Amalgam de stari si emotii....

Teancul lucrarilor variaza. Creste teancul tezelor. Proiectele fele de fel, povetsi si rebusuri asteapta cuminti sa fie citite, clasificate (bune/rele, excelente/foarte slabe).

Vestile bune se amesteca cu cele rele... adica, oameni ce mi-au fost colegi se sting din viata... :( trist, dar asta inseamna viata cu etapele ei...

Sunt trezita cu vestea: "ti-am luat cartea de la libraria Sohia! este minunata. Vrem autograf." In dupa amiaza, in cancelaria cu voci placute, primesc un mesaj frumos:"Tocmai ce am primit cartea ta prin posta. Voiam sa iti spun ca esti minunata. Mi-e dor de tine. Esti o dulssee!"

Imi doresc ca Tobias - care e senzational realizat de domnul grafician caruia ii doresc sanatate maxima si multumiri pentru desenele pe care le face pentru cartea ce va pleca spre tipar in cateva zile (cea pentru care fac cheta) - sa aduca zambete, bucurii, puterea de a implini vise. :)

Mi-am primit si asumat si criticile constructive. Multumesc Victor. Sunt benefice... insa, uneori e greu sa le accepti... insa, voi tine cont de ele. PROMIT. :)

Lansarea se apropie... emotiile cresc... surprizele se aduna... :) Va stept cu mic cu mare la lansare. :)

Primesc mailuri de la prietene de departe... mi-e dor.

Mi-e dor de iubiri implinite si imbratisari cu povesti aromate... :) Mi-e dor de o lume sincera... mi-e dor de promisiuni intelese... :) mi-e dor de bunatatea din noi... mi-e dor de prieteniile sincere ce erau candva. Mi-e dor de armonie si impliniri... de soapte si zambete... de buze sarutate... de atingeri cu mesajul sublim: "Te iubesc pentru o viata!"

Citeam azi ca iubirea dispare cand nu o mai ingrijim.... :)

Bal la Paris... de Mos Nicolae.... que belle...

Ce mi-aş dori să fiu acolo.... oare merit? Oare aş putea face faţă? Oare se întâmplă minuni? Vom trăi şi vom vedea. :)

Lys de France

www.lys-de-france.org

Samedi 10 décembre 2011

Bal de la Saint Nicolas

L’Annonciation (1541-1549) par Primatice, peintre du roi. L’Ange porte un lys, symbole de noblesse et de pureté.

Le livre ouvert sur le pupitre de la Sainte Vierge porte, en hébreu, le texte de la prophétie d’Isaïe

« C’est pourquoi le Seigneur lui-même vous donnera un signe : voici, la jeune femme est enceinte et elle va enfanter un fils et elle lui donnera le nom d’Emmanuel. »

Abbaye Royale de Chaalis

L’Abbaye de Chaalis, malgré son titre « royal », semble bénéficier d’une moins grande notoriété que son voisin princier le château de Chantilly. Pourtant, grâce au 7^ème art, des millions de « Visiteurs » la connaissent innocemment.

En 2006, Norbert Multeau de la Nouvelle Revue d’Histoire faisait cette critique du film :

Le réalisateur des Visiteurs, Jean-Marie Poiré, a retenu cette maxime de Franck Capra : « Il n’y a pas de règle dans le cinéma, il n’y a que des fautes. Et la faute capitale, c’est l’ennui. » Mais qui fait rire dans Les Visiteurs, et de quoi ? Ce n’est pas Godefroy. Le fier chevalier incarne des vertus démodées, mais il n’est pas ridicule. Au milieu des pitreries, il reste digne. C’est un juste. Il a de l’honneur et des principes dont il ne démord pas, mais il arrive dans un monde qui lui est totalement étranger, faisant passer souvent une étrange émotion.

Celui qui fait rire, par contraste, c’est Jacquouille : fripouille il était dans un siècle où il n’avait que des devoirs, fripouille il reste au siècle des Droits de l’Homme. Métamorphosé en Jacquart, c’est un parfait spécimen du parvenu infatué, obséquieux, fourbe, servile avec les puissants, tyrannique avec les faibles, manant hier, devenu seigneur aujourd’hui.

Sous la grosse farce, une idée plus subtile affleure, qui fait toute l’originalité et l’audace de ce film. La sympathie du réalisateur et des spectateurs va au moyenâgeux Godefroy, un « privilégié » qui avait des mérites. L’opprobre et le ridicule vont au moderne Jacquart, un privilégié sans mérites.

Si l’idéal et les valeurs de la chevalerie du Moyen-Åge sont complètement dépréciés dans la société matérialiste que peint le film, les nobles devenus des « pouilleux », n’en restent pas moins nobles, et les manants, devenus les puissants, n’en restent pas moins des gueux.

Molière nous avait appris qu’il y a une morale du rire. Les Visiteurs font rire d’une époque qui a inversé les valeurs et donné le pouvoir aux imposteurs. Par contraste, ils éveillent comme une nostalgie médiévale.

Nicolas Chotard

Président des Lys de France.

sur www.lys-de-France.org

retrouvez les Visiteurs à l’Abbaye Royale de Chaalis

mais aussi Florence Guilmault, Francis Martinez et des chansons enfantines St Nicolas

Programme

Avec la participation

18 h : Récital de Mademoiselle Florence GUILMAULT, artiste lyrique.

18 h 30 : Cocktail-vernissage des oeuvres Saint-Nicolas de Jean-Paul MARCHAL, maître imagier d’Epinal.

19 h 30 : Dîner

22 h : Ouverture du bal

Minuit : Arrivée de Saint Nicolas accompagné de sa bourrique et du Père Fouettard

Animations : Alain THUAL (DJ) / Francis MARTINEZ (chanteur) et ses musiciens

Bal : Robe longue - Uniforme - Smoking Pièce d’identité demandée à l’entrée

Iubire? Prietenie? Relatii fel de fel... :)

Obosita... aleg doar sa traiesc... dusa de val, acolo unde trebuie sa fiu, sa rezolv ce pot rezolva. Mi-e atat de somn, ca abia astept sa ajung acasa. Elevii sunt draguti si-mi admira cizmele noi.
- Doamna, aveti niste cizme foarte frumoase!
- Multumesc si zambesc.
Chiar sunt dragute... asa de eschimos, calduroase...

Toate lumea infofolita la -0 grade Celsius, numai eu in fusta scurta... :)

Reusesc sa dilat timpul si sa ajung in locurile in care e nevoie sa ajung.

*

Primesc un telefon de la un prieten.
- Ce mai faci? Te-ai apucat sa lucrezi la facut copii?
E o gluma de-a lui...
- Momentan, nu. Promit sa ma linistesc si in vacanta de iarna lucrez la capitolul acesta al vietii.
- Off, iar inveti?
- Am un curs de perfectionare, de lansat o poveste, de tiparit alte povesti... apoi, vreau o vacanta cu liniste, somn, plimbari prin alt oras. Un prieten mi-a oferit sansa de a petrece o vacanta de poveste, doar e Craciunul.
- Claudia, nu exista prietenie intre un barbat si o femeie.
-Nu? Atunci, noi ce suntem? (el este un vecin, bun prieten, mi-a fost alaturi in vara, cand am botezat).
- Ce suntem? Stiu ca ma testezi... si stiu ca esti o femeie deosebita... pe care eu unul nu vreau sa o dezamgesc si prefer sa stau in umbra.
- Vaaaii... atat de mult te-am stresat? Noi care discutam orice, toate prostiile din lume, noi nu suntem prieteni?
-Claudia, imi doresc o femeie care sa ma accepte pe mine asa cum sunt, nu doar sa vrea un copil cu mine, apoi sa fuga. Iar femeile intelectuale din ziua de azi, asta urmaresc. Esti puternica. iti implinesti vise. Tu vei reusi. Mi-e teama ca nu ma pot ridica la asteptarile tale niciodata.
- Eu imi doresc o familie, si tu stii asta.
-Hei, si tu ai avut o perioada in care ti-ai dorit copil si atat. Sunt eu, Stefan, ai uitat cu cine vorbesti?
-Nu, nu am uitat cu cine vorbesc... si imi doream "doar copil" pentru ca eram - si inca mai sunt - dezamagita de voi, barbatii. Sunteti fricosi, lasi, imaturi, nu mai stiti sa fti capi de familie. Daca voiam doar copil, il aveam pana acum.
- Ai dreptate... si stiu ca puteai aveai un copil pana acum.
- Hai sa-mi fi alaturi la lansarea cartii de povesti...
- Promiti ca ce iti iese peste 100.ooo de euro imi dai mie?
- Hahaha, promit. (el se pricepe la finante... e broker).
-Vin. Vin sa te vad vorbind in public... de abia astept... :)
- ah... e un test?
-Nu, este doar o alta ipostaza in care te pot cunoaste...

*

Acum... sper sa nu ma balbai sau sa imi sporeasca emotiile... :)
*
Discutii fel de fel... relatii fel de fel... prieteni fel de fel...

Unii nu rezista sa tina pasul cu mine... iar eu ma grabesc de parca as muri ca u n geniu la 30 si ceva de ani... si vreau sa fac multe, sa las cat mai multe in urma mea.
Mi-e drag ca apar in viata mea, oameni buni, pe care nu-i merit, pe care ii folosesc, ii stresez si le impun ritmul meu nebun de viata (MULTUMESC DIN TOT SUFLETUL ALINA).

Ajnanina, multumesc pentru biscuitii deliciosi pe care mi i-ai dat.

Dragos, multumesc ca ti-ai amintit ca aceasta saptamana este "importanta" pentru mine. Apreciez oamenii care sunt atenti la ce spun in discutii. De abia astept sa dam viata proiectului... :)

Obosita...

Sunt atat de obosita, incat mi-am pierdut zambetul...

Sunt atat de suparata ca intalnesc oameni rai sau care au o doza prea mare de mandrie gratutita...

Dar sunt atat de fericita ca intalnesc OAMENI BUNI SI SINCERI, care imi poarta noroc... care imi sar in ajutor, care ma sustin, care vad frumosul din mine (acoperit uneori de o doya de zgarcenie, rautate, scepticism, teama)....

Nicicand nu mi-am dorit atat de mult liniste.... sa stau cu mine si cu oameni putini, dar buni in preajma... sa nu mi se ceara sa rezolv probleme, sa ma exprim literar sau elevat. Vreau doar relaxare, somn, lectura, imbratisari, o desprindere de acest oras inbacsit pe care sa- l vizitez doar de cateva ori pe an. Toate drumurile si discutiile mele duc spre Paris. :) AMIN!

Dor si dorinte... :)

Plutesc intr-o traire de a trai si a dori o viata noua... o viata de nou nascut...

Apar din trecut oameni... nu mai vreau sa stiu de ei, de noi... Eu am crescut atat de mult. Privesc la ultimele doua luni din viata mea. Am realizat multe, am cunoscut oameni multi... :)

Acum, ca tot se apropie Craciunul.... imi doresc o viata altfel... in alta tara (sau poate alt oras).. cu alti oameni... fara rautati, invidii, ironie...
Mi-e dor de o viata linistita, plimbari, lecturi, teatru, iesiri in societate, calm, zambete, senin, mangaieri, sinceritate, doruri de seara, din clipa despartirii pana la prima ora a diminetii cand pasii ne aduc impreuna.... Mi-e dor de OMENIE si DRAGOSTE adevarata, cea daruita si creata de Dumnezeu...

Mi-e dor de duminici in biserica... de armonie... echilibru... incurajari...

Mi-e dor de o FAMILIE...

Mi-e dor de o VIATA NORMALA.... intr-un ritm normal...

Imi doresc sa cunosc Parisul, de parca ar fi inger... de parca ar fi o fiinta speciala... de parca acolo m-as fi nascut... e o dorinta pe care o simt acut, la nivelul tuturor terminatiilor nervoase.... oare voi ajunge la Paris curand? posibil... intr-n schimb de experienta... cu ajutorul povestilor... sau chemata de fiorul dragostei.... :)

Despre litere...

Elevii ma intrebau azi daca le-am adus sa le citesc despre Tobias.

- Poate data viitoare... la recapitulare pentru teza.

Descopar ca am elevi talentati... Ii admir pentru pasiunile lor, desi sunt atat de dezamagiti ca isi doresc sa faca mult si razbesc greu, se lovesc de multe piedici... tipic Romania.

Mi se face tot mai dor de duca... Din nou dorul de Franta, Paris... povesti... reusite... educatie... minuni... ingeri... mi se astern in calea mea.

E ca si cum cineva ma asteapta acolo... cineva bun, zambitor, senin, care sa stie sa faca haz de necaz, care stie sa faureasca vise si apoi sa le construiasca pas cu pas... :)

Mi-e dor de zbor cu avionul... de imbratisarile calde din miezul verii... de sarutari si mangaieri cu varful degetelor de clestar... :)

Cand el se credea inceputul si sfarsitul, filmul s-a rupt, arama de pe chip si-a schimbat culoarea, ca orice fals...
Am inteles ca teama produce fisuri... am inteles ca am un alt drum, senin si liber, binecuvantat si frumos.

Nu te da niciodată bătut!

Material primit pe mail... Multumesc, draga mea Alina!

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim.

Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus: "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă ca compozitor. Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului.

Jordan spunea: " Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ". Sunt sigură că ştiţi că Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum, cine are habar cine a fost Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi către tatăl său i-a spus: "Nu-ţi pasă de nimic înafară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi
profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film.

A respirat adânc şi şi-a zis: "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu".
După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul Activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc.

Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."

Aşadar, nu te da niciodată batut!