eram intre vis si realitate. am vrut sa ma ridic, cand, deodata, in fata mea, curcubeul si-a intins bratele si a deschis o fereastra mare. dincolo de ea, era o casuta simpla, taraneasca, cu perdele albe, crosatate, asa cum desenam cand eram eleva. totul era asa frumos colorat si vesel. pasarile cantau adevarate opere. florile discutau cu mare verva intre ele. norii erau asa linistiti, de unbleu pal. curcubeul li s-a alaturat. m-a luat de mana, si mi-a oferit un loc pe un sezlong rosu. m-a imbratisat cu bratul format din galben si orange. bratul cu verde si albastru statea relaxat pe spatarul sezlongului. m-a rugat sa privesc lumea.
-vezi ce tristi sunteti? te-am adus sa vezi si sa iei masuri tu zambesti. esti printre putinii oameni care fac asta din suflet, neconditionat, sincer!
-nu pot sa fac minuni!
atunci, o stea, ascunsa dupa o perdea din voal sidefiu, imi sopteste:
-esti ca un inger... seara, inainte de culcare, roaga-te ca oamenii din jurul tau sa invete sa zambeasca. transmite lectia zambetului. tu POTI! ai uitat ca ai creat sloganul "zambete si bucurii"? iti apartine.
-multumesc, stea vorbitoare, am sa te ascult.
m-am odihnit pe curcubeu, am adunat culoare, si stiu ca maine voi avea o zi albastra, imbracata in violet.
credeti in visele voastre... dati-le viata... se poate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu