Adunări…

am adormit citind Octavian Paler. cuvintele “sa nu iti fie teama decat de oameni” au pus stapanire pe mine.
asa-mi vine cateodata, sa dau cu cuţâtu-n piatra…

nu am fost cand s-a impartit norocul. am ajuns cand s-a distribuit sensibilitatea, si mi-a turnat Dumnezeu de s-a saturat. a adaugat apoi, ca sa-si dreaga greseala, si ceva istetime.
vorbesc mult si fara sens probabil. vreau sa spun multe si sigur nu voi spune nimic. incerc sa fac multe si nu imi reuseste nimic. mai bine as dormi mult si bine, mi-as odihni neuronii si cu siguranta as fi fericita si impacata cu mine.
mi-am dorit sa scriu, si scrierile mele sa ajunga la sufletele oamenilor. dar prostiile mele au suparat si m-au indepartat de multa lume. am iubit oamenii, crezand ca daca sunt tot timpul acolo, cu un gest, o vorba, o imbratisare, le va fi mai bine. i-am sufocat si sunt care pe unde, cautand oxigen.

sunt singura… si mi-e atat de rece si frica…
am ales sa stau in banca mea… si cand cineva are nevoie stiu sigur ca ma va gasi. pana intr-o zi, cand voi disparea cu totul, tiptil tiptil, cu zambete cu tot. oare ma va regreta cineva? noroc ca e criza... nici statuie nu mi se poate face.

fac adunari… cati oameni am cunoscut in 30 de ani de viata? ohoo…. destui…. multi, m-au ajutat enorm, de la mii de km distanta, fara a ma cunoaste. unde se invata oare sa citesti in suflete sau in zambete? altii au fugit ca potarnichiile cand am cazut si am avut nevoie de o mana sa ma ridic. altii, mi-au mai zis si un cuvant urat stiind ca asta va pune capac sufletului meu (am spus ca sunt exagerat de sensibila).

aceste zile sunt foarte importante pentru mine. atatea amintiri si bucurii si tristeti imi readuce luna mai, incat acum plang, acum zambesc… sunt atat de obosita… incat nu ma pot bucura decat cu greu ca sunt in viata si fac ceea ce imi place. de exemplu, azi, este ziua tatalui meu… si imi e putin dor de el... sau poate mai mult? In ce se masoara dorul? Dar sunt o fata educata si ii respect intimitatea si dorinta de a nu mai sti de noi.
realizez ca mi-e frica. sunt o laşă. mi-e frică de distanţă… mi-e frică să plec de aici spre fericrea care ma aşteaptă undeva acolo… sau poate dincolo.
mi-e frica… caci, desi incerc sa ajut si sa fac fapte bune – adesea imi ies -, astept ceva in schimb, macar atentie, si stiu ca voi fi pedepsita. cat sa mai astept? rabdarea m-a chinuit mereu… incerc sa o invat si nu se prinde deloc de mine. e singura materie la care nu am trecut in atatia ani de scoala, scoala vietii.
mi-e frica sa nu pot realiza tot ce imi doresc…
mi-e frica caci simt ca nu mai am timp… pentru toate….
mi-e frica de faptul ca Dumnezeu m-a uitat… nimic nu se mai intampla in viata mea…
sunt un taur ranit, care maine va fi puternic. Sunt Pasarea Phoenix care renaste din propria cenusa…

..primit pe mail "O si UN"

E destul de misogin, dar... e dragut:

Un barbat analizeaza articolul nehotarat din limba romana...

"Stau si ma gandesc: oare e intamplator faptul ca tot ce denumeste ceva care te enerveaza, te pune in pericol, sau te distruge pare a fi FEMININ? Iar apoi tot ce ne alina, ne bucura si ne mai da un tzel in viata este de natura MASCULINA?Voi, femeile, sunteti O ploaie, O zapada, O grindina, O furtuna.
Noi suntem UN soare, UN timp frumos, UN paradis. Stau si ma uit, chiar nu aveti noroc: O bucatarie, O vesela, O matura, O caldura, O mizerie. Noi suntem UN repaus linistit intr-UN fotoliu confortabil, citind destinsi UN ziar si ascultand UN jurnal, asta daca nu veniti voi sa semanati O discordie sau sa ne faceti O sicana.
Voi, femeile, va dati mari ca aveti O telecomanda, dar priviti la UN televizor, unde noi alegem UN post care il dorim.
In trecut, pentru a face calcule aveati O numaratoare prapadita, acum barbatii au inventat UN calculator. Si ceea ce va defineste, sexul, tot UN sex se spune si niciodata O sex. Cand va simtiti bine, traiti, nu-i asa, UN orgasm, iar daca o dati in bara va alegeti cu O frustrare.

Voi puteti avea O carte de credit, dar aceasta nu inseamna nimic fara UN cont. Ce poate provoca O problema care se poate transforma intr-O catastrofa? O eroare de pilotaj, O pana de benzina, O proasta vizibilitate, O intrerupere de curent.
Voi pentru a ne inrobi doriti O casatorie, dar exista si eliberarea care este UN divort. Este limpede ca limba romana a fost inventata de UN barbat, care nu v-a avut deloc la suflet!!!!

semne de carte

iata cu ce mi-am ocupat putinul timp liber pe care l-am avut in ultimele doua zile. au fost realizate pe fuga... sper ca pot face si mai frumoase.

lecturi placute va doresc!

intre vis si realitate

eram intre vis si realitate. am vrut sa ma ridic, cand, deodata, in fata mea, curcubeul si-a intins bratele si a deschis o fereastra mare. dincolo de ea, era o casuta simpla, taraneasca, cu perdele albe, crosatate, asa cum desenam cand eram eleva. totul era asa frumos colorat si vesel. pasarile cantau adevarate opere. florile discutau cu mare verva intre ele. norii erau asa linistiti, de unbleu pal. curcubeul li s-a alaturat. m-a luat de mana, si mi-a oferit un loc pe un sezlong rosu. m-a imbratisat cu bratul format din galben si orange. bratul cu verde si albastru statea relaxat pe spatarul sezlongului. m-a rugat sa privesc lumea.

-vezi ce tristi sunteti? te-am adus sa vezi si sa iei masuri tu zambesti. esti printre putinii oameni care fac asta din suflet, neconditionat, sincer!

-nu pot sa fac minuni!

atunci, o stea, ascunsa dupa o perdea din voal sidefiu, imi sopteste:

-esti ca un inger... seara, inainte de culcare, roaga-te ca oamenii din jurul tau sa invete sa zambeasca. transmite lectia zambetului. tu POTI! ai uitat ca ai creat sloganul "zambete si bucurii"? iti apartine.

-multumesc, stea vorbitoare, am sa te ascult.

m-am odihnit pe curcubeu, am adunat culoare, si stiu ca maine voi avea o zi albastra, imbracata in violet.

credeti in visele voastre... dati-le viata... se poate!

Oare merit?

acest premiu este daruit de Elena, femeie minunata ce mi-a creat imaginile celor doua bloguri, si mi-a trimis "Fire de iarba" poeziile ei divine.

Multumesc enorm de mult!

am fost premiata. oare merit? blogul meu pierde teren, scad mult in pozitia clasamentului... dar, ma incapatanez sa scriu. nu stiu cat, caci, pe langa lectura (am de recuperat nu gluma si ma tin de asta), mi-am reluat un hobby pe care il abandonasem acum multi, multi ani: lucrul manual.

ieri am fost si mi-am schimbat putin look-ul, nu foarte mult, caci si asa sufletul meu e in continua transformare - macar in oglinda, fizic, sa ma recunosc - apoi am mers si am cumparata ata de cusut. m-am apucat sa fac semne de carte. Mi-a luat ceva timp, caci, uitasem sa mai cos pe etamina. am avut ceva emotii... de parca as fi dat examen.

daca reusesc sa fac fotografii, va arat.

trofeul este de la Diana Alzner, o adevarata "biblioteca"... am multe lucruri notate de pe blogul ei.

Il daruiesc la randul meu, unui alt prieten drag, scriitor talentat (pierd teren in fata lui... nici nu ii spun ca voi renunta la blog de teama ca ma voi face de ras in fata scrierilor sale): Tudor Enea.

Agonie si extaz

cu miros de malin in aria olfactiva din emisferele cerebrale, cu gandurile facute fisic, cu rugaciunea in gand si privirea spre oamenii ce ma privesc - "trebuie sa ma opresc, sa ma uit in oglinda, poate mi s-a intins rujul pe fata" - ma indrept rabdatoare (pe naiba, niciodata nu am invatat aceasta virtute!; ma chinuie ingrozitor; lucrez zilnic la ea cu lacrimi in ochi si dureri de dinti de la atata scrasnit) spre scoala.

ziua de miercuri e declarata "zi de crima". "impuscati-ma sau ma arunc in fata tramvaiului" este sloganul meu pentru ziua aceasta din saptamana. drumuri multe intre doua scoli si casa; clase dificile, vreo 3 din 6 ore. numar saptamanile pana la finalul anului scolar, mai ceva ca un soldat trimis in cel mai cumplit razboi din istorie (vreau sa ajung la batranete cu mintea intreaga si sa nu vorbesc singura pe strada).

la prima ora, un rrom talentat rade si canta; canta si rade; il rog sa pofteasca afara din clasa. nimic. continua spectacolul. il iau de mana si il rog sa paraseasca clasa. se propteste bine (are cu 30 kg mai mult decat mine), ma bruscheaza. ma dezechilibrez si cad. in acel moment am decis sa il duc la domnul director, sa se spele cu ele pe cap. insa, ia-l de unde nu-i! in fine... elevul ramane pe hol, imi termin ora si plec. in pauza isi cere scuze cu un zambet ironic. la orele mele nu mai are ce cauta.

....

dupa o pauza de cateva ore, imi mut locatia. alt cartier, alta scoala.

dau test la o clasa bunicica. un elev inteligent copiaza. ma apropii de el, dar nu are nimic in banca. "ori sunt obosita, ori sunt paranoia", imi spun. ma asez strategic langa el, nu mai face nicio miscare. merg in fata clasei, stau cu spatele spre el, si ma intorc brusc. "te-am prins, vrajitorule!" avea pantaloni scurti si isi scrisese lectia pe coapse. "dna imi pun blugii pe mine, si va rog sa-mi schimbati subiectul, caci am invatat!". "te iert, si iti schimb subiectul, dar ca om m-ai dezamagit. e ca si cum mi-ai fi furat din buzunar. nu mai am incredere in tine". o urma de tristete si parere de rau se vede in ochii lui...

....

"dna ati trait pe vremea lui Ceausescu?

-da.

-dna, dar cati ani aveti?

-de ce ma intrebati? conteaza?

-nu, dar pareti atat de tanara!"

"oau. ciudat! daca acum par tanara, cand am intrat in invatamant la 24 de ani, cum aratam?"

agonie si extaz intr-o zi de miercuri!

Ultima mutare

Tabla cu patrate albe si negre sta in fata mea. Privesc si nu vad piesele. Imi place regina, dar regele face toti banii. Fac o mutare riscanta. Asa sunt eu… dupa ce am implinit 30 de ani, imi risc viata de parca as mai avea de trait zile numarate pe raboj. Aleg sa fiu nebunul. Macar am o scuza.
Fac ultima mutare. Un fluture alb imi da tarcoale. O dorinta imi porneste imdiat spre inima, si de acolo spre creier. Gata. Nebunul ia regele. Sah mat (scuze celor care stiu sa joace de-a devaratelea).
Dorintele sunt implinite. Cand nu te mai astepti…. Cand iti risti statutul si onoarea de om cumsecade.
Mutarea moarte contra viata cum o fi? Oare acele persoane sunt curajoase? Ma gandesc la cea care s-a aruncat azi in fata metroului la Piata Romana. Oare e o solutie pentru nefericire? Am luat-o razna… mutarile riscante nu sunt acestea, nu-i asa?