Am fost sfatuita de multe ori sa nu mai astept de la oameni sa reactioneze si sa se poarte cum ma port eu cu ei. Chiar daca doare, sa iau totul asa cum vine! Fiecare om e in felul sau. Am inteles ca sunt cautata cand oamenii au nevoie de mine. Ceea ce cred ca este de bine! :)
Ceea ce nu inteleg este de ce atunci cand intreb pe cineva de ce nu mai imi raspunde la mesaje, asa din senin, nu imi spune motivul. probabil nu exista! Sau... ah! Nu mai conteaza!
Ieri discutam cu sotul care mi-a zis: "Uita-te la tine! Ti-ai implinit atatea vise. Esti bine. Suntem sanatosi. Scrii in continuare. (adevarul ca nu am mai publicat nimic, dar am colaborari frumoase cu reviste, am texte in manuale, am cereri de povesti personalizate). Ti-ai recapatat silueta dupa nastere de gemeni. Ce mai vrei? Oamenii sunt invidiosi. Si pana la urma, de ce ceri atata atentie de la altii cand ai toata atentia din lumea: doi copii minunati, un sot care te adora si pe care uneori il neglijezi ca sa discuti cu X si Y care apoi iti dau cu flir. Nu mai cauta explicatii. Nu iti mai chinui sufletul in zadar. Urmeaza-ti calea si visul!"
Intr-adevar. Cine trebuie sa ramana langa mine va ramane. Oamenii se cern in viata. :)
Oricum eu ma rog mereu si mereu pentru cei din viata mea.
Stiu ca nimic nu este intamplator si toate se rezolva atunci cand trebuie, cand sunt pregatita sa apreciez ca se intampla.
Sunt recunoascatoare pentru tot ce am! Multumesc Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu