Imi doresc :)

Film - Rugină și oase

Un film emoționant despre iubire... despre ce înseamnă să fii sănătos, întreg, să iubești ceea ce faci. 

O tânără îngrijitoare la delfinariu este rănită de orcă... i se amputează picioarele... cu greu își recapătă dorința și forța de a trăi. Va purta proteze... va iubi... un bărbat care e pe cale să își piardă fiul... își va susține iubitul în pasiunea sa pentru luptele de stradă... 

Un film despre dorința de a lupta pentru o viață frumoasă, armonioasă, împlinită!

Când vrei cu adevărat ceva... și muncești și gândești la acel ceva.. va deveni posibil!

E atât de important să vrei!!!!

Ateliere cu Tolba cu povești la Brăila 5 - 6 aprilie

Tolba cu povești

Am reeditat cartea „Tolba cu povești” - preț 15 lei pentru cine dorește. 
Vă aștept comenzile pe adresa de mail: claudia_groza@yahoo.com sau claudia.groza@gmail.com 

Mulțumesc anticipat!

O altă poveste cu îngeri - ÎNGERII SĂNĂTĂȚII

Tudor a pornit spre sala de antrenament. Nu era intr-o forma prea buna si era lipsit de energie. Uitase cu desavarsire sa isi ia vitaminele.

-         - Ai uitat de odihna!

-        - Da, nu am dormit suficient. Am pierdut timp cu jocurile cele noi pe calculator. Dar cine-mi vorbeste? intreba Tudor.

-        - Sunt Vlad, prietenul tau din copilarie, grai acesta, iesind dupa un copac.

-        - De unde stii tu de faptul ca nu m-am odihnit suficient?

-         - Pai… sunt partenerul tau de joaca in retea. Mi-am dat alt nume. Priveste-mi ochii si vei intelege cat de obosit sunt la randul meu!

Ingerii Sanatatii au aparut si le-au marturisit copiilor: “Noi suntem alaturi de voi. Va vom oferi o doza de energie pentru a va desfasura antrenamentele astazi, dar noi avem rugamintea la voi sa va faceti un program echilibrat de somn si alimente bogate in vitamine”.

-         -Cine sunteti voi de comentati? murmura Tudor, extenuat.

-       - Nu e bine sa-i infruntam! Ne vor ajuta! Va multumim, oricine ati fi, adauga timid Vlad.

-        - Suntem ingerii Sanatatii si va admiram pentru ca faceti sport! Important este echilibrul intre suflet, fizic si emotie.

Antrenamentul de tenis al celor doi prieteni a decurs cu bine. Tudor si-a promis ca va renunta la jocurile pe calculator si isi va stabili un program echilibrat intre hrana – odihna si sport.

Vlad a venit cu o idee constructiva.

-       - Sa ne intocmim un program pe care sa-l respectam impreuna!

-         - De acord, prietene! Astfel ne incurajam unul pe altul!

Multe fructe si legume

Aduse din intreaga lume,

Lactate cu cereale asezonate

Carnuri cu putine calorii adaugate

Multe sport sa practicam

Odihna sa n-o uitam

Echilibrul in toate sa-l pastram

Proiecte frumoase sa conturam.

Ingerii Sanatatii au adaugat listei minutios creionate: “Iubiti-va si acceptati-va asa cum sunteti!”

Dorințe

Îmi doresc să fac oamenii mai buni... mai sănătoși... mai sportivi...
Îmi doresc să duc poveștile în toată țara și în întreaga lume!
Îmi doresc să fiu un înger păzitor pentru oamenii dragi și pentru toți cei ce cred în mine...
Îmi doresc să împlinesc visele tuturor... să îi susțin... să le arăt că se poate!

Imagini cu dragoste.... Tobias la Giurgiu

Fluturi.... de citit și recitit

Atunci când nu îmi reuşeşte ceva, când pierd ceva sau chiar pe cineva care alege un drum diferit de al meu, îmi spun că „nu a fost să fie al meu!”. Şi mă resemnez în faţa eşecului sau a pierderii. 
La această „putere” de resemnare a contribuit mult educaţia primită încă de când eram copil. Mi s-a spus că nu pot avea ceva ce nu este al meu, că nu pot ține lângă mine oameni care nu îşi doresc să îmi fie alături şi că, dacă am pierdut, înseamnă că acel ceva sau cineva nu trebuia să fie al meu.
Cu timpul am trăit multe nereuşite şi pierderi. Dar nu întotdeauna m-am resemnat ușor în fața pierderilor, mai ales când a fost vorba de oameni pe care i-am iubit şi pe care-i vedeam cât mai departe alături de mine pe drumul vieţii mele. Şi am suferit. Însă timpul mi-a arătat de ce s-au întâmplat toate. Mi-a artat că de multe ori, binele pe care l-am pierdut a fost, de fapt, un rău pe care doar îl creadeam a fi un bine. Că oameni după care am plâns crezând că depindeam de ei sufleteşte, nu au fost deloc potriviţi mie, deloc atât de speciali cum îi văzusem înainte și că nu au meritat lacrimile mele. Că lucruri pe care le credeam a fi comori și importante au fost, de fapt, nimicuri lipsite de valoare.
„Lucrurile nu sunt veşnice, ele trebuie reciclate, înlocuite...”, mi-a spus tata când l-am întrebat de ce nu mă certa când stricam o jucărie sau când spărgeam ceva prin casă.
„Dacă un om te iubeşte va fi lângă tine fără să-i ceri şi fără să faci eforturi că să îl păstrezi alături.”, mi-a spus altă dată, când am plâns după o prietenă care mă abandonase.
Cred cu tărie că pierdem pentru a primi ceva mai bun. Şi, poate că pentru a preţui acel ceva mai bun trebuie să trecem prin nişte etape, să cunoaştem şi ceva mai puţin bun...
De aceea sunt pregătită să pierd tot ceea ce nu mi se cuvine, tot ceea ce nu ar trebui să fie al meu, pentru că știu că viața a pus deoparte ceva mai bun pentru mine!

Fluturi - Irina Binder

Detalii despre cartea Fluturi găsiți aici:
https://www.facebook.com/notes/fluturi-irina-binder/cartea-fluturi/615763178443037

Întrebări...

Pornesc spre inspectorat și am ochii în lacrimi... mă simt neîmplinită. Mulți îmi spun că fac atâtea lucruri frumoase, că bucur atâția copii... și cum să fiu tristă? 

Da... este adevărat... fac ceea ce îmi place... educ copii... scriu povești... fac ateliere pentru copii... toate acestea pentru a aduce bucurie și frumos și încredere în sufletele copiilor... însă, ajunsă acasă descopăr că nu am nimic... mama are poveștile ei și prietenele sale... sora are bucuriile și minunile din viața sa... dar eu? Eu ce am?! Diplome... cărți... zâmbetele elevilor și ale copiilor de la ateliere în memorie și atât...

Îmi doresc să mi se spună mamă...

Îmi doresc să mă trezesc dimineața pentru a pregăti micul dejun omului care mi-a dăruit un copil, care m-a făcut FEMEIE și celui mic care are nevoie de hrană pentru a crește. 

Îmi doresc să muncesc știind că am pentru cine... eu nu voi împărăți lumea și nu voi lua cu mine nimic în mormânt!

Mă întreb de ce e atât de greu să mi se spună... „Hai să locuim împreună, să avem o familie frumoasă, bazată pe credință, dragoste și respect!” ?

Mi s-a spus că îmi doresc prea mult să fiu apreciată... ciudat, dar nu îmi doresc asta... vreau numai un zâmbet, o îmbrățișare de la cei dragi în semn că au primit cu drag ceea ce le ofer. E atât de dureros să vezi că dăruiești ceva cu bucurie, poate luat cu sacrificii.. și ți se spune: „ Aaa... nu trebuia... eu nu merit... nu sunt așa bună cum mă vezi tu!”

Doare... eu am învățat să primesc zâmbind și mulțumind pentru tot, ca și cum le-aș primi de la Dumnezeu. Dacă acel om s-a gândit la mine, înseamnă că îi face plăcere. Astăzi am înțeles cât am fost de rea... refuzând darurile vieții... crezând - ca o proastă - că acea persoană urmărește să mă mituiască... să aibă beneficii de pe urma mea... și am plâns... poate voi fi iertată... poate nu... dar mi-am promis că voi aprecia orice dar... oricât de mic... o floare colorată ce îmi va bucura diminețile în grădină... un săpun care îmi va mângâia pielea la duș.. o carte.... un calendar de perete... o broșă... o agrafă... un ac.. orice... și voi mulțumi din tot sufletul, cu zâmbetul pe chip...

Și ... chiar sunt apreciată... cel puțin de elevi sunt sigur... 

Azi... mergând cu privirea în pământ.. cu sufletul greu... și lacrimi strălucitoare în piviri... o fetiță se așează în fața mea și nu mă lasă a trece până nu am ridicat ochii... Era o fostă elevă de-acum trei ani... 

Dacă nu mă aprecia, se oprea să mă salute și să mă îmbrățișeze??? Sunt sigură că NU! 

Am descoperit că, am devenit răi... chiar și între colegi se pun piedici și se caută bârfe pentru a te ponegri și a nu te lăsa să îți demonstrezi capacitatea... judecându-te după o notă... după o diplomă... sau numele unei universități... 

Am descoperit că mai există și oameni buni... care mă susțin.. deși pe unii i-am jignit și i-am rănit puternic, în necredința mea că există și prietenii fără interes, oameni care își lasă familia pentru a te ajuta, răsfăța pe tine... o simplă prietenă, dar în care ei văd frumosul, bunul, umanul...

Sper ca într-o bună zi să mă revanșez... nu știu cum... nu știu dacă voi mai trăi atâtea zile... dar mă simt fără suflet... fără minte... 

Uneori nu mă recunoscut... nu știu de ce mă las doborâtă și târâtă în depresie... nu știu de ce am evadat din lumea mea.. nu știu ce se întâmplă cu mine... nu știu dacă voi avea parte de vreo schimbare în bine prea curând... 

Giurgiu, Tobias te viziteaza

Durere de neimplinire... si de abandon...

Traiesc alunecand prin viata fara rost... fara niciun sens... 

Nu ma mai regasesc... nu ma mai recunosc... simt ca sunt nimic pentru fiecare om din viata mea, indiferent de ce fac, de ce simt, de ce si cat daruiesc....

Imi doresc sa dispar ca o frunza purtata de vant... cat mai repede... de pe acest Pamant... 

Dupa ani de zile... nimic nu se schimba in viata mea... nu stiu daca sa am regrete sau nu... oare era mai bine? Oare era mai rau? 

Oamenii maturi traiesc unul alaturi de celalalt dupa numai cateva saptamani de cand se cunosc... La mine dureaza ani... si nimic... totul se intampla dupa ceas... vin la fix... plec dupa cateva ore... deplorabil... rusinos... pana cand? Doamne, omoara-ma!

Sunt la limita puterilor... am obosit sa ma fiu cu ochii pe ceas intr-o relatie sentimentala... la varsta mea....

Sunt sub presiunea timpului, a tristetii si mai ales a neimplinirii ca femeie... ma simt ca un fum ce se dizolva fara a ramane macar mirosul... 

Imi doresc sa plec... sa dispar... sa zbor... sa locuiesc in alte zari... sa am periuta mea de dinti si acolo, hainele mele si sapun... sa primesc imbratisari... sa fiu tratata ca FEMEIE...

Imi doresc sa scap de frustrarea ca numai eu ma intorc acasa dupa cateva ore de iubire... ca si cum as fi blestemata... oare de ce nu sunt apreciata? 

Imi doresc sa am parte de o schimbare.... in viata mea... fie ea chiar si moartea... sa nu mai prind zorii... 

Rigoletto - opera de Giuseppe Verdi

Am fost ieri la opera.... eleganta, dar si oameni imbracati "modest", fara sclipici...

VIP-urile erau primite cu sampanie... cata aroganta la unii... chiar ma intrebam ca adesea, cei care epateaza nu au valori, nu au o inteligenta sclipitoare... dar au NOROC cu carul....

Am stat la balcon, unde pretul este mai mult decat decent - 10 lei (oricum am primit cadou aceasta minunata iesire). Nu mai fusesem de mult... de vreo 10 ani, cand am vazut Madame Butterfly.

RIGOLETTO, bufonul cocosat al regelui care isi insela nevasta cu sotiile locuitorilor din oras, isi iubeste ca lumina ochilor fiica, Gilda. In cele din urma, in urma unei razbunari, Gilda care prada mortii... 

Vocea Gildei este impresionanta... 

La fel costumele.... scena care se roteste... recuzitacu totul.... 

Celebrul fragment "la dona-i mobile".... "femeie are o fire usoara.... ca un fulg in zbor"....mi-a placut....si imi va placea intotdeauna...

A fost o seara minunata, de neuitat, de memorat pentru o viata!

Fericire lăuntrică, fără motiv

Cel care mă așteaptă - editura Polirom

O carte care mi-a dat putere... mi-a arătat cât de important e să lupți pentru viață... cât de egoiști și fricoși sunt bărbații... ce important e să fii sprijinită în ceea ce faci de către omul de lângă tine ... ce valoare are prietenia adevărată... ce importanță de neegalat are lectura și cultura în formarea unui copil... ce important este să ai un gram de noroc... o soartă care să își surâdă... ce înseamnă să nu te prețuiești ca om, dar mai ales ca femeie... :)

O carte a cărei acțiune se petrece în Teheran... cu război și mentalități învechite... 

Voi adăuga curând și citate... :)

Uneori...

Uneori... simt că am pierdut trenul... că mă zbat în zadar... pentru că adesea e important să fie doi care trag la căruță...

Uneori... simt că timpul aleargă nebun... și nu îmi este suficient pentru mine....

Uneori... simt că sunt super femeie... puternică ce luptă pentru a fi bine tuturor... însă, când văd că toți sunt nemulțumiți și așteaptă să le pice pară mălăiață... simt că e bătaie de joc. 

Uneori.. mi-e dor și vreau să fac pasul decisiv... dar adesea îmi amintesc că sunt femeie și MERIT! 

Uneori.... știu că poate așa e vrerea lui Dumnezeu pentru a renunța la prea multe ce le port în spate...

Uneori... mă întreb cum alții nu au milă...

Uneori mă întreb de unde sunt? Cât mai rezist? Până când și de ce? 

Până la capăt... îmi răspund! Oricât îmi e de greu... va fi o soluție... 

LOVE BUILDING - FILM ROMÂNESC - HBO

Cu toate că uneori îmi este greu să fac „naveta”, am acceptat invitația la film. 

LOVE BUILDING este un film despre cupluri.. despre stigmatizarea oamenilor singuri... despre utilitatea psihoterapiei de cuplu... despre comunicare și depășirea fricilor... despre rutină și ameliorarea ei... despre faptul că e atât de important să crezi în tine, să nu aștepți nimic de la cel de lângă tine... 

Merită văzut... chiar și de către specialiștii în domeniu... de oamenii care descoperă că au anumite probleme în cuplu... este interesant, are umor, peisaje frumoase.... și un limbaj colorat (autohton) din când în când. 

M-am bucurat foarte mult deoarece am avut o surpriză. Am recunoscut-o pe Silvia Moroșanu, actriță. Am fost „colege” la un curs de scriere creativă organizat de Fundația Calea Victoriei... Știam că își luase un an de pauză, în care își propusese să trăiască, să se descopere, să încerce lucruri noi. Și-a făcut blog (la care sunt abonată) și mi-a plăcut pentru puterea și dorința ei de a face ceva cu viața ei, ceva frumos pentru sufletul ei. Felicitări Silvia pentru prestația din film! Mi-a plăcut! Ești talentată. Continuă!! 

Am aflat citind acum pe internet într-un interviu cu ea, că este studentă la teatru, anul II, la păpuși. Cine știe...?! Poate colaborăm... poate vom pune în scenă o piesă de teatru pentru copii după un text scris de mine. Cine știe?!

ROXXANE - film românesc - HBO

Am vizionat aseară filmul ROXXANE... regia Vali Hotea.Dintre actori nu am reținut decât pe Valeria Seciu.

Povestea este interesantă și îți dă de gândit... după 20 de ani de la finalizarea liceului, Octavian Ionescu vrea să vadă ce scrie în dosarul lui fîcut de securitate. Găsește informații că a fost turnat de unul „Căpitanul” și cum că fata/colega pe care  o iubise rămăsese însărcinată. Pornește căutările... și află că Roxana, se căsătorise cu un alt coleg de al lor, care avusese părinți medici, pe vremea comunistă cu bani și relații. Simte că fiul cel mare al acesteia, Victor, este fiul său... și încearcă să aibă grijă de el. 

Problemele sale de viață... o relație cu Oana care își dorește să aibă casa lor vânzând ea proprietatea din Constanța și el casa mamei, care suferă de demență și Alzheimer... munca la o revistă de grafică/machetare... pasiunea pentru muzică... ieșirile cu prietenul său din liceu, care este realizat... are firmă... își simpatizează secretara... deconspirarea „Căpitanului” în persoana tatălui copilului său... 

Problemele opulenței și a celor care nu au reușit să progreseze...

Problemele copiilor cu sindrom de atenție... de fac trist... parcă suntem un popor numai cu probleme...

Tema este foarte interesantă... te întrebi pe tot parcursul filmului ce ai face tu în această situație. Nu-mi place limbajul deplasat... al cărui farmec nu-l văd și sigur nu are sens.. 

La mulți ani femeie!

Urez cu bucurie, zâmbet... din tot sufletul meu... copilăros și optimist și vesel.... un LA MULȚI ANI MAGIC, SENIN, ÎMPLINIT, ARMONIOS, GINGAȘ, FERICIT tuturor femeilor din viața mea: mama, sora, verișoare, prietene, colege, cunoștințe feminine, femeile pe care le-am întâlnit pe stradă și mi-au zâmbit sau mi-au adresat o întrebare!

DRAGĂ FEMEIE, îți doresc să fii puternică... să privești atent în sufletul tău luminos, să faci curat, să arunci tristețea, nemulțumirea, răutatea, invidia... să devii radioasă, blândă, optimistă, veselă... să te bucuri de aer... de muzică... de lectură... de filme.. de soare... de plante... de ciripitul păsărilor... să găsești dorința de a-ți împlini cele mai adânci dorințe... oricât ar fi ele de puerile sau dimpotrivă, grele, imposbile. Dacă îți pui în minte, forța gândului este uimitoare. Nu mă crezi? Încearcă! Scrie-ți pe un bilet 10 dorințe... și pornește să te imaginezi că le-ai împlinit. Joacă-te și împlinește-le! Călătorește! Dansează! Citește! Iubește! Cântă! Pictează! Sări coarda! Sări șotronul! Lasă un copil să se joace în părul tău! Zâmbește-i unui bătrân! Dăruiește din pachețelul tău! Dăruiește din ce ai primit tu! Dar din dar se face RAI! Nu fiți egoiste! Să facem un lanț al feminității și al bucuriei!

Vă admir pe toate... vă am drept modele... și învăț (pe furiș) de la fiecare dintre voi - colege, prietene, vecine, rude!

Vă doresc o viață frumoasă, blândă, senină, veselă, cu puterea de a depăși toate obstacolele ce vă apar în cale pentru a vă testa răbdarea, simțul umorului, bunătatea, încrederea în forțele proprii. 

ÎMBRĂȚIȘĂRI VESELE, OPTIMISTE, CURAJOASE, SENINE, COLORATE, CĂLDUROASE!

Filmul - Ciocolată cu dragoste

L-am vizionat de 1 martie... când am fost suuuper răsfățată cu bunătăți și acest film, la fel de dulce a fost și acest film... pe placul inimii mele... având ca temă o femeie puternică, mama unei fetițe frumoase și istețe, nomadă...  

Afacerea ei era un magazin de ciocolată, folosind rețete vechi, de pe vremea bunicilor.

Când ajunge într-un orășel cu reguli stricte, bine controlat de primar... și cu independența sa devine un model pentru femeile chinuite de soți, bărbații înceacă să o marginalizeze...

Pe râu sosește o altă gașcă de nomazi... femeia se îndrăgostește de șeful lor... îî revine dorința de a pleca spre alte zări.. însă rugămintea fiicei de a rămâne, de a se stabiliza o înduplecă într-un final...

Îmi place ideea - mesajul filmului: când ești sigură pe tine.... poți reuși în tot ce faci!

Actori: Juliette Binoche

Elevii au nevoie de zâmbetul nostru, al profesorilor și de încurajările noastre

Simulare bacalaurat 2014. Un profesor din Vâlcea a avut parte de o surpriză plăcută în timpul corectării unei lucrări la simularea examenului de bacalaureat, proba la limba română. O elevă în clasa a XI-a a raspuns intr-un mod uluitor la subiectul III.

"Printre lucrările corectate, găsesc un text al unei eleve căreia aș fi onorat să îi fiu profesor. În el regăsesc multe dintre erorile pe care le comit eu însumi în fața claselor la care predau. Așadar, textul următor este o încurajare publică adresată elevilor mei; dacă au astfel de opinii (acestea sau altele!), aș fi bucuros să le ascult. Din păcate, textul următor nu a putut fi punctat pentru că (previzibil, nu-i așa?!) el nu corespunde cerinței și baremelor de corectare. Dacă n-ar fi fost așa, punctajul acordat de mine ar fi fost maxim. Pe lângă concizie, ironie și originalitate (toate, calități ale stilului), găsesc aici și o mostră de gândire critică", spuneOvidiu Ivancu pe blog.

La subiectul al treilea, elevii au avut de redactat un eseu de 600-900 de cuvinte în care să prezinte particularităţile de construcţie a unui personaj dintr-o comedie studiată.

Iată ce a scris eleva la Subiectul III:

"Nu am studiat comedia la clasă, dar pot să prezint relația între un elev și oricare profesor. Nu vreau să generalizez, așa că o să profit de ocazia asta și o să spun un secret.              

Nu mă interesează atât de mult materia pe care o predă cineva, cât mă interesează omul din fața mea. Am o profesoară care, în cele 50 de minute petrecute la clasă pe săptămână, nu zâmbește absolut deloc. Sunt aproape doi ani de când se întâmplă asta și la un moment dat prezența ei a devenit epuizantă. Am ajuns să fac tot posibilul să-i evit orele, astfel încât să evit depresia în care intru după oră. Sunt o persoană mai sensibilă, totul în jur mă afectează. Doamna dirigintă a intrat la oră într-o zi și, după ce s-a uitat puțin la noi, ne-a cerut să nu mai fim atât de veseli. Poate că exagerez, poate o să mă aleg cu o pedeapsă mare pentru tot ce-am scris aici. Dar a fost o vreme în care și dumneavoastră ați trăit adolescența, știți cum e. Poate vă aduceți aminte de momentele de tristețe sau de pasele proaste. Țin să vă anunț că există și acum, iar data viitoare, când o să mergeți într-o clasă, uitați-vă mai atent la sufletele prezente și nu uitați că nu pentru toți e ușor și uneori tot ce ne lipsește e o privire încurajatoare. Știu că fericirea nu e o materie și nu doriți să predați așa ceva.

Ne amintim de fiecare om care a trecut prin liceu; vrem să ne amintim de bine. Nu o să-mi amintesc definiția romanului sau a schiței, dar o să-mi aduc aminte de acea zi în care v-ați permis să lăsați materia deoparte pentru a ne cunoaște, pentru a ne aminti că nu e prea târziu să vedem ființa umană", a scris eleva în lucrarea sa.

Vezi aici: Subiecte SURPRIZĂ la simularea de la română

Impresionat de lucrarea elevei, profesorul decide să răspundă elevei:

"Da, știm cum e adolescența, însă o cunoaștem acum doar teoretic. Memoria noastră e ușor disfuncțională; ne imaginăm întotdeauna că am fost adolescenți mai responsabili decât voi, ne închipuim că toată adolescența noastră a fost petrecută prin biblioteci, că eram cuprinși de o sete nemărginită de cunoaștere. Dacă am fi sinceri cu noi înșine, ar trebui să admitem că nu eram deloc așa. Așadar, învață să îți ignori profesorii atunci când îți cer să nu mai fii veselă. Învață să fii selectivă. Nu te împovăra cu propriile noastre depresii, atunci când, nemaireușind să le facem față, le aducem în fața clasei. Sensibilitatea e o calitate și dacă vreunul dintre noi, profesorii, îți spune că nu e așa, ignoră-l! Fără agresivitate, fără revoltă exterioară, doar cu zâmbetul superior al aceluia care înțelege că noi, profesorii, avem automatismele noastre, rigiditățile noastre.

Nicio pedeapsă nu trebuie să te facă să-ți pierzi libertatea interioară de a gândi așa cum vrei, așa cum crezi! Limba și Literatura Română, ai dreptate, nu se reduce la definiția romanului și a schiței. Trebuie să vi le dictăm în caiete pentru că unii consideră că ele sunt esențiale și le-au trecut în programa de bacalaureat. Literatura română e un obiect care trebuie să îți stimuleze sensibilitatea, nu s-o inhibe. Dacă nu reușim să o predăm așa, înseamnă că noi suntem cei vinovați, nu materia în sine. Dacă suntem și preferăm să ne comportăm ca niște dinozauri, nu ne lua în seamă! Dinozaurii își imaginează că lumea le aparține, însă, în cele din urmă, ea aparține celor ca tine!

Fericirea nu poate fi predată de către noi. Prin natura meseriei, prin faptul că trebuie să ne ducem existența cu salarii cuprinse între 200 și 400 de euro (lucru de care voi nu vă faceți vinovați!) și, nu în ultimul rând, prin faptul că, pur și simplu, suntem mai bătrâni, noi ne aflăm în situația nu de a preda fericirea, ci de a o învăța de la voi. De data asta, voi sunteți profesorii! Dacă vedeți că suntem prea încăpățânați ca să învățăm ceva de la voi, procedați așa cum facem și noi. Treceți-ne câte un doi în catalogul vostru personal, încercați să ne faceți să înțelegem ceva, iar dacă nu vom reuși, lăsați-ne corigenți și mergeți mai departe! Lumea noastră e aproape de apus, a voastră abia dacă a trecut de răsărit", ascris Ovidiu Ivancu.

Despre iubire... :)

Fericirea

Uneori obosești (mai ales când nu ești apreciat sau susținut)

editez corect... prețuiască (nu prețuească!)....

Un blog nou și SĂNĂTOS

UN PRIETEN DRAG A DECIS SĂ ÎȘI TRANSFORME STILUL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS ÎNTR-O MICĂ AFACERE.... 

ÎNTÂI DE TOATE VĂ PUTEȚI BUCURA DE CONSULTAȚII NUTRIȚIONISTE... APOI.. CINE ȘTIE... POATE ȘI O CARTE.

IMPORTANT ESTE CĂ EU ÎL SUSȚIN ȘI CRED ÎN EL. 

ARATĂ SUUUPER LA CEI 40 ȘI CEVA DE ANI... ARE O ENERGIE DEBORDANTĂ... ȘI ESTE PASIONAT DE ALIMENTAȚIA PE BAZĂ DE SEMINȚE.

URMĂRIȚI-I BLOGUL ȘI ASALTAȚI-L CU ÎNTREBĂRI... 
NU VEȚI REGRETA!

http://sanatate-la-indemana.blogspot.ro/

AȘADAR... VĂ ÎNDEMN SĂ FIȚI SĂNĂTOȘI, VESELI ȘI ENERGICI!

Un miracol, asta-mi doresc de Ziua Mamei

Suferinta

Sufar ca o fraiera deoarece simt ca anumite persoane (care mie imi sunt dragi si le-as vrea sa imi fie prietene) nu ma suporta.... nu imi raspund la mesaje din rea vointa... gasind scuze lipsa timpului sau a banilor... desi stiu ca nu e asa. Daca le-ar cauta Fat-Frumos ar sari repede... nu pot sa cred ca nu gasesti 2 minute cand stai pe WC sa scrii un mesaj... 

De ce nu pot trece peste aceste lucruri? De ce ma dor pana in maduva oaselor? De ce astept prietenie din partea unor femei reci... distante... egoiste... care isi doresc sa le fie lor bine si atat... e suficient... restul nu conteaza... daca nu ai bani, degeaba ai scoala si esti rafinata, pentru ca tot mirosi a proasta.

Off... Doamne, ma voi vindeca vreodata de aceasta durere surda si cruda si nedreapta? Pana una alta ar trebui sa fiu mandra ca sunt o femeie puternica si nu astept ajutor de la cei din jur...

Nu imi este bine... sufar... sufletul imi plange de durerea unei raceli glaciare din partea unor femei pe care le-as dori sa imi fie prietene... 

Poate ingerii noptii ma vor linisti....

Oare?

Mulțumesc oameni dragi!

Mulțumesc tuturor femeilor minunate care mi-au răspuns la mesaje... la urări... care mi-au trimis mărțișoare prin poștă sau virtuale. 
Mulțumesc și celor care mi-au respins cu diplomație darurile și mesajele și bucuria... spunându-mi că noi trebuie să fim răsfățate. Așa este... însă... chiar ieri la slujbă, preotul ne spunea că este cazul să devenim mai buni, să fim grabnic dăruitori, să iertăm și să uităm... Eu așa am fost educată - așa îmi învăț și elevii - să dăruiesc, să aduc bucurie în jurul meu... să împart ce am cu cei din jur (mereu împărțeam cu sora mea, cu ai mei colegi; asta fac și acum;).
Mulțumesc colegilor care mă răsfață dăruindu-mi zîmbete, flori, îmbrățișări, încredere.... 
Mulțumesc pentru că învăț prin aceste răutăți să nu aștept numai bucurie de la cei din jur... să fiu puternică, dar mai ales să mă bazez pe mine și doar pe mine....

O PRIMĂVARĂ ÎN ARMONIE ȘI PACE!

Lectii pentru viata

Cel mai distructiv obicei……….... ingrijorarea.
Cea mai mare bucurie……...….. bucuria de a darui.
Cea mai mare pierdere………... pierderea respectului de sine.
Cea mai satisfacatoare munca…….. sa-i ajuti pe ceilalti.
Cea mai urata trasatura de personalitate…...…. egoismul.
Cea mai in pericol specie………. liderii dedicati.
Cea mai mare resursa naturala a omului……… tineretea.
Cel mai grozav stimulent…………. incurajarea.
Cea mai mare problema de depasit………… teama.

Cea mai eficienta pastila de dormit………….. pacea mentala.
Cea mai rea boala de insuficienta ………..… scuzele.
Cea mai puternica forta in viata…………. dragostea.
Cel mai periculos om al societatii……………. clevetitorul.
Cel mai uimitor computer al lumii………….. creierul.
Cel mai groaznic lucru fara de care sa nu fii………… speranta.
Cea mai mortala arma…………… limba..
Cele mai puternice 2 cuvinte…………… “Eu pot”.
Cea mai mare insusire……………………… credinta.
Cea mai fara de rost emotie…............ mila fata de sine.
Cel mai frumos vesmant… ................zambetul.
Cel mai pretuit bun............... parerea despre sine.
Cel mai puternic canal de comunicare…............... rugaciunea.
Cea mai contagioasa energie…............ entuziasmul.

1 MARTIE CU BUCURIE, ZÂMBET, SĂNĂTATE ȘI BUNĂTATE

Să fim frumoși, buni, puternici și darnici... cu ce putem... un zâmbet, o carte, o floare, o îmbrățișare, un sfat... :)

O PRIMĂVARĂ DUIOASĂ ȘI ENERGICĂ A UNUI ÎNCEPUT DE NEUITAT!

LA MULȚI ANI DRAGELOR MELE CITITOARE ȘI MINUNAȚILOR CITITORI!