Recenzie "Theodora Tenpenny și tabloul pierdut"

O carte minunată și foarte complexă este "Theodora Tenpenny și tabloul pierdut" de Laura Marx Fitzgerald de la editura Booklet Fiction, in traducerea Laviniei Braniste.

Se adresează copiilor de peste 12 ani.

Theodora este o copilă sărmana, căreia îi moare și bunicul. Rămâne singură cu o mamă cu probleme și o casa veche de întreținut. Este o fată foarte practică: economisește bani, pune murături, hrănește găinile, își face ghiozdan, haină și jambiere din pulovere găsite la gunoi. Se imprieteneste cu Bodhi, fiică de actori, care studiază în sistem homeschooling, realizând diverse proiecte. Așa intră în jocul de descifrare al misterului tabloului descoperit de Theodora, care este adepta lecturii la bibliotecă, al mersului în muzee, în timp ce Bodhi este as în tehnologie: internet, telefon cu touch. 

Cartea este emoționantă, cu scene umoristice. Vă divulg doar una: o bătaie cu ouă pentru intimidarea unei vecine care nu suporta zgomotul produs de găini. 

M-a fascinat bogăția informatiilor despre artă, despre picturi, pictori și biografia lui Rafael, dar și modul în care se face trimitere spre lectură. 

Cartea este scrisă pornind de la pagina 35 a altei cărți, după cum declară autoarea. "Cărțile vorbesc întotdeauna despre alte cărți". 

Importanța practică a diferitelor materii: chimie, latină, istoria artei, biologie este un alt punct forte al cărții. 

O recomand copiilor, dar în special părinților. Este o carte despre viața de zi cu zi: copii cu bani (Bodhi are cardul părinților pe mână) versus copii sărmani (Theodora, care poartă furoul bunicii pe post de rochiță de vară).

Lectură plăcută! - multumesc mult Monica Schmoll.

" 4 uşi şi alte povestiri" - de A.G. Billig

Aseară îmi continuam lectura. După o zi cu aventuri şi multe drumuri, aveam nevoie de povestiri fermecate. Mai aveam cîteva povestiri din cartea "4 uşi şi alte povestiri".

"Surorile"... este o povestire despre o frumoasă prietenie... despre personalităţi diferite, care se completează.... despre trădare... despre faptul că plătim pentru ceea ce facem. M-a frapat descrierea detaliată a vestimentaţiei celor două femei, cu nume exotice.

"Patru uşi".... este o povestire în care mă regăsesc, dar o întrezăresc şi pe autoare. O minunată călătorie în timp... dar mai mult pe parte culturală, a obiceiurilor impuse de vremuri.... a faptului că femeilor le era interzisă exprimarea, depăşirea condiţiei de "femeie". Este o poveste captivantă, despre o femeie puternică, avînd o personalitate multilaterală...

"Cureaua de piele".... m-a acaparat totul.... mai ales că e vorba despre educaţie, despre şcoală şi un director de şcoală (mă gîndesc serios ce să fac cu viaţa mea).

"Sania fermecată" .... este o povestire miunată, potrivită pentru o zi de iarnă, cu un ceai sau vin fiert. Este romantică, fermecată, cu oameni magici. O povestire care te face să visezi şi să îţi doreşti un nou început. Aici am regăsit puţin stilul lui Gabriel Garcia Marquez... magie... fantezie... etc.

"Regăsirea"... o povestire atît de actuală, încît m-a aduc cu picioarele pe pămînt. O femeie care învaţă să se aprecieze...

"Spaniolul".... o povestire despre pasiunea dansului...

"Un bărbat de modă veche" ... este o povestire cu lacrimi... despre o iubire adevărată, despre un bărbat adevărat, născut pentru a respecta femeia. M-a purtat cu gîndul la "Dan" de A. Vlahuţă, dar puţin şi la "Lorelei" de Ionel Teodoreanu.

"Andy Warhol"...o povestire despre o persoană legendară... grafician, pictor, cineast.

"Pianista".... o povestire despre pasiune... despre pasiunea de a te dedica trup şi suflet artei, bucuriei de a cînta.... de a trăi penru a atinge clapele...

"Bucurie"... mai multe povestire într-una... redată de un taximetrist, care şi-a împlinit visul de a parctica această meserie în Londra. A învăţat intens pentru asta...

 

Cartea o consider un manual de viaţă. Fiecare dintre noi, bărbat sau femeie, îşi găseşte povestea în paginile acestei cărţi.

Citiţi-o! Degrabă... fără a sta pe gînduri.

Dăruiţi-o! Cel care o va primi vă va mulţumi clipă de clipă.

Fata de hartie - de Guillaume Musso -vALLuntar

M-am inscris in campania vALLuntar. Am experimentat si anul trecut. M-a fascinat, asa ca, n-am stat pe ganduri cand am redescoperit campania. Iubesc natura... o data prin faptul ca apartin unei zodii de Pamant, si apoi ca sunt biolog. 

Am citit "Fata de hartie" de Guillaume Musso... cu sufletul la gura. Este scrisa intr-un ritm alert... limbajul este usor... actiunea te captiveza... iar personajele sunt atat de reale. Oameni simpli... cu probleme normale, firesti... iubiri esuate... medicamente.. depresii... criza financiara... studentie... cancer... amintiri triste... boli si operatii... decadere... optimism... viata cea de toate zilele. Fiecare cititor se regaseste putin in paginile cartii...

Calatoria ultimului exemplar al cartii cu defect de tipar m-a emotionat si m-a tinut in alerta.  Faptul ca scriitorul Tom Boyd este si profesor d eliteratur (un vis de-al meu) m-a impresioant. Cartea am citit-o cu creionul si carnetul alaturi. Cand ii spunea lui Billie ce carti sa citeasca sau cartile care i-au fost recomante lui de profesoara sa din facultate am inteles ca este bine sa notez si sa lecturez acele carti. Obligatoriu. Prietenia atat de stransa si adevarata intre Tom, Clare si Milo m-a trimis inpoi la prieteniile mele din adolescenta. Am gasit cateva prietene de nadejde. 

Ma gandesc sa experimentez partea cu o carte lasata in locuri publice... pentru  calatori linistita. Eu am jucat acest joc... dar trimitand prin posta unor oameni bine alesi. 

Cartea mi-a oferit ctev sfaturi de scriere creativa... sfaturi oferite de personajul Billie... personaj literar de fapt. Recunosc ca finalul a fost neasteptat. Suspansul si emotia au existat pe parcursul intregii carti... 332 de pagini.

O recomand cu multa caldura, mai ales celor care cocheteaza cu scrisul.

M-a amuzat teribil ca apare si firma de curierat internationala UPS... unde lucreaza cativa oameni dragi mie.

Calatoria prin divese orase... inclusiv Parisul meu drag si mult dorit... m-a bucurat. :)

Va rog mult sa comentati... pentru a putea planta un copacel in aceasta Romanie blamata.