lecturi Radu Tudoran

imi doream cu patos sa lecturez carti ale scriitorului Radu Tudoran (ce nume frumos!- numele real Nicolae Bogza, frate cu Geo Bogza - "Cartea Oltului"). am mers la biblioteca metropolitana (astfel am aflat ca aveam permis valabil, iar eu nu ma uitasem, considerand ca e expirat de ani buni) si am gasit "frumoasa adormita" si "sub zero grade". fara ezitari, fara mofturi, le-am luat.

am finalizat "frumoasa adormita" si nu este nimic altceva decat un frumos jurnal de calatorie in america... descrise hoteluri, orase, evenimente religioase (vizita papei de exemplu), prezenta Mc Donald's-ului care la noi nu exista in 1979 (acesta fiind anul vizitei), plimbari cu taxiul si autobuzul, descrierea bus-urilor speciale pentru scoala (school bus).

da, a scris foarte frumos.... ti-e drag sa citesti. scrierea e cursiva, descrierile deloc plictisitoare , oamenii au "stil".

mai am de lecturat "sub zero grade"... imi place...

schimbari

simt ca in viata mea va avea loc o transformare (trasesem prin martie cartea Mortii la Tarot)... curand... o saptamana... o luna...
nu stiu daca in bine sau in rau (poate mor). habar nu am.
lucrul acesta il simt si oamenii dragi mie, ei reactionand diferit.... unii ma imbratiseaza, ma cauta, imi spun cat sunt de speciala si de draga lor. altii, imi atrag atentia sa nu fac greseli, ma cicalesc continuu.
hei!
sunt om, nu Mafalda! fac greseli ca toti oamenii. da, recunosc ca as dori sa fiu perfecta, sa multumesc pe toata lumea, dar nu pot. si cred ca, nici nu vreau!
imi doresc o viata armonioasa!
imi doresc atat de mult, mai mult ca oricand, o schimbare radicala in viata mea, una de bun augur. vreau sa devin "stralucitoare", sa eman bucuria si fericirea si bunatatea prin toti porii.
vreau sa incep o viata nou - nouta.

frica si intamplarea

ieri, am iesit la un suc cu trei prietene minunate. la un moment dat a venit vorba despre frica... si spuneau ele ca trebuie invinsa, ca e necesar sa o stapanesti. buuun. am retinut.

azi, a fost sedinta pentru repartizarea posturilor in invatamant, adica locul de unde pot castiga o paine pentru inca un an de zile. toate bune si frumoase. aveam continuitate pe 15 ore, am semnat s-a rezolvat. insa, catedra este de 18 ore. stiti vorba aceea, "de ce ti-e frica nu scapi?"
ihmm, s-a adeverit. anul trecut am mai avut 4 ore completare la o scoala chin, durere, pedeapsa... nu stiu, as fi facut orice numai acolo sa nu ma mai duc. ma asez linistita, gasisem exact 3 ore la o scoala in apropierea primeia; discut cu o colega de religie care preda acolo, imi spune ca e super scoala.
in fata mea cu cateva persoane (da, e o atmosfera ca la piata, ca la bursa, tipete sfasietoare..."nuuu... mi-a luat postul, scoala pe care o voiam eu"! trist; nu va doresc sa fiti la mana cuiva, dupa atata scoala si examene) orele sunt luate.
voiam orice, numai scoala unde fusesem anul trecut pentru completare, nu. ca un facut, ramasesera exact 3 ore, parca special pentru mine.
ajung in fata si ii spun domnului inspector: "trei ore, oriunde, sector 5 sa fie". "nu mai avem!" si chiar asa era...
cu inima indoita, picioarele tremurand (nici nu stiu daca le mai simteam), murmur: "atunci, fie 168!" semnez cu inima tremuranda.
de ce oare am facut asta, ma intreb? puteam ramane cu 15 ore, ma afecta putin la vechime. nu stiu ce a fost in mintea mea. lupta pentru supravietuire? ce e amuzant - caci trebuie sa gasesc ceva funny in orice - este ca, scoala se afla in apropierea maternitatii unde m-am nascut. poate m-a placut vreo barza si imi aduce un bebe in acest an scolar. ha ha ha ha ha.....

imi asum riscurile si primesc sa ma duc 3 ore pe saptamana spre maternitatea Giulesti...

urmariti-mi blogul, poate il transform in forum pentru mamici... ha ha ha...

Dorinte sa ai... si curaj

Dau binete soarelui, salut viata si-i zambesc, va urez o zi divina, superba, fericita, trait intens (va rog nu pierdeti nici macar o clipa cu rautati si regrete), cu vesti bune, ce mai in sus si-n jos, cu zambete si bucurii.

"Iisus Hristos a indicat clar că omul trebuie să facă primul pas.

'Cereţi şi veţi primi, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide!'. (Matei 7;7)

Şi în Sfînta Scriptura citim: 'În ceea ce priveşte lucrarea mâinilor Mele, comandă-Mi!'.

Spiritul Infinit, adică Dumnezeu, este întotdeauna gata să îndeplinească dorinţele mai

mari sau mai mici ale oamenilor.

Orice dorinţă exprimată sau neexprimată este o cerere. Suntem adesea uimiţi cînd o dorinţă ne este brusc îndeplinită. Într-un an, înainte de Paşti, văzând trandafiri frumoşi în vitrinele florăriilor, mi-am dorit să primesc unul şi, timp de o clipă, l-am vazut în minte, depus la uşa mea. În ziua de Paşti, îmi sosi un trandafir superb. A doua zi îi mulţumii prietenei care mi-l oferise, spunându-i că era exact ceea ce-mi doream. Ea exclama: 'Dar nu ţi-am trimis trandafiri, ţi-am trimis crini!' Florarul confundase comanda ei cu alta, şi-mi adusese trandafirul numai pentru că eu pusesem în acţiune legea, şi pentru că trebuia să primesc un trandafir.

Nimic nu se interpune între om, cel mai înalt ideal al lui şi fiecare dorinţă a inimii sale;

doar îndoiala sau teamă.

CÂND OMUL ŞTIE SĂ DOREASCĂ CU CURAJ, TOATE DORINŢELE SALE SE REALIZEAZĂ IMEDIAT." ("Jocul vietii")

figuri geometrice

ma intreb acum, in lumina intunecata a zilei ce asteapta furtuna, ce figuri geometrice imi plac?!
am ales, cercul, un continuu si perfect du-te vino, un ciclu al vietii, cu bune si rele, ca paletele unei mori care se tot rotesc.
un triunghi isoscel m-a ranit candva atat de puternic, incat rana mai sangereaza si acum. l-am iertat. nu a stiut sa ma iubeasca asa cum merit. sunt atatea triunghiuri in lumea astea, incat il ignor pe acesta, rautacios si ursuz, prefacut si ranit la randul sau.
acest triunghi a spart cu varful sau, patratul in care ma aflam la acel moment, ai carui pereti erau: iubire, speranta, bucurie, armonie.
patratul, s-a transformat intr-un romb, dragut si timid, care a fost curand imbratisat de un cerc radios si cald, asemenea soarelui.
acum, toate figurile geometrice dragi mie, cercul si piramida (varf spre inalt, ambitie, reusita, succes, dragoste, vis implinit), stau fericite si zambitoare intr-un cub, ce este de fapt cufarul iubirii si al familiei armonioase ce se naste pas cu pas, clipa de clipa penru mine, pentru sufletul meu voios, pentru zambetul mei pasnic si imbratisarile mele atat de neastamparate, ce asteapta omul atat de drag si minunat.
il zaresc pe gaura cheii. se indrepta cu pasi mari, siguri, cu zambet larg si inima deschisa (camasa ii tresalta in dreptul inimii) spre mine.
de-abia astept sa folosesc cheia magica, care va deschide acest cufar al iubirii eterne si al vietii armonioase.

o alta carte la final...

in intrecerea cu timpul, cu mine, cu visele si listele mele de dorinte, am finalizat o alta carte: "Donna Alba" de Gib. I. Mihaescu.

trei iubiri patimase, pornind din trei puncte: dragoste, bani, pasiune.
dragostea poate starni ambitia de a reusi sa ajungi "cineva" (un avocat exceptional in cazul personajului nostru) pentru a fi in prezenta persoanei pe care o iubesti. da, asa este, iubirea da putere, energie, speranta.

"Gib Mihaescu a creat prin eroul sau un alt tip de barbat: o natura frusta, fara complicatii intelectuale, inzestrat cu o constitutie robusta si o virilitate atractiva, apartinand mai degraba tipologiei sportivului si a miitarului, decat tipului intelectual; un Don Juan plebeu, cu succese spontane, fara filozofie de cuceritor. Semnificativ in acest sens e faptul ca, in toti anii de incordare si tensiune intru cucerirea Albei, el se dovedeste total strain de ideea de fidelitate - si cu atat mai putin de cea de castitate. Pe drumul anevoios al apropierii de femeia ideala (pentru care face o adevarata obsesie), barbatul acesta sanatos si "normal" are numeroase aventuri reale, cu femei de tot soiul, de la tinere di high-life, dornice de jocuri amoroase, la prostituatele de cartier. Scenele de sexualitate sunt o adevarata specialitate a scriitorului, care stie sa dea viata spectacolului voluptatilor fruste, indiferent de conditia partenerilor."

Citate:

"Si soarele chipului Albei rasari pe un fond albastru, perfect senin, in sufletul meu!"

"Niste maini negre, mumifiate, putin prea mici pentru a le compara cu labele zmeului din poveste, dar, cu aspectul lor cadaveric, destul de asemanatoare. Iata-ma-s in miezul povestii, cu fatul nazdravan care lupta si cu zmeul care apara gelos comoara fermecata... A te minti in poveste, a trai in poveste... asta e suprema necesitate sufleteasca... a fi eroul povestii... cea mai dulce si mai subtila mangaiere sufleteasca: a povesti despre tine sa a auzi pe altii povestindu-ti..."

"Milioanele de globule care se stransesera langa epiderma mainii mele priveau agitate la milioanele de globule care stau si persiflau, ca dupa niste gratii, adapostite de epiderma dulce si calda a palmei ei. Iar globulele sangelui meu se framantau de ciuda, de oroare, de furie neputincioasa, impotriva acestor globule femeiesti - mai istete, mai sagalnice si mai asmutitoare - clocotind surd si amenintator, ca nu le las sloboda navala."

"si timpul se aude necontenit cum trece, eu l-aud bine cu urechile acestea in care zbarnaie roiuri intregi de viespi".

asa, de vacanta...

in lumina diminetii, astept iubirea, speranta, voia buna, gandul senin, un inger, imbratisari, rasfat, zambete, sansa, un val racoros, o adiere cu miros de brad, oameni buni si frumosi, intelepciunea, curajul si bucuria.

gata! au sosit! voi avea o zi MINUNATA!

zambete si bucurii tuturor ce ma cititi!