vineri, decembrie 30

Bilant 2016

Multi ani frumosi si impliniti am avut in viata mea de 39 de ani. Insa, an ca 2016, nu am avut nicicand! 2016 a fost un an MAGIC!

Chiar din prima luna, IANUARIE, am trait bucuria nemasurata si de neexprimat in cuvinte de a deveni MAMA. Si nu orice mama, ci mama de gemeni, fata si baiat. Tot in ianuarie au aparut si doua culegeri de biologie pentru bacalaureat la editura NOMINATRIX.
Februarie a sosit cu o usoara depresie postnatala. M-am trezit singura, sa am grija de doi copii, plus treburi gospodaresti, sechestrata la domiciliu. Cum sa nu te destabilizezi?
In martie am inceput atelierele Smartkid prin bunavointa prietenei Liviei Lucan Arjoca, care a pus bazele Asociatiei 7 Arte. Multumesc! 
Aprilie a sosit cu reinceperea muncii la un caiet de zoologie, inceput de pe vremea cand eram insarcinata si din cauza imensitatii burtii nu mai puteam sta la calculator. 
In mai mi-am aniversat cei 39 de ani. 
Iunie a sosit cu povesti despre gemeni.
In iulie, pe 17 am avut dublu eveniment: nunta si botez. A fost minunat! Emotii de toate felurile. 
In august, plimbari prin parcurile din apropierea casei. Era luna in care organizam atelier la Costesti - Valcea, insa anul acesta am fost fortata sa spun pas. Micutii erau prea mici sa ii las acasa, iar sa mergem cu totii era dificil. Matizul este prea mic pentru o familia atat de mare! Hahaha! Am scris ppovesti scurte pentru editura Nomina.
Septembrie a venit cu tentatia tot mai mare de a reveni la scoala. :) Dar nu se putea! Micutii sunt adorabili si vreau sa ma bucur clipa de clipa de puritatea, veselia si gingasia lor. Sunt foarte ageri si agili. S-au ridicat in picioare la 6 luni Horia, la 7 luni Ana. Tot luna aceasta mi-a aparut caietul de zoologie la editura Booklet. Uraaa!
Octombrie a sosit cu finalizarea unui caiet de ecologie, trimis la editura Booklet. Va aparea in 2017. 
Noiembrie a venit cu targul Gaudeamus la care am participat dupa mult timp. :) Am devenit reprezentant carti Usborne. Chiar daca merge greu si cunoscutii sunt sceptici, eu sunt increzatoare si voi comanda pentru micutii mei. Cartile sunt absolut minunate! Calitatea este net superioara! Plus ca am avantajul de a invata si limba engleza.
Decembrie a sosit cu bucurii, cu primul Craciun in patru.
A fost un an minunat! Cu noutati, cu frumos, cu mii de zambete, cu bucurii, impliniri, multe concursuri castigate (premii in carti pe care eu le ador, micutii asemenea. Am inceput sa construiesc biblioteca micutilor). Am avut parte de SANATATE, ceea ce ne dorim pentru toata viata si pentru toata lumea. 


Dorinte 2017:
1. SANATATE, SANATATE, SANATATE.
2. Sa cunosc OAMENI.
3. Proiecte interesante.
4. Multe activitati cu micutii.
5. Mers la stomatolog. Urgent!
6. Sa scriu mult, foarte mult si sa public povestile cu si despre gemeni. 
7. Sa merg la teatru.
8. Atelier in Costesti.
9. Sa duc micutii la mare si la Costesti.
Si ce o vrea Dumnezeu sa ne mai ofere. 
La multi ani, 2017!

marți, decembrie 27

Recenzie "Theodora Tenpenny și tabloul pierdut"


O carte minunată și foarte complexă este "Theodora Tenpenny și tabloul pierdut" de Laura Marx Fitzgerald de la editura Booklet Fiction, in traducerea Laviniei Braniste.

Se adresează copiilor de peste 12 ani.
Theodora este o copilă sărmana, căreia îi moare și bunicul. Rămâne singură cu o mamă cu probleme și o casa veche de întreținut. Este o fată foarte practică: economisește bani, pune murături, hrănește găinile, își face ghiozdan, haină și jambiere din pulovere găsite la gunoi. Se imprieteneste cu Bodhi, fiică de actori, care studiază în sistem homeschooling, realizând diverse proiecte. Așa intră în jocul de descifrare al misterului tabloului descoperit de Theodora, care este adepta lecturii la bibliotecă, al mersului în muzee, în timp ce Bodhi este as în tehnologie: internet, telefon cu touch. 
Cartea este emoționantă, cu scene umoristice. Vă divulg doar una: o bătaie cu ouă pentru intimidarea unei vecine care nu suporta zgomotul produs de găini. 
M-a fascinat bogăția informatiilor despre artă, despre picturi, pictori și biografia lui Rafael, dar și modul în care se face trimitere spre lectură. 
Cartea este scrisă pornind de la pagina 35 a altei cărți, după cum declară autoarea. "Cărțile vorbesc întotdeauna despre alte cărți". 
Importanța practică a diferitelor materii: chimie, latină, istoria artei, biologie este un alt punct forte al cărții. 
O recomand copiilor, dar în special părinților. Este o carte despre viața de zi cu zi: copii cu bani (Bodhi are cardul părinților pe mână) versus copii sărmani (Theodora, care poartă furoul bunicii pe post de rochiță de vară).
Lectură plăcută! - multumesc mult Monica Schmoll.



Primul Craciun in patru

A sosit si Craciunul mult asteptat! 
Cadourile au fost pregatite si mosul si-a calcat costumul. Si-a pus barba, ochelarii si fesul pentru un mic test anti-plans. Gemenii au reactionat nespus de bine. Asadar, cu sacul plin am pornit - nu prin nameti - in fapt de seara spre oras. 
Am ajuns la Miruna, care, in clipa in care l-a vazut pe mos a spus: "Cadou!" Au mai venit si alti invitati dragi. Micutii au studiat toate jucariile. S-au bucurat. Au fost atrasi de jucariile Mirunei. Deh! Ca toti copiii. Seara de ajun ne-a gasit acasa. Micutii au adormit in masina, epuizati de turele prin casa bunicii.
Ziua de Craciun ne-a gasit acasa, cuminti. Mosul darnic ne lasase daruri si acasa. Iuuhuuu! Le-am deschis fericiti! 
Ne-am jucat frumos cu toate jucariile primite. Micutii stiu de joaca, iar Horia are un simt al umorului extrem de dezvoltat. 
Eu am citit. Am primit carti frumoase de la Mos Craciun, dar si de la editurile All si Booklet (imi plac foarte mult) pentru recenzie. Imi era dor de lectura! Am multe carti pentru copii achizitionate sau primite la diferite concursuri la care am participat. Vreau sa le citesc impreuna cu ei. 
Am decis sa renunt la atelierele care imi ocupa mult timp (pregatire, promovare, drum, desfasurare) si sa ma dedic gemenilor. Alte proiecte imi ocupa gandurile. Acum, le las pe toate in voia Domnului. Toate se intampla cu un rost, cand si daca trebuie sa se intample. 
Dupa amiaza a venit mama soacra si ne-a adus sarmale. Am mancat si am povestit. 
Zile senine, cu bucurii, liniste, intelegere, iertare (si va rog sa ma iertati daca v-am gresit cu ceva) si amintiri de neuitat alaturi de cei dragi!











miercuri, decembrie 21

Ajutor umanitar - fetita de 4 luni

Sunt zile aglomerate pentru noi toti. Am trimis scrisorile de la Mos Craciun. Am daruit carti "Povesti cu ingeri". Am licitat carti pentru o fetita de 3 luni si jumatate, bolnava de cancer. Cazul a fost difuzat si la Tv. 
Daca doriti sa oferiti cat de putin va rog sa o faceti. Conturile sunt in fotografie.
Iris Bratosin are 3 luni si jumatate. A suferit prima interventie chirurgicala la varsta de 4 saptamani, diagnostic Fibrosarcom infantil/congenital. Acum a recidivat. 
Are deja o noua interventie chirurgicala.mititica trebuie sa inceapa urgent sedintele de chimioterapie:(
S-au trimis scrisori medicale in patru tari. In asteptarea raspunsului , trebuie stransa suma de bani necesara tratamentului si unei interventii chirurgicale salvatoare.

In poza evenimentului gasiti conturile in care puteti face donatii.




Ofer spre licitatie doua carti scrise de mine: Povesti cu ingeri si Avionul nazdravan. Plecare 10 lei, fiecare. 



sâmbătă, decembrie 17

De Craciun

Sunt incantata ca am reusit sa ma intalnesc cu MOs Craciun pentru fiecare om drag. Ma salveaza comenzile online. 

La omul sarac...

Am fost plecata. Am calatorit cu metroul. O cartela de 10 calatorii costa 20 lei. Am dat o bancnota de 50 si am primit rest 30. Ce matematica stiu! Hahaha! La magazinul de langa casa, am cumparat diverse care faceau 26 lei. Am scos cele trei bancnote de 10 lei, le-am pus pe cantar. Nu stiu ce magie a facut ca mi-a spus ca nu sunt decat 20. Ma uitasem bine cand le-am asezat. Erau rasfirate si se vedeau. Am scos portofelul si am dat alta bancnota de 10 lei.
Nimic nu imi mai iese in ultima perioada! Habar nu am de ce. Dar am moment cand ma simt nedreptatita. Muncesc, ma zbat, sunt obosita si parca in zadar. 
Insa, cand privesc in jur s vad oameni bolnavi, dar mai ales copii, multumesc bunului Dumnezeu ca suntem sanatos cu totii! 

marți, decembrie 13

Atelier la Cheita de Aur - zona Aparatorii Patriei

O dupa-amiaza castigata: 

17 XII (sambata), ora 15:30 - Activitate Punctuala- 2 ore 30min - 2 secvente

 1) ATELIER DE STORYTELLING – Craciunul in padurea muzicala! Un atelier special, in care o talentata scriitoare ii incurajeaza pe copii sa devina iubitori de lectura, personaje si creativitate! Cu simpatice carti cadou la final pentru fiecare mic participant! si 

2) ART –TERAPIE - Decoratiuni de Craciun (Educatia prin arta dezvolta inteligenta emotionala, increderea in propriile forte, stima de sine, puterea de concentrare! );


 copii intre 4 si 7 ani; pret: 50 ron ( frate/ sora: 35 ron); data limita a inscrierii – vineri 16 XII ! 

Echipa Cheitei de Aur (Facebook - Cheița de Aur, mobil 0747 12 84 13, mail: cheitadeaur2013@gmail.com )

Povesti semnate de Mos Craciun

 Adresa lui Mos Craciun
 Cele patru povesti semnate de Mos Craciun
Fise de colorat si cu jocuri labirint

Va astept comenzile la adresa de email: claudialazar011@gmail.com

Pret poveste 10 lei (plic+print+timbru)

luni, decembrie 12

Noi pasiuni

Cand iti doresti sa faci si altceva decat ce ai facut in ultimii ani cum procedezi?
Am cautat carti si idei de activitati care mar bucura si in acelasi timp ar deveni si o sursa suplimentara de venit.
Sunt notate si asteapta sa capete forme, sa prinda aripi, sa aduca zambete si armonie, bucurie in suflet!

duminică, decembrie 11

Bucurii

Ana este matinala. Daca nu ne trezim niciunul dintre noi incepe si plange. Ieri dimineata m-am trezit si am stat numai cu ea vreo ora so jumatate pana s-au trezit si baietii. Pe seara, Ana dormea si Horia avea chef de glume si de joaca. I-am acordat lui timp si atentie. Inaite de culcare e party in pat. Le place foarte mult patul nostru. Se simt liberi! 
Am momente in care il iau pe unul dintre ei in brate sa le schimb scutecul si ma afund cu el in brate in fotoliu. Nu ma pot misca de oboseala. Simt cum puterea mi se scurge prin varful degetelor. Ma adun si ma ridic! Si rad si sunt FERICITA!

joi, decembrie 8

DORINȚE

Când nu mă mai aștepam și nu mai credeam, s-a întâmplat: am fost găsit de un bărbat minunat, care m-a acceptat cu toate nebuniile mele și și-a asumat să redevină tată. Dumnezeu mi-a dăruit doi copii minunați, veseli, cuminți și buni. Îmi doresc să fiu o mamă bună și să le ofer o educație aleasă (cum mi-aș fi dorit pentru mine). Vreau să învăț cot la cot cu ei. Am momente îm care mă gândesc tot mai mult la homeschooling. Da! Deja! Pentru că timpul aleargă nebun! În curând micuții mei fac un an și știu de joacă. 
Visez să am o casă luminoasă și birou la geam. Să am o veioză interesantă și un laptop special pentru a scrie ca o adevărată SCRIITOARE. (glumesc! acest notebook îl iubesc. L-am primit de la un om cu un suflet imens, care nu mă cunoștea. Doar îmi citea aberațiile de pe acest blog și avea încredere în așa zisul meu talent literar. MULȚUMESC MULT!) Apoi, visez, dar sper să reușesc, să dedic mult timp micuților. Să mă joc cu ei tot felul de jocuri educative. Să ieșim foarte mult în natură. Să le improvizez povești pe moment. Să inventeze și ei povești. Să avem spațiul și timpul nostru special pentru lectură. Să ascultăm muzică clasică. Să facem experimente. Să facem teatru de păpuși. Să dăm petreceri unde să se primească în dar cărți (că tot sunt reprezentant Usborne li ei promovează acest timp de vânzare). Să le tricotez hăinuțe. Să facem periodic acte caritabile (nu doar de Paște și de Crăciun). Să avem zilele noastre: de exemplu ziua bomboanelor (și altele care ne vor mai veni în minte). 
Vreau să le dedic timpul zilelor mele, iar noaptea să scriu. Dar să scriu muuult. Enorm de mult, dar mai ales frumos, captivant, cu succes pentru succes. Vreau să scriu pentru a fi bine micuților mei, dar și altor copii. Promit!
Vreau ca toate ideile/proiectele ce mi-au fost sădite în minte și în suflet de Bunul Dumnezeu să prindă formă, viață.

Despre relatia cu mine si cu oamenii

Am fost sfatuita de multe ori sa nu mai astept de la oameni sa reactioneze si sa se poarte cum ma port eu cu ei. Chiar daca doare, sa iau totul asa cum vine! Fiecare om e in felul sau. Am inteles ca sunt cautata cand oamenii au nevoie de mine. Ceea ce cred ca este de bine! :) 
Ceea ce nu inteleg este de ce atunci cand intreb pe cineva de ce nu mai imi raspunde la mesaje, asa din senin, nu imi spune motivul. probabil nu exista! Sau... ah! Nu mai conteaza!
Ieri discutam cu sotul care mi-a zis: "Uita-te la tine! Ti-ai implinit atatea vise. Esti bine. Suntem sanatosi. Scrii in continuare. (adevarul ca nu am mai publicat nimic, dar am colaborari frumoase cu reviste, am texte in manuale, am cereri de povesti personalizate). Ti-ai recapatat silueta dupa nastere de gemeni. Ce mai vrei? Oamenii sunt invidiosi. Si pana la urma, de ce ceri atata atentie de la altii cand ai toata atentia din lumea: doi copii minunati, un sot care te adora si pe care uneori il neglijezi ca sa discuti cu X si Y care apoi iti dau cu flir. Nu mai cauta explicatii. Nu iti mai chinui sufletul in zadar. Urmeaza-ti calea si visul!"
Intr-adevar. Cine trebuie sa ramana langa mine va ramane. Oamenii se cern in viata. :)
Oricum eu ma rog mereu si mereu pentru cei din viata mea. 
Stiu ca nimic nu este intamplator si toate se rezolva atunci cand trebuie, cand sunt pregatita sa apreciez ca se intampla. 
Sunt recunoascatoare pentru tot ce am! Multumesc Doamne!

luni, decembrie 5

Despre mine

În ultima perioadă nu am reușit să îmi împlinesc vise. Nimic nu s-a legat. Ce e ciudat că nici măcar la concursurile unde ofeream cărți, reviste nu a participat nimeni. Sunt un om care pune suflet în tot ce face și mă doare când văd reticența oamenilor. Da. Sunt un om cu momentele mele de rătutate și invidie (am tot aflat citind două mailuri că mulți gândiți asta despre mine). Nu știu dacă există un om care să nu fi fost niciodată invidios. Eu îmi asum răutățile și invidiile. Însă, nu sunt invidioasă până la a elimina pe cineva din viața mea sau a-l jigni. Este ceva de scurtă durată. Ca un fulger! Da! Sunt invidioasă pe cei care obțin totul foarte ușor. Dar mi-am învățat lecția! Chiar dacă doare. De fapt, cred că sufăr de boala „Vreau Succes Acum”. Am fost judecată aspru și mă bucur. Toate aceste acuzații m-aau făcut să privesc în mine și să îmi asum toate greșelile și să găsesc puterea de a merge mai departe. Am înțeles că sunt OM cu defecte și calități. Mi s-a atras atenția că fac greșeli de exprimare, că nu muncesc. Da. Le fac și mă voi corecta de dragul copiilor mei, pe care mi-i doresc buni și destepți. 
Nu avem dreptul să judecăm! Nimeni nu este în măsură să o facă, dar eu am acceptat. Și le mulțumesc pe această cale. Inclusiv celor care mă invidiază. :) 
Îmi doresc să devin nepăsătoare la reacțiile oamenilor. Îmi doresc să stau cu mine și cei dragi mie, fără a încerca să dau explicații. 
Un Moș Nicolae cu bucurii și sănătate, prieteni adevărați, iertare și rugi ascultate vă doresc!
Oricât de rea sunt Dumnezeu mă iubește și Îi sunt recunoascătoare! 

Primele sarbatori cu gemenii

Primul brad al gemenilor nazdravani. Matusa l-a impodobit, eu fiind epuizata. Horia a tras putin de instalatie care ducea frumos spre priza. Ana a zambit fericita cand l-a vazut. 
Ma bucur ca stiu de joaca si mosul le poate aduce linistit jucarii. 
Imi doresc sanatate si o soarta buna pentru ei si pentru toti copiii acestei lumi. Imi doresc sa am posibilitatea sa ii educ frumos!
Ma simt vinovata ca nu ii scot zilnic afara, dat fiind ca sunt obosita si am multe de facut. 

joi, decembrie 1

Milioane de Frank Cottrell Boyce – editura Booklet Fiction

Am primit cartea Milioane de la editura Booklet Fiction pentru recenzie. 
Are gust de sărbătoare, multe idei și unor fin. O recomand pentru un eventual cadou de Sf. Andrei, de Crăciun sau pur și simplu pentru a fi lecturată de copii cu vârsta peste 11 ani.
"Milioane" de Frank Cottrell Boyceeditura Booklet Fiction
La ce credeți că se referă milioanele din titlu, mai ales că litera L este simbolul lirei sterline? Bani? Da, desigur! Dar și… nu veți ghici! Ei bine, da! Milioane de îngeri care locuiesc într-un loc mai bun.
Damian și Anthony sunt frați. Damian este elev în clasa a V-a, iar fratele în clasa a VI-a. Mama lor, îi aștepta mereu la poarta școlii frumos machiată – doar lucra la un raion de beauty-, până într-o zi când… a plecat într-un loc mai bun. Fiul cel mic a devenit pasionat de îngeri și de fapte bune (cum ar fi eliberarea păsărilor din coliviile din pet shop), iar Anthony este fascinat de afaceri imobiliare și de ideea de a fi bogat.
 
Cartea este scrisă cu un umor fin, subtil (diminutive precum „ceșculiță” și miros „portocalicios” stârnesc râsul, oricât de serios ar fi cititorul) și conține multe sfaturi utile despre educația financiară, dat fiind că era perioada în care se trecea la moneda euro. Când te trezești cu o geantă cu 229.000 de lire sterline este inevitabil să nu minți! Situații haioase la serbarea de Crăciun te țin cu cartea în mână până afli finalul. Relația cu părinții (apariția unei viitoare mame) și încrederea reciprocă se conturează timid din text. Promovarea culturii generale printr-un mic pasaj cu întrebări din emisiunea „Vrei să fii milionar?” m-a surprins plăcut. Activitățile din școala englezească sunt un model pentru copii și părinți. Fie vorba între noi, fiecare carte te învață ceva! 
Cum banii atrag mereu griji, probleme, necazuri, nu ratați prilejul de a descoperi ce se întâmplă cu milioanele aterizate dintr-un tren și cum stă treaba cu faptele bune și treptele spre cer!

Carti de daruit - editura All


Am apreciat întotdeauna curajul, dar în special femeile curajoase. Admir femeile care își urmează visele. 
Se apropie vacanța de iarnă și aduce cu ea alai de sărbători. Se caută cadouri rafinate! 
Domnilor, dacă aveți soții/iubite/surori avide de lectură în compania unei ciocolate calde sau al unui ceai, vă vând două ponturi care vă vor garanta succesul și o îmbrățișare de neuitat. 
Doamnelor dacă aveți prietene pe care vreți să le surprindeti, dacă aveți sarbatorite in familie (atâția sfinți se apropie) puteți dărui cu încredere una (sau de ce nu ambele) dintre cartile de mai jos.
Lecturi plăcute! Zâmbete și bucurii! Suflete luminoase! :-) www.all.ro





Lectura si carte de daruit


O carte emoționantă! Theodora este o fată săracă, căreia îi moare bunicul, pictor și paznic la muzeu, cel care avea grijă de ea. Mama ei a rămas pierdută undeva în timp. 
Theodora m-a atras din primele pagini prin creativitate. Din mai multe pulovere și-a făcut o haină umplută cu fulgi din perne, o pereche de ciorapi lungi și un ghiozdan cu numele ei: Theodora Tenpenny. 
O carte pe care o recomand copiilor cu vârsta peste 11 ani, pasionați de pictură. 
Coperta cartonata, grafica frumoasă, scrierea captivantă este un cadou potrivit pentru tineri. 
"Theodora Tenpenny și tabloul pierdut" de Laura Marx Fitzgerald, editura Booklet Fiction.


miercuri, noiembrie 23

Vizită

Azi a sosit în vizită o bună prietenă din Brăila, ajunsă în București la un curs. Mi-a împărtășit că este foarte importantă muzică clasică pentru micuți, pentru a le crește coeficientul de inteligență în primii trei ani de viață. Citisem despre acest lucru și tocmai de acea vorbesc mult cu ei, le citesc - chiar și în engleză. 
Ana a făcut exces de bucurie și a dat cu capul în perete. Este o fetiță cucuiată. 
Horia care l-a început a plâns puțin - copilul acesta crede că oricine intră în casă îl fură! -, apoi s-a împrietenit la cataramă cu Maria.
Zilele mele trec atât de repede! Acum e 10 și i-am terminat de schimbat și hrănit, acum e 16 și au o porție de somn, acum e 19 și cer somnul de noapte! Apoi, dacă mai rezist - și îmi impun să rezist! - scriu, citesc și mai gândesc proiecte și ateliere creative.
Mâine încep ateliere la librăria CLB din zonă. Sunt bucuroasă că au fost foarte deschise și încântate doamnele, Sper să vină copii!
Doamne ajută tuturor!
Noapte bună și odihnitoare!

luni, noiembrie 21

Atelier „Să creștem frumoși, bucuroși, faimoși”

  •                     Joi  24 noiembrie între 16:00 - 17:00
    peste 3 zile
                                  
       


  •  
    UNDE? Librăria CLB - Șos. Berceni,nr. 143 (între Mega și farmacia Donna) spre Apărătorii Patriei
Cartea „Povești nemaipovestite” – Dorina Grațiela Aolăriți – editura DPH și citim povestea „Harababura Roz-Albastră”; ne jucăm și colorăm;

La fiecare atelier copiii vor pleca acasă cu o carte.

Donație (preț)/ atelier: 20 lei

Vârsta copiilor: 5-7 ani 

Locuri disponibile: 10 (înscrieri la adresa de mail: claudia.groza@gmail.com) telefon: 0773394375

sâmbătă, noiembrie 19

La Gaudeamus, birjar!

Îmi era dor de o aventură în lumea fascinantă a cărților (în care mă învârt mai mult sau mai puțin). 
Așadar, soțul mi-a dat liber la nebunie. Pentru mine o ieșire este echivalentul unui câștig la loto. Hahaha! Sunt tot timpul cu gândul la gemeni și că am atâtea de făcut! De spălat, de scris, de planificat, de hrănit copii, de iubit soț, etc. 
Pe drum am realizat că mi-am uitat cardul activ RATB, dar am mers înainte. Mi-am cumpărat cu 4,20 lei un card de-o zi. Trafic nebun în București în zi însorită de weekend. Bine că am metroul la 5 minute și mă salvează ca timp. La ghișeul RATB, am întrebat ce autobuz ajunge la ROMEXPO. Mi s-a ridicat o hârtie cu numerele. Am întrebat de ce o lipește de geam, știind că multă lume întreabă. Măcat a zâmbit doamna, spunând că nimeni nu o citește, chiar dacă o postează în geam. Hahaha. Așa e la noi! Am înnebunit cu toții! :)
În iarba mângâiată de soare de la Romexpo,un tătic schimba scutecul bebelușului. M-a bucurat imaginea! Asta de când am devenit mamă.
Coadă la bilete!5 lei intrarea. Am și uitat de tombolă. Am pornit pe aleile cu mochetă roșie, printre oameni și cărți. La Humanitas lansare Marina Almășan. Era invitată și Paula Seling (Doamne ce pierderi de memorie am!). Am mers la All, mi-am văzut o prietenă PR al editurii. Am cumpărat câteva cărticele cu PIXI și alte câteva în format mic, de buzunar. am pornit apoi spre editura Booklet unde colaborez de vreo doi ani pe parte de biologie. Am și eu un caiet de zoologie publicat la ei. Îmi sunt foarte dragi și apropiați de suflet. Am primit două cărți pentru recenzii și alte surprize interesante („MILIOANE” și „Theodora și tabloul pierdut”. „Pilotând prin ploaie” este de departe preferata mea). Apoi am poposit la CD PRESS, de unde am luat revista DOXI, unde colaborez, Am primit și două exemplare PIPO. Amajuns la editura Zorio (unde am publicat acum doi ani „Dorințe călătoare în trei povestioare”) și am achiziționat „Cu Andersen în lumea poveștilor” de Petre Crăciun, directorul editurii). Apoi, am aterizat la Nomina de unde mi-am primit cărțile de BAC publicate chiar în ziua ăn care am născut. De la editura DPH am cumpărat semne de carte de colorat și „Sofia și pisoul Miau” de Simona Epure. Este o poveste în versuri. Merită lecturată! 
De la editura PRUT care au niște cărți demențiale pentru copii am luat „Iepurașul curajos”, carte evantai cu poezii scurte pentru gemeni și o cutie cu „Scrisori către Moș Crăciun”. 
Cam asta a fost aventura mea la Gaudeamus, unde am întâlnit prieteni, editori, directori de edituri, oameni dragi.
M-a impresionat că am văzut autocare cu elevi. Doamne ajută!
Mâine este ultima zi de târg. Nu ratați acest eveniment important pentru educație și bucuria sufletului! 

vineri, noiembrie 18

Primii pași

Ieri seară,jucându-se cu o folie de plastic în care fusese învelită o pătură curățată la Nufărul,gemenii au făcut primii pași. Mai avuseseră tentative, dar le era teamă și întindeau mâna să îi țin. 
Sunt adorabili puii de om când descoperă lucruri noi.
Ana este fascinată de gust. Tot ce prinde, inclusiv pe noi, duce la gură, scoate limba și atinge! Horia e mai mult pe tactil. Să simtă textura. Are și o putere fantastică! Nu exagerez. Când prinde ceva, își încleștează pumnii și e aproape imposibil să îi desface strânsoarea. 
Mă fac să zâmbesc când pornesc artileria de sunete. Zice unul ta, celălalat repetă pe altă tonalitate. este un adevărat concert! 
E minunat să fii mamă!
Sunt o sursă inepuizabilă de povești. Nu am timpul necesar să le aștern pe hârtie. Acum le acord mult mai mult timp. Nu mai dorm așa mult ziua, și ne jucăm cât se poate de mult. 
Weekend minunat și nu uitați de Târgul de carte Gaudeamus! Mâine ajung și eu. Uraaa! 

marți, noiembrie 15

Blog nou, carti USBORNE

UN NOU BLOG, O NOUA PASIUNE: CARTILE USBORNE!

http://fascinatialecturiiusborne.blogspot.ro

Gangureli

E atat de frumoasa limba bebeluseasca! Ga.. ba... be... ma ta... be. :) Asociate iese un minunat cantec! Este o limba originala si foarte melodioasa! 
Mirosul de bebelus nu se compara cu niciunul dintre cele mai scumpe parfumuri din lume. Este un amestec de vanilie, cu biscuite, cu lapte, cu pudra. Habar n-am de unde isi procura bebelusii aceste miresme si le amesteaca asa de bine!
Copiii sunt miracole!
Bucurati-va de copiii vostri si de cei care au nevoie de atentie (fie elevi sau copii de pe strada).

Oameni noi

Intotdeauna mi-a placut sa cunosc oameni de la care sa invat. 
Vineri am cunoscut o profesoara de biologie care a reusit sa isi faca un centru de pregatire si ateliere recreative. Ieri am intalnit scriitoarea colectiei de carti "In padurea muzicala" aparuta la Adevarul. 
Femei puternice, luptatoare, talentate. 
Acum... imi doresc sa ajung la Gaudeamus. Nu voi avea timpul de a sta cat mi-ar tihni, dar e important SA AJUNG. 
In rest, astept sa se alinieze planetele si sa pornesc pe un drum frumos, luminos, cu bucurii si impliniri.
Zile senine in ciuda vemii!

sâmbătă, noiembrie 12

Viața și facebook-ul

Pericolul de a te îndepărta de familie prin accesul permanent la facebook pândește la tot pasul! 
Recunosc! Mă refugiez în această rețea de socializare. Citesc articol după articol. Privesc imagini cu mămici care au curajul și își permit să își plimbe copiii peste tot. La mine e mai greu. Ana este foarte dificilă și vrea numai în brațe și nu pot să o port pe distanțe lungi. Nu vreau să fac diferențe ieșind cu unul în defavoarea celuilalt. 
În același timp, mă simt ușor ruptă de lume. Fiecare persoană este ocupată. Știu asta mai bine decât oricine! Facebook-ul este „ieșirea” mea spre lume. Văd ce se lansează, ce se mai face la ateliere, citesc articole despre parenting (eu nu știu să scriu despre asta, dar trăiesc fiecare moment). Încerc să îmi fac liste cu ce este util să cumpăr de la Gaudeamus. 
Soțul meu este foarte supărat pe mine! Nu mai știu cum să gestionez timpul. Simt că nu mai pot! Simt că sufletul meu este tot mai gol. Am impresia că nu mai pot construi nimic. Pasiunile mele mor puțin câte puțin deoarece nu mai am timp pentru ele. Oboseala m-a marcat precum o ștampilă. 
Răbdare!Răbdare! Răbdare! Dumnezeu le va aranja pe toate. 
E tot ce pot face. Să mă rog și să aștept!
Weekend frumos!

vineri, noiembrie 11

Bebelusi

Bebelusii mei cresc vazand cu ochii. In fiecare zi scot noi sunete. Au inceput sa se aventureze prin casa in picioare. Horia a facut pasi netinut. Ana este si ea la fel de curajoasa si extrem de vorbareata. se joaca atat cu jucarii, dar si cu sosete si pachete de servetele. Ieri, am rupt o hartie, iar Horia a ras cu hohote. Iubesc cartile! Sper sa fie asa toata viata! E tot ce le pot oferi sigur. CARTI! Sotul meu are o biblioteca imensa, cu titluri unul si unul, mostenita de la tatal sau. Am adaugat cartile pentru copii de la care nu ma pot abtine. In perioada 16-20 noiembrie este Targul de Carte GAUDEAMUS. Imi fac liste pentru ca nu mai am timp de pierdut. Vreau carti frumoase si practice!
In acelasi timp sunt inspirata pentru povesti! Ma inspira cutiile cu cereale, costumasele micutilor, tot! Absolut tot! 
Va doresc weekend insorit si vesel!

joi, noiembrie 10

Noutăți

Ieri a fost Sfântul Claudiu. 
Oboseala și-a pus amprenta. Mă lupt să găsesc motivații și putere, raze de soare și bucurii.
Micuții sunt ușor răciți. 
Am închis balconul. Am câștigat un set de 8 cărți pentru copii. 
Dar... am și promisiuni retrase. Nici măcar nu am fost anunțată din timp. Am obosit! Însă iau totul așa cum vine. Am învățat că toate se întâmplă cu un rost. Va fi bine! Curând!

joi, noiembrie 3

Lectura "Copila de zapada"

Mi-a placut mult aceasta carte... pe care o recomand din suflet, mai putin femeilor care nu pot avea copii sau au pierdut un copil. 
Cartea porneste de la o legenda ruseasca pentru copii. Doi batrani care nu pot avea copii, la prima ninsoare fac o fetita din zapada pe care o iubesc... dar care se apropie de foc si se topeste. Exista mai multe variante ale basmului care sunt descrise in romanul "Copila de zapada" editura Polirom. 
Lectura m-a prins in mrejele ei adanci si placute, cu expresii foarte frumoase, cu peisaj de basm, de iarna, de sarbatori la noi.
Imi era dor de o asemenea lectura febrila. Noroc cu micuta Ana care se mai trezeste noaptea si m-a lasat sa citesc in timp ce o leganam.
O zi minunata si lecturi placute!
Se apropie targul de carte Gaudeamus 16-20 noiembrie!

miercuri, noiembrie 2

Bucurie

Dimineață am fost informată prin sms că voi primi un colet de la editura Booklet printr-o firmă de curierat. Toate bune și frumoase! Am lucrat la corectura a două cărți de bacalaureat, un caiet de evaluare pentru clasa a VI-a, un caiet de zoologie și un caiet de ecologie. Sincer, mă așteptam să primesc cărțile de bac și caietul de evaluare.
Când am deschis coletul îmi venea să țip de bucurie și să șopăi. Interzise ambele deoarece micuții de abia adormiseră și stăm la etajul 3 astfel că nu puteam stresa vecinii. :)
Așa arată caietul de lucru pentru elevii de clasa a VI-a, lucrat jumătate când eram însărcinată și jumătate în nopțile de vară. 

În altă ordine a bucuriilor am scris o poveste personalizată pentru o fetiță din Brașov care mi-a dat feedback poveștilor din „Tolba cu povești”. 
Îmi doresc mult să bucur copiii, să le dăruiesc bucurii mărunte și să învețe să le aprecieze.
Sunt fericită că sunt zile însorite și pot ieși cu micuții afară. 
Simt bucurie când primesc de la Dumnezeu câte o idee de poveste, când îmi dilată timpul și pot citi sau scrie, când primesc câte un semn de la oamenii care nu au timp. EU AM TIMP PENTRU CEEA CE IUBESC!

sâmbătă, octombrie 29

Dorințe mici într-o lume largă

Poveștile m-au fascinat în ultimii ani... poate dintotdeauna. Mi-aș fi dorit ca cineva să îmi citească în copilărie. Nu mi-au citit, dar am primit mereu cărți. 
Îmi doream un număr al revistei - carte cu povești ilustrate pentru copii, pe numele ei FABULAFIA, mai mult ca orice. Este destul de scumpă pentru venitul meu de acum, dar mai ales nu este o necesitate, deoarece micuții mei preferă alt gen de cărți. 
Azi a fost lansarea numărului 5 din revistă. Îmi doream să merg, dar știind că nu o pot cumpăra renunțasem la idee. Am discutat cu o bună prietenă, alături de care am făcut și atelierele SMARTKID începând de anul trecut și mi-a spus să vin, că-mi va face ea cadou numărul 5 din revistă (care au fost până la urmă două - 4 și 5; îi mulțumesc mult de tot!).
Cărțile pentru copii și jocurile mă tentează mai mult ca oricând. Am cumpărat multe, multe cărți și multe jocuri. Sunt pregătită cu materiale pentru micuții mei: de la jocuri Montessori și Gama, la cărți senzoriale, cărți în engleză, cărți de colorat, cărți de povești și reviste (mai ales de când colaborez cu Doxi, am Doxi - deși am dăruit multe numere - și PIPO, la care se adaugă Mekki junior, Fabulafia și Ghidul pozneț de cultură. 
Îmi este dor de scris... dar scris la modul serio, adică documentat și lecturat tone de cărți. 
Îmi doresc....
- să citesc în fiecare zi:
- să mă trezesc dimineața și să scriu;
- să dăruiesc povești de Crăciun copiilor din țară prin bibliotecile locale de la sate, comune;
- să pătrund în lumea imaginației, a cărților și a frumosului;
- să scriu și să fiu de folos copiilor:
- să construiesc o LUME A COPIILOR SĂNĂTOȘI, PUTERNICI ȘI AMBIȚIOȘI - prin povești, jocuri și joacă;
- să dau viață la cât mai multe proiecte șoptite de îngeri în miez de noapte și așternute în zori în documente WORD.

miercuri, octombrie 26

9 luni cu gemenii

Trece timpul. Iute iute! 
Ma intreb unde tot se duce grabit! De ce nu ramane la ascultat povesti si la joaca, la ras si veselie!
Da... au crescut micutii mei. Au si doi dintisori . Fac multe nazdravanii si ma bucur ca au "idei". Sunt foarte veseli, ceea ce ma face sa fiu in culmea fericirii. 
Horia este foarte iubaret. Ana este mai independenta.
Pasesc, tinuti de manute.
Am zile cand sunt trista ca nu ma mai cauta nimeni... dar nu am nevoie de oameni. Dumnezeu este langa mine. Am copii minunati, un sot iubitor si bun! Ce astept de la oameni? Cand au nevoie, clar ma gasesc. Astia suntem!
Am timp de petrecut cu micutii... acum se termina si incep scoala si gata! Voi plange dupa aceste momente. De aceea Dumnezeu a "scos" pentru o perioada oamenii din viata mea. oricum nu imi da nimeni, nimic.

marți, octombrie 25

Povesti

Viata mea este o poveste. 
Povestile imi roiesc in minte. El prind viata si pornesc spre suflete de copii. Citesc multe povesti micutilor. Ana mea este Regina Buburuzelor, iar Horia este Maimutica Isteata. Inventez povesti privindu-i. Scriu povesti in timp ce ii adorm. Vizualizez povesti in timp ce spal vasele. 
Citesc povesti pe facebook. Povesti reale din viata de zi cu zi. Copii care isi aleg parinti frumosi. Iubiri abandonate. Iubiri noi si aparute din senin. Viata este MIRACOL!

sâmbătă, octombrie 22

Ronț în spaniolă - traducere Elena Stănescu

Călătoria lui Ronț - traducere în spaniolă de Elena Stănescu (mulțumesc mult!)
CĂLĂTORIA IEPURAȘULUI RONȚ
TRADUCERE
Ront – Crunch
Paj – Escudero
Chit - Quitz
Bocceluta – cestita (cesta e un cosulet mai degraba ,nu am gasit traducere petru boccea)
Ce este in paranteza nu am sigurata de 100%
El arbusto de un verde crudo se movió fuerte. De repente, apareció un conejito blanco muy bello , el conejito Ront . Su piel está muy limpia y la mirada verde mágica. Las orejas largas, dobladas hacia atras tienen muy buen aspecto y su pequeña y tupida coleta se mueve inquieta. El conejito se estira boca abajo y mira alrededor.
Dos mariposas de colores brillantes se acercan
- Buenos dias , amigo! ¿ Has dormido bien?¿Estás listo para un nuevo día?
Una mariposa se sentó sobre una oreja, la otra sobre su colita.
- Oye , me estais haciendo cosquillas. Bajad ! Ahora! dijo el conejito enojado
- Pero que te pasa ? dijo una de las dos mariposas
- No lo sé…creo que me aburro aquí en el bosque…Quiero viajar, quiero ver otros lugares y conocer otros animales!
- Abandonarnos? Pero a que viene esto? Aqui hay tanta belleza y tranquilidad! Necesitas aventura, quieres poner tu vida en peligro? empezó a preocuparse la otra mariposa
- Parece qu estás harto de lo bueno!
- Eo no es verdad! Sólo que a veces hay que poner fin y empezar de nuevo, probar otros caminos , desconocidos…yo soy asi, quiero más! Deseo viajar, conocer otras razas de conjeos, quiero comer zanahorias de otras tierras! Es mi sueño y quiero cumplirlo!
Desde los arbustos se escuchó una voz gruesa:
- Si me permites,te acompaño! Tu discurso me ha impresionado mucho y creo que tienes razón. Te protegeré y seré tu compañero!
- Pero quien habla allí? dijo Ront y se acercó de las hierbas mirando con atención
- Soy yo, la araña Paj, dijo el nuevo amigo, saliendo de su escondite. Siempre estuve observandote y te aseguro que te conozco. Te animo a seguir tu ilusión, no debes vivir lamentando no haber intentado …Ya sabes el dicho Intentar no cuesta nada y soñar no lleva mucho tiempo
- Entonces estás listo para ir conmigo, amigo? pregunto el conejito
- Claro que si, soy muy dispuesto a viajar y comenzar una aventura tan prometedora, dijo muy animada la araña
Las mariposas algo tristes volarón para dar la noticia
Pronto el claro estaba lleno de insectos, aves y otros animales, que vinieron a despedirse del conejito y a desearle buena suerte y buen camino.
Cada uno ha traído algo, ya sea comida o un objeto que le sirva de talismán. Ront guardó todo con cuidado y mucho cariño en su cestita y dijo muy emocionado
- Gracias por vuestro gesto. Habeis demonstrado que sois grandes amigos. Cuidaos!
- Me comprometo a defenderlo y a consejarlo, asi que no os preocupeis mucho, añadió la araña
Los amiguitos pasaron la tarde contando historias del pasado , cantando y divirtiendosé en una fiesta de despedida que montaron allí mismo y casi no se dierón cuenta que el día ya pasó
El sol se retiró cansado detrás de las colinas verdes bañado en una luz magica asi que, haciendose de noche los animales pensarón que es la hora de ir a casa. Abrazarón al conejito blanco y se fuerón pensando en todo lo que occurió
Las estrellas salierón una tras otra brillantes en el espejo nocturno del cielo acompañando a su dueña, Luna. El silencio cayó como una transparente cortina sobre el bosque
*
Rayos rosado en el horizonte anunciaron la llegada de un nuevo día. La suave brisa del viento hizo despertar las plantas y la música de las hojas y de los pajarós llenó de alegria por la mañana
El conejito se despertó tambien con mucha gana, dió las gracias a sus angelitos de la guardia y empezó a prepararse tal como se debe: se lavó la cara y los dientes con gotas de rocío, se limpió con cuidado las orejas y se arregló la colita de peluche. Después de comprobar que tenía la cesta en orden con la comida y todos los regalos que recibiste, se fue a buscar a su amigo de viaje , la araña Paj
Lo encontró listo.
- Buenos dias! Preparado para la gran aventura? dijo la araña
- Con las emociones dentro de lo normal, ya! bromeo conejito
La araña se montó entre las orejas del conejito y… a caminar! Como no tenían una ruta exacta cogieron el camino al azar
- Que buen tiempo! Dime conejito, volveremos algun día? preguntó un poco preocupado Paj, la araña
- No se, Paj, no se…Quien sabe que nos puede ocurrir en este viaje, dijo un poco asustado el conejo. La verdad es que me gustaría volver para compartir con nuestros amigos todo lo que nos está esperando para vivir
Al horizonte se veían las colinas. No era un recorrido fácil para un conejito acostumbrado a la vida del campo. Pero,vamos a darle confianza a nuestro héroe teniendo en cuenta que es la aventura de su vida!
El sol giraba sus rayos como un gran maestro del calor ,haciendo que esto se vuelva insoportable , incluso dejando sin alas el viento. Las hojas , sólo las hojas quedarón quietas disfrutando de la luz
- (Se oye un murmullo de agua), dijó Ront
- Tienes sed, verdad? Creo que estaría bien detenernos para comer , descansar y recuperar nuestras fuerzas debajo de la sombra de estos árboles
Andaron un poco más y encontraron un río brillante que serpenteaba por las hierbas verdes, entre campos de trigo en la espera de la madurez , a través de la oscuridad del bosque y los prados brillantes y soleados. El conejito Ront se inclinó y bebió un trago de agua limpia, calma y fria
- Sólo de esta manera puedes conocer y valorar las cualidades de las cosas y de las personas, cuando te faltan. Es tan buena este agua como si nunca en mi vida había bebido yo algo parecido!
- Igual pasa con los amigos, de das cuenta de lo maravilloso que era cuando los has perdido, aprobó la araña comiendose un delicioso insecto
- Ya siento que me faltan los amigos del bosque…se entristeció Ront
Y mientras que compartían sus impresiones , se les acercó una enorme sombra
- Que pasa, que pasa! ? se asustó el conjito (apretado por miedo)
- Una águila () con alas abiertas daba vueltas sobre la cabeza del conejo, una presa sabrosa para un pájaro hambriento
- No tengas miedo! Hay que hacer algo, sin panicarte, corre, escondete, le animó Paj
- Noooo hay sitiooooo, le grito Ront temblando…
Y sin más , intento con sus patitas sacar de la cesta uno de lo objetos regalados de sus amigos, más exacto un espejo , el que se lo regaló una aridlla presumida, y lo orientó hacia el sol. El espejo reflejó la luz justo en los ojos de la águila cuando esta se acercaba con sus garra afiladas para coger al pobre conejito
- Ay, me he quedado ciega, gritó la águila chocando fuerte contra un árbol cercano. Conejo inutil! Me lo pagarás!
- A correr, vamos! Hay que encontrar un escondide antes de que vuelva , dijo el conejito
- Me queda algo por hacer , dijo Paj , pidiendole a su amigo que le acerque al águila. Ront se conformó. Llegado ahí, la araña le ató los pies bien fuerte con sus hilos pegajosos, mientras que el pajaró aún tenía la vista tapada con sus alas para protegerese
Paj produció tanto hilo como para cinco telas de araña , pero merecío la pena!
- Pero que me pasa? Eso no puede ser! Dejadme, socorro, grito la águila luchando para levantarse y escapar
Pero asi son las cosas (quien cava un hoyo cae en él)
La araña subió rapido en la espalda de su amigo, conejito, que echó a corer. Y corrió, corrió hasta que llegó a una roca. Aqui se detuve para respirar un poco
- Tenemos que encontrar una cueva, un refugio, algo…estoy muy cansado. Necesitamos un sitio seguro, dijo el conejito
Paj miró con atención alrededor y exclamó feliz
- Mira ,en la roca hay un agujero , es bastante grande y hospitalario para poder pasar una noche dentro , dijo contento de su descubrimiento
Perfecto ! Y si encuentramos tambien algo de comida…
Dentro encontraron un rincon tranquilito y hasta que tú, lector mío contarás hasta diez, ellos ya estan durmiendo. Paj y Ron se hundyerón en un sueño profundo y bien merecido después de tantas emociones.
El sol prepara su espectaculo. El horizonte se manchó de color como si fuerá la obra de un gran artista y detrás de las colinas la luna aparece discreta acompañada de las estrellas brillantes como verdaderas joyas de un tesoro escondido
Que buen tiempo hace y que dia tranquila! La luz del sol inunda todo. Un lagarto está corriedo a través de la roca para llegar más alto en busca de calor . Las abejas zumban entre los arándanos dulces.
Las nubes parecen empezar una carrera sobre el cielo hasta ahora despejado. Pronto, rayos brillante como de plata se ven parpareando al horizonte y no hay duda que la tormenta se está acercando. Las nubes comienzan a duelarse y el valle resuena llenandose del ruido de los truenos.
Ront se asustó y empezó a temblar sin entender lo que ocurría.
- No tenía que irme, sabía que era un conejo miedoso como todos los conejos de hecho! Y sus bonitos ojos se llenarón de lagrimas ardientes (calientes)
- Saldrá bien! No podemos volver como vencidos. Hemos prometido volver con cosas interesantes para contar, dijó Paj
- De donde vienen? se oyó una voz aguda
- Pero quien está allí ? Enseñate , dijó el conejito intentando parecer más valiente de lo que era
- Soy el ratoncito Chit (Quitz)
- - Pues, me allegro de conocerte, dijo Ront. Nos vamos de viaje. Vengo de aquel bosque (claro) y le enseñó la dirección . Deseo ver muchas formas de relief. Hace tiempo vi una foto con globo terrateo en una hoja de periodico llevada por el viento y desde aquel día decidí viajar cuanto más lejos de mi lugar de nacimiento, donde tantos años he vivido…
- Interesante y bello tu sueño, mi deseo es que se te cumpla,dijo firme y alegre el ratoncito. Ahora supongo que tendrás hambre asi que eres nuestro invitado!
- He olvidado de presentarte a mi compañero de viaje , Paj, dijo Ront moviendose las orejas en señal de que la araña puede salir
El ratoncito hizo un gesto discreto y en seguida su mujer ratoncita trajo col para el conejito y algunos insectos para la araña.
-Comed bien! Os espera un gran camino por delante,dijo la ratoncita trayendo los platos
Ront se comió todo,Tenía hambre y no sabía cuando habrá encontrar otra vez tal comida a su gusto . Y para asegurarse , guardó en su cestita tres trozos de col.
- Querido amigo, porque me gusta tu illusión y tu sueño , te regalo este marfil, dijo el ratoncito. Tiene poderes mágicos – te puede transformar en lo que tu deseas y te puede llevar a cualquier sitio, superando cualquier obstáculo. Teneis que pasar de las colinas , a continuación cruzar bosques caducos y al final llegar a las montañas más altas de esta tierra. Estoy seguro que os encantará lo que vais a ver y descubrir. Ront, estos caminos te ayudarán mucho, te convertirás en un sabio y los animales te pedirán consejos. Con este viaje llegarás a ser un (OMNICIENTE) (). Buen viajes, amigos! Quitz y su esposa, ratoncita despididierón a sus invitados, haciendolos señales de adios con las patitas
- Esto si que es coraje! testificó impresionado el ratoncito
La lluvia había cesado de repente, como ha comenzado.Con la cesta llena, con la araña entre sus orejas,el conejito se dirigió hacia el bosque caduco que se veía al horizonte. Le vegetación era rica: robles, olmos, arces, álamos todo parecía llamarle; igual la fauna resultaba muy variada: el lobo, el zorro, el ciervo, el jabalí, marta, la ardilla, gato montés, el tordo, el mirlo, cuco, pájaro carpintero, el cometa, herrerillo, jilguero… El viento soplaba suavemente como es natural en un día caluroso de verano. El sol,con su energia, secó rapidamente todos los charcos que se habian formado con la fuerte lluvia
Ront notó algo raró moviendose y se detuvo asustado
- Por que hemos parado? preguntó la araña Paj sorprendida
- Me temo, respondió el conejo, (castañetear) los dientes.
Era una imagen que se reducía poco a poco mientras que el apuesto sol subía al cielo despejado, pintado como de un pintor alegre de un sólo golpe de pincel, en un color uniforme, azulado, cálido y brillante
- No te asustes,conejito! Soy la Sombra, estoy aqui para hablarte. Hay que eliberarte de este miedo que tienes. No ves que somos iguales, tengo la misma forma que tú?! No tienes por que asustarte! Sólo si te encuentras con una sombra diferente que puede ser de un animal peligroso, entonces si, hay que defenderte! Quiero que llegues a ser un conejito valiente! Es necesario aprender de este viaje! He visto que tienes objetos magicos en tu cesta, asi que no hay sitio para miedo y temor en tu camino!
- De veras?! Crees que no me pasará nada? preguntó desconfiado Ront
- No, absolutamente nada! Hay que hacer frente a todo lo que vendrá en tu camino Asi llegarás a ser un Conejito Omniciente, dijó Sombra y desapareció
- Pero donde estás? Por que te has ido? dijo el conejito con voz apagada e insegura
- Se fue. Porque el sol ahora está en lo más alto del cielo. Era sólo la sombra, la que aparece en ciertos momentos , depende de la posicón del sol , dijo una cierva). Yo tambien le tenía miedo, hasta que entendí quien era . A partir de ahora serás valiente, es verdad?
- - Si seguro, haré todo lo que depende de mi para serlo!
-Vamos, te enseñare el camino en el bosque y te presentaré a mis amigos, dije sonriendo la cierva
_ Yo tambien me presentaré : soy el conejito Ront y el es mi amigo Paj, la araña. Es mi compañero de viaje
- Encantada de concocerles, yo soy la cierva Ojos_Marrónes, seguidme!
Y sin más saltó por un camino trillado (?) en e corazón de la selva. Hacía unos cuantos saltos despuéss miraba atras para asegurarse de que su nuevo amigo estaba allí. El conejito la seguía sin problemas
- Un poco más y llegamos a mi casa. Tengo una familia preciosa, se alegrarán mucho de huéspedes valientes,dijo la cierva sonriendo y guiñando el ojo al conejito.
Dos , tres saltos y han llegado a una hermosa casita entre dos robles imponentes
- Mamá, papá, querida hermana, les he traído invitados!
- - Muy bien, vengan y descansen! Enseguida vamos a comer, dijo encantada la mama cierva
- La hermana de la cierva, Ojos Tiernos se acercó al conejito
- Creo que vienes desde lejos, pareces cansado
- Si , he recorrido un largo camino. Estoy haciendo un viaje para conocer cosas y sitios nuevos, despues volver y contarlas a mis amigos del bosque
- - Estoy segura que lo conseguirás. Pareces un conejito valiente. No se si he visto otro igual
- Gracias, dijo el conejito y su nariz se pusó roja!
- _Bravo, amigo, has conseguido librarte del miedo, es buena señal, susurró Paj
- Aaaaa, el es mi compañero de viaje, se llama Paj, dijo orgulloso el conejo
La familia de la cierva y sus invitados tomaron la cena. Escucharon la historia de los dos viajeros, admirando su valentía a la aventura y les animaron a llevar el viaje hasta el final
Ojos Tiernos dijo timida
Os acompañaría con mucho gusto, pero mis padres me están protegiendo y no me permiten alejarme demasiado de nuestra casa. Tenemos muchos enemigos. Bueno , creo que todos tenemos por lo menos uno! Es natural.
- Valora el amor de tus padres, Ojos Tiernos, Los padres saben lo que está bien para sus hijos. Cuando serás padres y verás que nunca pondrás a tu hijo en peligro de modo inutil, dijo con sabiduria nuestro conejito, sorprendido de si mismo. Se quedó pensando – este viaje comienza a transformarme
Compartieron un atardecer tranquilo con cuentos y consejos en un ambiente amistoso. Cuando salierón las estrellas, los animales se fueron a dormir, un bien merecido descanso.
Por la mañana se despidieron de Ojos Tiernos y de su familia y emprendieron el camino. Salieron del bosque y el campo con flores recien florecidas parecía sonreirles. Margaritas y dientes de león, malvas y amapolas, todas daban buenos dias a nuestros viajeros, agitando sus pétalos en forma de lluvia de colores que bendecían su camino.Más lejos, en un campo de girasoles incluso pensaron que el mismo sol bajó entre ellos. El viaje prometía ser un exito, pero tenian que llevarlo al cabo. Las altas montañas en la lejanía los atraían cada vez más y estaban con más animo de llegar
Habían pasado por las llanuras florecidas y las montañas parecían más cercanas pasando el tiempo. Paj se sostenía bien entre las orejas del conejo que iba muy rápido. Su sueño era tan cerca. Las montañas crecían y crecían y su pico ahora parecía tan lejano, cerca del cielo
El cielo era alto , pero el sol comenzó a cansarse. Poco a poco se retiró al horizonte y la luz empezó a desvanecerse. Tenía que llegar rápidamente a la falda de la montaña y encontrar un refugio para dormir. Le quedaban tan poco. Ante ellos había algunos arbustos que tenía que pasar y luego la montaña les podría recibir con los brazos abiertos.
- Mira , Ront, más alla de los arbustos nos espera la Montaña
- Asi es,dijoRont, y se dirigió emocionado hacia lo que pensaba que era su destino final
Y tan pronto como salieron de los arbustos se encontraron con una sorpresa. (Nunca decir (HoP) antes de saltar la valla). Ante ellos había un río remolino. El agua era clara y parecía fría, pero el río era profundo. Crunch (RONT) se levantó en las patas traseras y concentró su oído. Paj se montó sobre las orejas del conejito y miró a lo largo del río. Intentaron localizar una roca que le ayuden a pasar con facilidad el rio pero no encontraron nada, solo piedras y leñas secas amontondas e imposible de mover de su sitio.La montaña estaba allí e resultaba imposibile de acercase
- Estoy enojado Paj (Escudero), me da ganas de llorar , dijo Ront escondiendose detrás de un mónticulo de arena, con los ojos llenos de lagrimas
- No te desanimes, amigo , eres listo y seguro encontrarás una solucion.
La necesidad te obliga aprender.. Ponte de pie y sé valiente, porque dónde están dos aumenta el poder y juntos podemos tener éxito.
- Gracias, mi querido amigo! Eres un amigo de verdad! Si que es bueno no irte nunca solo cuando comienzas un viaje
Ront se levantó animado por las palabras sinceras del PAJ. En la necesidad se conoce un verdadero amigo.
A la orilla del rio encontraron unos castores muy amables.
El Conejo se atrevió a acercarse. Uno que precía el jefe de la familia de castores dió la bienvenida a nuetros heroes!
- Buenas tardes, distinguidos viajeros! Yo soy el castor Agua Dulce y aquí está mi familia. ¿Qué vientos os lleva por nuestras tierras?
- Buenas tardes, respondieron en coro los viajeros y luego contarón al castor la historia de sus sueños. La familia de castores se reunió alrededor de ellos y escucharón la bella historia sobre el camino y su hermosa historia sobre la amistad.
- Uno ha de ayudar, dijo Agua Dulce!. Les invitamos a cenar y descansar, ya que es demasiado tarde para vosotros. hasta que mañana vamos a construir una presa para que ustedes se puedan mover hacia el otro lado, a las montañas que quieren conquistar.Se lo merecen porque sois dos muy buenos amigos.
Ront y PAJ disfrutaron de la comida proporcionada por sus nuevos amigos y luego rápidamente se retiraron a la cama. El camino de ese día fue duro, incluso para ellos ya que eran acostumbrados a viajar.
Sus sueños estaban ahora en lo alto de las montañas y su sueño mucho más tranquilo. Los castores se pusieron a trabajar, porque ese era su propósito.
El sol intercambió su relévo con la luna. Los pájaros cantaban contentos, anunciando un nuevo día. El rocío brillaba espolverado entre las telarañas
- Buenos días, hermano! dijo en voz baja la araña de nuestra historia al encontrarse con otra araña de aquel bosque. ¿Cómo van las cosas por aqui?
- Todo está en calma y en paz, rara vez pasan imprevistos. Pero de donde eres? preguntó la araña residente.
-
- Vino del (Valle Bajo). Comenzamos un viaje de conocimiento de otras tierras, especies de animales, junto con un buen amigo, el conejo. Queremos conocer el mundo de las montañas, para descubrir y volver a contar las historias en el valle abajo, de donde venimos.
- Una verdadera aventura. Felicitaciones por el coraje! Te deseo buen camino y la paz!
- Gracias, dijo que el PAJ araña.
Los castores trabajaron toda la noche y hicieron una pequeña presa sobre cual los dos amigos podrían ahora pasar el rio. La promesa hecha se respeta y el Agua Dulce y su familia eran castores de palabra .
Cuando crees en tus ilusiónes incluso un extraño con buen corazón puede ayudarte.
- Listo para marchar? pregunto Ront que habia salido a hacerse el aseo
- Reposado, bien alimentado, alentado por los buenos amigos ,estoy listo.!
Comencemos, entonces.
Se despidieron con un adiós de sus nuevos amigos y mucho más animados en su alma empezaron a subir el esacarpe. Una nueva aventura les espera en este día.
Paj tomó asiento entre las orejas de su amigo Ront y siguieron el camino.
El camino era difícil y Ront se sentía muy cansado de subir. Caminó que caminó y después se detuvo pidiendole la opinion a Paj
¿Y si uso el marfil del ratón Chit y me convierto en un felino? Nos facilitaría enormemente el camino y ahorarríamos tiempo y energía.
- Estoy de acuerdo contigo, respondió sin pensarlo dos veces su amigo .
Conejito lanzó el marfil en el aire , se quedó mirando y dijo:
- Marfil, marfil me convierte en un tigre!
Marfil tomó un color plateado y lanzó una flecha hacia el conejo a quien el pelo se le levantó, la coletita se le extiró. El cielo se oscureció durante unos segundos…
Pero pronto, todo se aclaró, como si nada hubiera pasado. El marfil cayó en la roca, cerca del conejito quien lo guardó en la cestita, en su sitio.. Nuestro conejito se ha convertido en un hermoso tigre.
- Me siento tan pesado, dijo el tigre – conejito a su amigo, PAJ.
- Eres un tigre inofensive, confesó entre risas la araña . Se nota que tus antepasados nu eran tigres!
- Vamonos (ya que mucha palabra empobrece), dijo Ront
Tigre-conejo se llevó la la araña y dio el paso. Los músculos de las extremidades le ayudaban a tener velocidad, hacer saltos que les encantaba. En una curva, haciendo un salto acrobático, una roca se soltó y el conejo -tigre se ha desequilibrado. Sólo le dio timpo de agarrarse con sus patas delanteras de un arbusto
- Que hacemos ahora? Paj, abre la cesta y saca el marfil , necesitamos una escalera
Araña obedeció a su compañero, abrió rápidamente la cesta , sacó el marfil, y arrojandolo sobre la roca dijo:
- Marfil - Marfil, conviertete en una escalera.
En pocos momentos, una escalera apareció a los pies del tigre, que se agarró con fuerza y haciendo un gran esfuerzo esto conseguió llegar a la montaña. (Ront) respiró aliviado, pero al mirarse de cerca, se dio cuenta de que tenía una patita herida.
- Amigo mio, me quedé con tres corazónes (trozos) de col en la cestita. Por favor, saca uno y frotame suavemente la herida, y luego rompe una faja de la(cesta - ?) y envuelve la herida . Vamos a dividirla con mis dientes fuertes.
Después de unos pocos momentos de sufrimiento, que el conejito soportó con valor y los dientes apretados, estaba como nuevo.
- Listo para ir, amigo! Lo que no te mata te hace más fuerte! dijo nuestro tigre valiente.
- Es verdad, amigo! Respondió, visiblemente emocionado, PAJ.
El tigre-conejito hizo salto tras salto, uno más espectacular que el otro. De repente, aparecieron delante suyo dos verdaderos tigres y nuestro héroe se detuvo, intimidado.
- ¿Quién eres tú? No pareces uno de los nuestros, le preguntó uno de los tigres.
- Yo soy un tigre solitarioy tengo una mision que cumplir . Es verdad , no soy de aqui , pero soy un tigre, al igual que ustedes
. - Parece valiente, autocontrolado, dijo tigresa, con voz dulce. Dejalo que siga adelante. No hace falta crearle problemas.
- Hmmm ... sí, asi es. Usted parece como un tigre autentico(de padre a hijo). Así que le deseo mucho éxito en el cumplimiento de su misión. Libres! , dijo el tigre contento.
Tigre - conejo, una vez librado de la feroz mirada del tigre verdadero , echo a correr.
- Será mejor que no nos detendremos hasta llegar a la cima de la montaña, le susurró visibil asustado Paj
- Tienes razón y de todos modos nos falta poco para estar allí.
El viento silbaba, el aire estaba cada vez más frío , el cielo más cerca. Las orejas del Tigre-conejo estaban en alerta a cada susurro, moviendo de piedra o vuelo de los insectos. Como se dice: ("¿cine se frige cu supa…".)
Cinco saltos y nuestro héroe casi llegó a la cima de la montaña. "Vamos, falta muy poquito, tigre-conejito, se animaba a si mismo Ront
- Bien amigo, otro salto y yasta! Hurraaa! ¡Lo hicimos, lo hemos conseguido! -exclamó bailando la araña.
- Sí, amigo mío, lo hemos logrado!. Es difícil llegar a la cima. Todo se hace con esfuerzo, muchos obstáculos de vencer. Les voy a decir a mis amigos lo que realmente es la
victoria, el éxito: el trabajo duro y la voluntad. No basta con desear.Todo se ve tan hermoso desde aquí. Vale la pena pasar de la comodidat, merece intentar lograr algo más en la vida . Es importante saber lo que quieres, luego atreverte a dar los pasos para cumplir tu sueño. Ciertamente, en cada ser existe un potencial que se puede utilizar al maximo. ¿Cuántos de nuestros amigos no podrían estar con nosotros aquí?
- Es muy probable que bastantes, respondió vacilante la araña.
- Por supuesto. Muchos de ellos, mi amigo PAJ. Sin embargo, pero algunos tienen miedo, otros están influenciados por los padres - como fue en el caso de nuestras amiga Ojos Tiernos, los demás se sientan cómodos. Esperan que se le caiga la suerte desde el cielo. He entendido que la vida es una lucha, en primer lugar consigo mismo, despues con los demás.
- La lucha por la existencia? preguntó desconcertado (atónito) araña.
- Sí, la lucha por la existencia, lucha para sobrevivir de los seres más fuerte , los que pueden ofrecer algo aquí en el mundo Cada uno de nosotros tiene una misión. Si no nos esforzamos por aprender y lograr, vamos desapareciendo.
- Amigo CRUNCH, el viaje te ha convertido en un sabio. No eres el mismo de antes.
-Paj, la vida nos cambia. Tu tampoco eres el mismo, porque el miedo, la alegría, lo que has vivido, te han influydo, han hecho de ti algo diferente : una araña evoluada!
Los dos amigos se miran y comienzan a reír.
- ¿Que hermosa es la vida y la amistad! dijo el tigre-conejo.
Ront y Paj contemplaban en silencio el ocaso, un espectáculo de color. ¿Cuántos de ustedes siguen disfrutando de esos momentos del día?
Tigre - conejito sacó el marfil, para volver a ser el el conejo de antes . Lo lanzó al aire diciendo:
- Quiero llegar a ser lo que éra: un conejo.
De repente, una luz brillante apareció y el tigre- conejo se volvió en un hermoso, blanco conejito con su colita corta y tupida.
- Ahora podemos regresar para contar a nuestros amigos lo que vimos y vivimos.
- Sí, y sobre todo, para decirles que disfruten de la vida, que dejen de perder el tiempo en la pereza, dijo confiado Paj
- Bien dicho , amigo mío!
En el camino de regreso, Ront y PAJ, miraban con avidez y admiraban a su alrededor, como si quisiera grabar todo en sus ojos para describirlo con mucho detalle a los animales en el Valle Bajo. Disfrutaban del sol, de las plantas y de los animales que se encontraban en su camino, de la agradable brisa del viento que al Ron le hacia cosquillas…. PAJ araña vió una hermosa flor, una flor comopocas hay.
- Por favor, Ront, dejame tocarla por lo menos dos segundos para decirle que hermosa es, que especial , y confesarle que nunca en mi vida me encontré con tal milagro
- Si ese es su deseo, con mucho gusto, PAJ, respondió el conejito, inclinando su cabeza para que la araña pueda bajar.
Paj se sentó sobre los pétalos de brillante colores, como el arcoiris, acarició con ternura cada pétalo y vió como la flor se está cerrando , algo tímida…Paj habló con entusiasmo:
- Hermosisima flor, una fragrancia que nunca tuve la oportunidad de ver. Quedate asi para siempre, bendita!
Inclinando sus pétalos para que Paj pueda bajar , La Flor Bendita,dijo con alegría en su voz:
- Muchas gracias a todos por su aprecio. Mi papel es el de sensibilizar a los seres a la belleza. Sea su vida agradable y serena como el cielo de verano!
Los dos valientes viajeros reanudaron el camino, alegres y felices de su viaje. Paj se entreteña cantando "la tela de araña" y el conejo se divertia con escuchar.
De repente, una sombra oscura, enorme, se apoderó del césped , por donde hasta el momento los héroes de la historia pasaron con tranquilidad. Ront está firme en su actitud valiente formada durante su largo viaje.
- ¿Quién eres y qué quieres de nosotros, le preguntó, seguro de sí mismo, Ront
- Así que ... así que no me reconoces ... ¿Crees que me olvidé de lo que me habeis hecho? Esta vez no hay escape! - y la águila que los atacó cuando comenzarón el camino soltó una risa tremenda
Paj empezó a temblar, pero no dijo nada, por miedo a no asustar a su amigo. Crunch, monstrando sabiduría, rápidamente se escondió detrás de un árbol, sacó el marfil y lo tiró al aire pidiendo: "Hacer que el enemigo se transforme en un insecto." La petición fue atendida de inmediato, y el águila feroz se convirtió en un pequeño insecto, el cual fue tomado de inmediato de la araña hambrienta.
- Gracias, querido amigo, por esta deliciosa comida surgida inesperadamente, dijo PAJ, riendo.
Despues de este momento divertido, Ront guardó su marfil en la cestita mientras que observó al lado de un árbol una manzana casi podrida, suspirando
- Que te pasa? En que te puedo ayudar? Dijo Ront
- Si podrías … te estaría agradecida ,dijo con ultimos esfuerzos la manzana
- Claro que si, sólo dime lo que necesitas!
- - Recoge todas mis semillas y plántalas en este campo . Aquí es mi lugar y yo provengo de una rara variedad de manzana. Mi deseo es perpetuar mi especia, balbuceó timdida la manzana.
Paj quitó entonces la piel de la fruta hasta que llegó a su corazón . Ront con sus garritas, tomó todas las semillas y las entierró en el suelo. Sólo entonces, mirando a su alrededor, vió que allí había un hermoso y precioso huerto de manzanas- - - - - Que frutas más ricas tienen estos manzanos! Y es verdad, parece ser una variedad rara, dijo el conejo sorprendido.
- Tienes razón, confirmó la araña.
-
- Hemos resuelto y esta misión, por lo que continuaremos nuestro camino por el valle. Nos queda poco..
Emocionados y encantados por sus hechos, los dos amigos cantan y bromean, felices de que este viaje no fue en vano.
No lejos , escucharón a alguien llorando y ladrando para pedir ayuda. Nuestros viajeros se detuvieron en el área de donde venían los sonidos.
- Uf, pobre de ti, dijo Ront. ¿Qué pasó? ¿Quién tuve el corazón tan cruel para hacerte esto?
Un bonito perro, de color café con manchas marrones, fue atado a un árbol con una cuerda. Se habia agitado para escapar, para buscar una salida y la cuerda se quedó corta y ahora estaba a punto de estrangularse.
Ront, sin pensarlo dos veces más, comenzó a roer la cuerda. Le costó un poco, pero al final el perro estaba a salvo.
- Listo! Ahora estás libre ! –dijo Ront
- Gracias, bendito seas! Mi nombre es Perro Marrón. Puede que nos encontremos de nuevo.
- El placer es mío! Cuida de ti mismo, sobre todo su alma, para seguir siendo buena y sincera! Dijo Ront
El viaje duró un mes. Las emociones, alegrías, nuevos amigos, enemigos, pero se dieron cuenta de que la vida está hecha para vivirla así.
En el camino de regreso, los héroes de la historia se detuvieron para saludar al castor Agua Dulce, a la cierva Ojos Tiernos y al ratoncito Chit . Todos estaban contentos de saberlos sanos y les han recibido con alegria, impacientes para escuchar las aventuras. Ellos han traído consigo recuerdos de la montaña, y compartieron todo con buen humor. Los cuentos de los dos amigos valientes , ahora van a dar la vuelta alrededor del mundo de los animales y muchos conocerán los acontecimientos y las enseñanzas de Ront y Paj.
Al llegar a casa, en el bosque del Valle Bajo, fueron recibidos con alegría. Los lobos, zorros, ciervos, jabalíes, martas, ardillas, gatos salvajes, tordos, mirlos, cucos, pájaros carpinteros, (pitigoi) (sticleti)y mariposas, amigos o enemigos, todos se reunieron para recibir a los dos amigos que regresaron a casa, porque no hay lugar como el hogar!
La fiesta en honor de los dos duró tres días y tres noches, y Ront y PAJ se convirtieron en héroes del Valle Bajo. Sus historias aún circula entre los animales y su ilusión se conoce incluso entre los humanos .
Y sus aventuras no se detienen ahí.
Ahora cada una se siente libre para soñar, y mucho más ahora el conejito soñador siendo un sabio. Cada semana Ront organiza Consejería Comunitaria y escucha los problemas de sus amigos, tratando de encontrar junto a ellos las mejores soluciones .
*
Sed buenos, queridos niños, con todos los seres que os rodean, amarlos y cuidarlos.!
Sea que vuestra vida os lleve en lugares maravillosos, al lado de amigos y aprender algo todos los días.
Traten de escuchar los problemas de los demás, incluso pueden necesitar ayuda.