.”
“Prima mea iesire in afara granitelor tarii, si in tren, lovind pe cineva cu troller-ul, uitand unde sunt – dupa o noapte de nesomn – i-am spus: iertati-ma! si el nu a inteles si m-a privit urat.”
“Publicarea povestilor pentru copii, apoi incredintarea lor unui post de radio serios si dedicate luii celor cu suflete nevinovate, Itsy Bitsy.”
Tresar. Cineva mi-a atins umarul. Intorc incet privirea si zaresc norul in forma de delfin. Il mangai, il sarut usor, asa in taina… taina iubirii si a amintirilor pentru frumos.