Uneori... simt că am pierdut trenul... că mă zbat în zadar... pentru că adesea e important să fie doi care trag la căruță...
Uneori... simt că timpul aleargă nebun... și nu îmi este suficient pentru mine....
Uneori... simt că sunt super femeie... puternică ce luptă pentru a fi bine tuturor... însă, când văd că toți sunt nemulțumiți și așteaptă să le pice pară mălăiață... simt că e bătaie de joc.
Uneori.. mi-e dor și vreau să fac pasul decisiv... dar adesea îmi amintesc că sunt femeie și MERIT!
Uneori.... știu că poate așa e vrerea lui Dumnezeu pentru a renunța la prea multe ce le port în spate...
Uneori... mă întreb cum alții nu au milă...
Uneori mă întreb de unde sunt? Cât mai rezist? Până când și de ce?
Până la capăt... îmi răspund! Oricât îmi e de greu... va fi o soluție...
2 comentarii:
https://www.youtube.com/watch?v=WEQnzs8wl6E nimeni nu e singur.
@ Anonim:
Nu ai idee cat de singura ma simt.... cat alerg sa rezolv cat mai multe si sa fie bine... dar in acelasi timp sa zambesc... azi, am fost la un pas sa clachez in lacrimi... dupa o zi epuizanta... dupa o noapte in care nu am inchis un ochi... dupa grija de a face rost de bani.... etc... :(
Trimiteți un comentariu