Soapte

A mai trecut o luna din viata mea. Si a ta, desigur. Esti personajul meu preferat. Te modelez din lut... si iti scriu declaratiile, frustrarile, temerile.

Te visez in miez de noapte si ma trezesc. Nu stiu cum sa iti spulber fricile ce iti invaluie sufletul, trupul si mintea. Citesc si gasesc pasaje in care te descopar pe tine. Zambesc. Mi-e dor de tine... desi, mi-e greu sa accept ca ne vedem saptamanal... ca o vizita grabita la spital. Poate ar fi bine sa-mi iau curajul de mana si sa ma opresc. Sa mergem fiecare pe drumul sau. Tu esti static. Eu zburd. Viata e atat de scurta... am nevoie de amintiri pentru a-mi asigura o batranete vesela si senina. E important sa traiesc... sa ies... sa descopar oameni, soapte, carti, muzici, case, arhitecturi, poduri, vise, zambete....

Colegii ma apreciaza.... si tu uneori. Stiu asta.... "esti peste medie" imi suna frenetic in urechi. Timpanul vibreaza. Ametesc. Numai imbratisarile tale ma pot salva. Degeaba. Totul e iluzie... Totul dureaza atat de putin, incat e mai bine sa renunt definitiv si irevocabil.

Nu stiu cand... Mi-e dor de tine... si vreau sa te mai vad si saptamana asta.

Poezie cu autor necunoscut :)

Nu stiu cine a facut poezia. Am primit-o şi eu ....Dar zice bine....

 

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
                A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
                Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
                Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
                Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
                Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
                Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
                Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
                Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
                Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
                Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
                văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
                Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
                Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
                E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
                Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
                Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
                N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
                Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
                Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
                Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
                Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
                În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
                Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
                Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
                În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
                Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
                Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
                În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
                Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
                Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
                 De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .

Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,

Sefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
                Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
                Nebuni după putere şi după bunăstare !
                De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
                Contează doar averea şi înmulţirea ei .
                Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
                O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
                La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
                Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
                Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
                N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator .

Si iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
                La noi nu se întâmplă război religios ,
                Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
                Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
                Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
                Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism .

E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

 

In 2013, nu uita

 
In 2013, nu uita:
 
...sa calatoresti


…sa citesti


…sa fii copil



…sa fii creativ


…sa fii curios!! :P



Sa ai prieteni



…sa privesti



…sa dansezi




…sa ai si alt punct de vedere



…sa-ti vizitezi prietenii/rudele mai des



…sa savurezi



…sa ai simtul umorului



… sa-ti iubesti meseria



…sa iubesti cantecul



…sa iubesti viata



…SA IUBESTI !!!
 


 
________________________________________________________

"Nu conteaza ce ai in viata, ci pe cine ai alaturi cand treci prin viata!"
 

 

Lansarea romanului "Ultima fotografie" - de Bogdan Hrib

Mi-a placut.... nespus de mult! 

Nu regret ca am tras de mine, dupa 8 ore de scoala, sa ma deplasez la Carturesti Verona. Irina Nicolae, criticul de film a fost acolo. Monica Ramirez, scriitoare (am participat la un curs de scriere sustinut de ea; am si cartea ei "Cum sa scrii un bestseller") a venit insotita de sotul ei. Vreo 25-30 de oameni care citesc literatura romana, au fost acolo. 

Expozitia de fotografii "O picatura de Danemarca" este mirifica! Mergeti sa o vedeti pana la 6 februarie. :)

Tocmai voiam sa aflu cum a fost scris romanul si am aflat.... pe malul unei ape din Danemarca, privind un rasarit sau un apus divin de soare.

Am descoperit - inca o data - ce importanta are pasiunea intr-o viata de om. Fotografia... pasiune care a dat nastere unor expozitii, unei meserii - fotoreporter -, unui roman, unui doctorat. Felcitari domnului Bogdan Hrib. Felicitari si dnei Manuela Cernat, coordonator al acestui doctorat... despre FOTOGRAFIE.

.....

Mai am un singur dor.... sa o intalnesc pe scriitoare de literatura SF, Diana Alzner. Mi-e un dor nebun de ea, de comentariile ei, de recomandarile literare.... nu am cum sa recuperez cat a citit dansa... desi m-as inchide intr-o cabana la munte... si lectura ar fi lait motivul vietii mele.... :)

.....

Si mai vreau, sa scriu frumos, cursiv, cu suspans si umor, cu cinism si mister... :) 

....

Pacat ca nu te-am putut scoate din monotonia vietii tale....  Ai decazut ca un inger... nu stiu de ce, nici Dumnezeu nu te poate ridica din groapa izolarii si a tristetii....

Cuvinte...

Ma ratacesc in noapte si aud cuvintele tale. Faptul ca nu stii ce vrei, ma dezechilibreaza... Timpul alearg nebun si tu nu il pretuiesti. In fiecare zi, scriu la cartea povestii noastre. E tot ce ne va ramane dupa aceasta iubire imposibila.

Nici Dumnezeu, nici preotii nu te pot salva din groap cu lei in care ai cazut. Nu mai inteleg nimic...

Tu astepti pasnic sfarsitul...

Succes... 

Elibereaza-ma de dragostea ta nefasta... :)

Lectura publica si fotogrfie - 30 ianuarie, orele 18, Carturesti Verona

ted on January 29, 2013 by RS

Miercuri, 30 ianuarie, la ora 18.00, la Cărtureşti Verona (Str. Pictor Arthur Verona 13-15) din Bucureşti, Bogdan Hrib va citi din cel mai recent roman al său, Ultima fotografie, apărut la Editura Cartea Românească.

Invitaţi: Manuela Cernat, Octavian Tibăr

Lectura va fi urmată de prezentarea expoziţiei de fotografie „A drop of Denmark”/ „O picătură din Danemarca” – instantanee realizate de autor. Cei interesaţi vor putea vizita expoziţia pînă în data de 6 februarie 2013.

Ce faci atunci cînd, peste cîteva săptămîni, împlineşti 50 de ani, nu mai ai nimic de pierdut şi nu mai crezi în nimic? O călătorie lungă pe o luxoasă navă de croazieră, înconjurat de necunoscuţi, poate fi o soluţie?

Alexandru Zaharia, fost fotoreporter şi fost proprietar de agenţie de publicitate, crede că da. Crede că se poate pierde printre cei 2.000 de pasageri, că îşi poate căuta salvarea în anonimat şi în singurătate… Greşeşte.

Diana lucrează pe vas şi i-a fost colegă în clasa a doua primară. Năvăleşte în viaţa lui cu toate amintirile ei, cu toate înfrîngerile şi cu toate frustrările. Ca într-un remake al celor 1001 de nopţi, cei doi încearcă să scape de amintirile dureroase. Dar amintirile lor sînt puternice şi pot fi fatale. Zi după zi, poveştile celor doi nu duc spre o iubire salvatoare, ci doar spre o nouă exacerbare a lipsei de motivaţie, de speranţă, duc spre deznădejde…

Alex Zaharia are o listă cu 50 de cuvinte; 50, ca anii pe care îi va împlini curînd. Fiecare dintre aceste cuvinte ascunde o poveste. A lui sau a ei. 50 de poveşti în 50 de capitole.

Nici apariţia tinerei Caja, nici căpitanul, nici oceanul sau porturile Africii nu pot amîna inevitabilul şi nu pot schimba destinele lor.

O călătorie incredibilă, o întîlnire improbabilă, o iubire imposibilă.

„Bogdan Hrib este romancier în sensul cel mai pur al cuvîntului, se mişcă natural în proza de întindere, cu acţiune, personaje, intrigă. El trece acum de la subgenurile mai dinamice, crime, thriller, mystery, pe care le-a frecventat cu succes, la un roman de dragoste cu o nuanţă uşor exotică, dar şi mai profund în măsura complexităţii sporite a personajelor. Eroul şi naratorul acţiunii este un fost fotograf profesionist care trăieşte, pe fondul unei depresii, o poveste de iubire. Expert al suspansului, al neprevăzutului, al stilului alert şi palpitant, Bogdan Hrib vine în romanul psihologic cu toate aceste calităţi care se dovedesc fertile şi manevrează cu siguranţă destine verosimile, dar şi incitante. Pariez că el îşi va cuceri şi de data asta cititorii.” –Horia Gârbea

Carte recomandată de BookMag, LiterNet.ro şi 121.ro

Bogdan Hrib s-a născut în 1966, la Bucureşti. Deşi a absolvit Facultatea de Construcţii Civile, nu a lucrat niciodată ca inginer. Fotograf şi jurnalist, a publicat reportaje, interviuri şi recenzii de carte în presa românească.

A fondat Editura Tritonic în 1993 şi este consilier editorial la Crime Scene şi la Publicaţiile Flacăra. A susţinut prelegeri despre editarea de carte, relaţii publice şi fotojurnalism la mai multe universităţi. Este vicepreşedinte al Romanian Crime Writers Club (2010) şi membru al Uniunii Scriitorilor din România (2011), precum şi coordonator de proiect pentru Mystery & Thriller Festival.

Este autorul unui volum de reţete pentru salate, Salad Bar, semnat cu pseudonim. La Editura Tritonic a publicat romanele: Filiera grecească (2006), Blestemul manuscrisului (coautor împreună cu Răzvan Dolea, 2008) şi Somalia, Mon Amour (coautor împreună cu Sofia Matei, 2009). Romanul Ucideţi generalul a apărut la Crime Scene în 2011 şi a fost tradus în limba engleză şi publicat în acelaşi an cu titlul Kill the General la Profusion Publishers.

Ziua de nastere si meseria

http://www.feminis.ro/cariera/ziua-de-nastere-iti-dicteaza-cariera-potrivita-28250

Cei nascuti pe 5

Au minti ascutite si comunica eficient.  Pot face cariera ca arheologi, cercetatori, profesori, istorici,  purtatori de cuvant, reporteri, agenti de vanzari sau impresari. Un job care imbina calatoriile cu tehnologia este ideal pentru ei. Energia cifrei 5 ii inzestreaza cu trasaturile unor detectivi nativi.

Ganduri

Mi-era pofta de glucoza... nu mai vazusem de mult prin magazine. Ieri, mi-a adus mama. 

Am dat zapada si m-am rugt sa fie bine... sa facem o lume mai bun, mai vesela, mi credincioasa.... Oare cum se putea inainte si acum nu? 

Colega de romana imi spune in cancelarie ca nu a citit romanul Anna Karenina,dar ca a vazut filmul si concluzioneaza: "Mare curva Anna Karenina asta!" :) 

In ger, mi-e dor de vocea ta calda... mi-e sete de sarutul tau aromat, mi-e foame de mangaierile tale fine... si stiu ca te-m pierdut.... E cazul sa scriu despre toate in cartea povesti noastre ce a fost si poate va mai fi... :)

Oameni neseriosi, care mi-au folosit ideile si povestile pentru a face "planuri de afaceri", mi-au folosit timp pentru a le pune cap la cap si acum s-au dat la fund... 

Imi spun: "Rabdare si perseverenta, Claudia!"

Maxima zilei:

 

Cand lucram cu oamenii sa ne aducem aminte ca nu lucram cu fiinte ale logicii. Lucram cu fiinte ale emotiei.

Dale Carnegie

Zicale

Pastreaza-ti bunatatea ca pe o comoara. Invata sa daruiesti fara ezitare, sa pierzi  fara regrete, sa castigi fara cruzime.

George Sand

Desprinde-te de sentimentul ca esti fortat de timp.Curge impreuna cu el si atunci te vei fla la locul potrivit, in momentul potrivit si vei fce lucrul potrivit. 

Eileen Caddy (1917-2006)

Astazi voi incerca sa fac doar cat cuprinde ziua de azi, sa nu ma incarc cu toate problemele vietii mele spre rezolvare. 

Autor necunoscut 

 

Sibiu - Conferinta "Formare profesorilor de matematica si stiinte"

In perioda 25-27 am fost la Sibiu, pentru diseminarea rezultatelor de la cursul "Formarea profesorilor de matematica si stiinte". Au participat inspectoratele Bucuresti si Bihor. Au venit profesori din Bucurest, Cluj, Ilfov, Beius. Hunedoara,Oradea, Maramures... Am invatat lectii "asa da", "asa nu"... Am invatat lectii de viata. Au fost trei zile pline.Am invatat sa ne cenram pe elev, sa predam diferentiat... sa nu asteptam miracole de azi pe maine... finlandezii au reusit dupa  de ani. :)

Iubesc Sibiul... oameni calmi, educati, optimisti... :)

Orasul atat de curat... :) te imbia sa te plimbi indiferent de ora din zi sau din noapte... :)
 

Fii puternic.. ridica-te.. fii TU

 Un text scris de Nicola Florina

Poate ai momente cand oamenii ti se par irationali, de neinteles si foarte egoisti….IUBESTE-I oricum ar fi!

Daca faci un bine, vei fi suspectat ca l-ai facut din cine stie ce motive egoiste. FA BINE orice ar spune lumea.

Sinceritatea si cinstea te fac vulnerabil. Continua sa fii sincer si cinstit.

Ceea ce te straduiesti sa construiesti intr-o viata se poate spulbera intr-o zi. CONTINUA SA CONSTRUIESTI!

Oamenii au cu adevarat nevoie de ajutor dar s-ar putea sa te atace daca incerci sa-I ajuti! AJUTA-I TOTUSI!

Daruieste lumii tot ce ai mai bun si poti primi ca rasplata o lovitura sub centura. Daruieste lumii tot ce ai mai bun indiferent de consecinte.

Problema pe care crezi tu ca o ai s-ar putea sa nu fie adevarata problema. De cele mai multe ori problema tine de interiorul tau nu de exterior. Ea tine de atitudinea pe care o adopti in anumite circumstante sau situatii.

Ai o adevarata problema daca atitudinea te impiedica…te paralizeaza sau te distrage de la a trata o problema ca pe un obstacol ce trebuie intotdeauna trecut.

Cand te prabusesti ridica-te!
Cand te prabusesti din nou….ridica-te din nou!

Nu devenim victime decat daca singuri permitem sa devenim astfel datorita unei atitudini gresite sau unei perspective inadecvate asupra vietii. Secretul succesului nelimitat nu sta in ce ni se intampla ci in felul cum REACTIONAM la ceea ce se intampla.

Priveste intotdeauna numai jumatatea plina a paharului atunci cand ceva ti se intampla.

Bronzata si cu doua gemene foarte dragi sufletului meu

Poezie haioasa.... primita pe mail (nu stiu autorul)

Într-un sat, o vacă grasă,
Cum sunt vacile tâmpite,
Dar frumoasă şi lăptoasă,
S-a gândit să se mărite.

Boii, de la mic la mare,
Au venit cu tot belşugul,
Toţi voiau să se însoare,
Că-s deprinşi să tragă jugul.

Vaca,, însă ,ca o fată,
Cu avere şi trusou,
Îi respinge îngâmfată :
„Cum să mă mărit c-un bou ?”

”E un cal prin curţi vecine,
Care pătimaş mă strânge,
El e genul meu, tip bine,
Armăsar sadea, pur- sânge !”

Vaca, tot făcându-i curte,
Îşi atinse idealul,
După tratative scurte,
S-a căsătorit cu calul.

„Ah, ce şansă pe mireasă !”
Comenta în pom o cioară,
„El - aristocrat de rasă.
Ea - o biată pierde-vară.”

Dar curând , ce tragedie !
Vaca se certă cu calul,
Pân'departe-n deal la vie,
S-auzea întreg scandalul.

În zadar, când stingea lampa,
Vaca-n fiecare noapte,
Se plimba făcând pe vampa,
Cu ispitele-i de lapte.

Ba , mai mult, se întâmplase,
Ca jucând pe îndrăgostita,
Calul, furios, îi trase ,
Două palme cu copita !

Şi atunci, cu dezolare,
Vaca prinse a pricepe,
Cum că soţul ei mai are,
Trei amante, toate iepe.

Asta-i prea de tot, îşi zise,
Îl dau dracului de cal.
Şi-ntr-o seară părăsise,
Domiciliul conjugal.

Slabă, galbenă,uscată ,
De necazuri şi nevoi,
Vaca noastră, resemnată,
Se întoarse printre boi.

Dup-atâta chin şi jale,
Vaca multe a-nvăţat.
Primul bou ieşit în cale,
Îl acceptă de bărbat.

Nunta lor a fost vestită,
Că s-a dus prin văi ecoul,
„Ce pereche potrivită !
Vaca noastră şi cu boul.”

Ea comandă , el ascultă.
El cu munca , ea tapaj.
Este, fără vorbă multă,
Tipul clasic de menaj.

Totuşi, vaca ( ne şopteşte,
un măgar) , c-aşa-i măgarul,
Prin păduri mai zăboveşte,
Uneori cu armăsarul.

Dar, eu cred că-i calomnie,
Măgăria ce ne-o spune.
Totul e , că-n căsnicie,
Treaba merge de minune.

Vaca poate, ştie satul,
Chiar şi grajdul să-l răstoarne.
Boul nu-i decât bărbatul.
Ca dovadă, poartă coarne !

Şi aşa, trec ani şi ani,
Şi precum am prins de ştire,
Au făcut şi trei juncani,
Şi trăiesc în fericire.

În povestea mea , de faţă ,
Nu e nici un lucru nou,
Pentru orişicare vacă,
Soţul ideal e-un BOU ...

 

24 ianuarie - Ziua Unirii

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România – d. 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor. La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor doua țări române. Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii de către puterea suzerană și puterile garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România,^[1] cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.^[2]

Cuza a fost obligat să abdice în anul 1866 de către o largă coaliție a partidelor vremii, denumită și Monstruoasa Coaliție, din cauza orientărilor politice diferite ale membrilor săi, care au reacționat astfel față de manifestările autoritare ale domnitorului.

Asemenea multora din elita românească din vremea sa familia lui Cuza avea și rădăcini grecești.

Primii ani de viață

Născut în Bârlad, Cuza a aparținut clasei tradiționale de boieri din Moldova, fiind fiul ispravnicului Ioan Cuza (care a fost de asemenea un proprietar de pământ în județul Fălciu) și al Sultanei (sau Soltana), membră a familiei Cozadini de origini fanariote. Alexandru primește o educație europeană, devenind ofițer în armata moldovenească și ajungând la rangul de colonel. S-a căsătorit cu Elena Rosetti în 1844.

În anul 1848, Moldova și Țara Românească au fost cuprinse și ele de febra revoluțiilor europene. Revolta moldovenilor a fost suprimată repede, dar în Țara Românească revoluționarii au preluat puterea și au guvernat în timpul verii. Tânărul Cuza a jucat un rol suficient de important pentru a i se evidenția înclinațiile liberale, avute în timpul episodului moldovenesc, astfel că este transportat ca prizonier la Viena, de unde a fost eliberat cu ajutor britanic.

Revenind în Moldova în timpul domniei Prințului Grigore Alexandru Ghica, a devenit ministru de război al Moldovei, în 1858, și a reprezentat Galațiul în divanul ad-hoc de la Iași. Cuza a fost un proeminent politician și a susținut cu tărie uniunea Moldovei și Țării Românești. A fost nominalizat în ambele țări de către Partida Națională, care milita pentru unire, în defavoarea unui prinț străin. Profitând de o ambiguitate în textul Tratatului de la Paris, este ales domn al Moldovei pe 17 ianuarie 1859 (5 ianuarie după calendarul iulian) și în Țara Românească pe 5 februarie 1859 (24 ianuarie după calendarul iulian).

Elena Cuza

Elena Cuza

Palatul familiei Cuza de la Ruginoasa (astăzi Muzeul Cuza)

Articol principal: Elena Cuza.

Elena Cuza se înrudea cu neamul Sturdzeștilor,^[3] al Balșilor și al Cantacuzinilor.^[4] Judecând după portretul realizat de Szathmary, când avea 38 ani, putea fi socotită o femeie foarte mică și subțire, cu o expresie severă, cu ochi negri și foarte timidă. Educația ei urmase calea obișnuită în epocă: guvernantă franceză și germană, pensionul Buralat, anturajul social și literar al mătușii sale Agripina Sturdza, din Iași.

În 1844 ea l-a întâlnit, s-a îndrăgostit și s-a căsătorit cu Alexandru Ioan Cuza. El era o fire extrovertită, impulsivă, care se simțea bine printre oameni, se purta foarte galant cu femeile.^[5] Ea era o introvertită, cu o mulțime de inhibiții. Slabele șanse ca acest mariaj să meargă au fost anulate de la început de incapacitatea Elenei de a-i oferi un urmaș soțului ei și de faptul că a pus datoriile față de mamă înaintea celor față de soț^{[necesită citare]}. La 30 aprilie 1844 scria: „Crede-mă, mamă, noile sentimente pe care le am față de soțul meu nu mă vor împiedica să te iubesc.” După ce s-au căsătorit, ei s-au stabilit în modesta casă a părinților lui Cuza, Ion și Sultana, din Galați.^[6]

Deși soția sa nu a avut copii, ea i-a crescut ca pe propriii săi copii pe cei doi fii avuți de Cuza cu amanta lui, Elena Maria Catargiu-Obrenović: Alexandru Ioan Cuza (1862 (unele surse menționează anul 1864^{[formulare evazivă]}) - 1889) și Dimitrie Cuza (1865 - 1888), care s-a sinucis.^[7]

A împărtășit cu stoicism exilul soțului detronat și, după moartea acestuia la 16 mai 1873, „i-a păstrat memoria cu o extraordinară devoțiune, neîngăduind să se rostească un singur cuvânt despre slăbiciuni pe care le cunoștea, le îngăduise și-o spunea cu mândrie – le iertase, ca singura care pe lume putea să aibă acest drept.”^[8]

Înfăptuirea unirii

Articol principal: Unirea Principatelor Române.

România în timpul domniei lui Cuza

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor adunări ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1861, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.^[9]

O femeie pe care am admirat-o cand facea radio

 Pe Andreea Billig o ascultam cu mare admiratie la radio. Ea mi-a inoculat dorinta de  a face radio (mai ales ca mi se spune adesea ca am o voce frumoasa). Mesajul din sticla d epe 121.ro de azi, mi-o aduce mai aproape, cu o pasiune comuna: scrisul. E o femeie minunata!
Succes Andreea si multa inspiratie. 

Pana nu demult stiam despre Andreea Billig ca e om de PR. Avea propria ei agentie si lucra cu multi clienti internationali si romani. E o femeie frumoasa, intotdeauna in forma fizica perfecta, cu un zambet cald si o vorba domoala. Pare intotdeauna ca face lucrurile fara efort si le duce la bun sfarsit cu pacea unui om stapan pe el insusi. A absolvit Facultatea de Limbi Straine. Tatal ei de nationalitate franceza i-a insuflat dragostea de calatorie.
A fost intotdeauna pasionata de scris, a inceput la varsta de 8 ani si a terminat primul ei roman la cinsprezece ani. Desi apreciat de critici, romanul nu este publicat niciodata din motive independente de vointa ei. S-a concentrate pe studii si pe cariera. A lucrat in TV, radio si relatii cu publicul. Ii place sa citeasca si sa faca sport, cat mai mult sport. La un moment dat si-a reluat calatoriile, intr-o cautare de sine. In 2010 a avut o relevatie personala intr-o vizita in Brazilia.
"Sa fii avut vreo trei-patru ani atunci cand am simtit pentru prima data atingerea iubirii. Ma indragostisem de un coleg de gradinita si deja planuiam sa-mi numesc primul nascut ca pe el. Multa vreme am crezut ca, in afara iubirii parintesti, singura forma de iubire care ne poate implini este cea romantica. Pana cand, intr-o buna zi, contempland un apus de soare in Abadiania, o localitate micuta dar insemnata din Brazilia, am descoperit ca iubirea este, de fapt, starea noastra de a fi si ca, in ciuda aparentelor, suntem in permanenta inconjurati de iubire," declara Andreea intr-un interviu.
Dupa acea calatorie a reinceput sa scrie, de data aceasta in limba engleza. Cu primele patru povestiri a plecat in 2012 la unul dintre cele mai renumite targuri de carte, London Book Fair, in cautarea unui agent literar. A revenit in tara cu o propunere de contract cu o editura din Isle of Men, MP Publishing, contract pe care il semna la finalul lunii iulie.
"A fost o senzatie fantastica. Ca atunci cand, in sfarsit, dupa indelungi cautari, stii ca te afli pe drumul cel bun. Iar credinta mea in sincronicitate s-a dovedit intemeiata," spune Andreea, contempland faptul ca directoarea si proprietarul editurii cu care a semnat contractul isi doreau sa isi extinda portofoliul cu autori de romance.
La 14 noiembrie 2012 Andreea publica primul ei roman in limba engleza in format e-book, o culegere de doisprezece povestiri intitulata "Four Doors and Other Stories"<.i>, sub semnatura A. G. Billig. Cartea e disponibila pe Amazon, Amazon UK, iTunes, eBooks, Kobo, Barnes & Noble. Este promovata in Statele Unite de o agentie literara din Los Angeles.



Andreea continua sa traiasca in Romania, lucreaza deja la urmatorul ei roman si se dedica in exclusivitate scrisului. "…cred ca uneori este necesar sa faci un salt de credinta. Sa lasi fricile deoparte si sa urmezi calea pe care ti-o dicteaza inima. Universul te va sprijini neconditionat", declara Andreea.

Iti dau intalnire cu A.G. miercuri 23 ianuarie la ora 14:00 la 121 Live. Intra in direct cu noi si descoase-o cum isi traieste visul.

Daniela Fugaru Kammrath

La dentist

De cateva saptamani bune, o masea de minte isi facea de cap cand mi-era somnul mai dulce. Intr-o seara, spalandu-ma constiincios pe dinti, am descoperit ca mai am doua carii uriase. Gata. Aflasem despre un bun stomatolog la care isi lucrasera cativa prieteni. Ii cer nuamrul de telefon si ma programez.

Marti orele 13. Perffect.

Ajung... bineinteles ca imi era o frica de nedescris si in asemenea situatii vorbesc mult. Si domnul doctor vorbea mult, sa ma incurajeze. Imi fac radiografie si descopar cat de mult s-a modernizat si aparatura. Ma pun sa dau declaratie ca nu sunt insarcinata (ma apuca putin depresie, dar asta e). Intoarsa cu radiografia, medicul imi arata ce radacini ciudate are maseau. 

- E mai bine sa ti-o extraga chirurgul, ca sa nu apara complicatii. Sa nu iti fie teama.

Adevarul ca a stat cu mine pe toata durata extractiei. Mi-a facut anestezie. S-a apucat de lucru si ma cam durea. A mai facut o doza  de anestezie. Mi s-a parut ca a durat o vesnicie desi nu stiu daca au fost 10-15 minute.

Pentru ca nu mancasem decat o banana si nu am avut voie sa mananc nu stiu cate ore dupa extractie... mi-a fost foarte rau. Greata.... dureri de cap... ameteli. 

In fine... urmeaza episodul 2, luni.

Dovezi de admiratie de la elevii mei

 Liceu.... clasa a X-a.....

 Si... scoala generala... :)

Va multumesc si vreau sa deveniti "OAMENI MARI".

Doneaza o carte pentru copiii de la sate :)

‘’O carte pentru un copil, o sansa pentru mai departe!’’

In cele mai multe dintre satele Romaniei accesul copiilor la lectura este foarte scazut. Bibiotecile de la tara au putine carti iar saracia ii impiedica pe copii sa isi cumpere macar acele carti necesare la scoala.

Educatia si accesul la educatie pentru toti copiii Romaniei reprezinta un obiectiv prioritar pentru noi. De aceea lansam astazi alaturi de UPS Romania, campania "O carte pentru un copil, o sansa pentru mai departe!".

Prin intermediul acestei campanii 3500 de elevi de la sat vor beneficia de cartile donate în anumite locatii din Bucuresti.

Cartile colectate în timpul campaniei vor completa bibliotecile scolilor generale vizate de program, pentru a oferi elevilor posibilitatea de a cunoaste beneficiile lecturii.

Ai o carte de dat?

Vino intr-una din cele 19 locatii din Bucuresti si lasa cartea in urna special amenajata. Copiii de la sate o vor primi cu bucurie!

Unde poti dona carti:

• Librariile Carturesti (Verona, Muzeul Taranului Roman, AFI Palace Cotroceni)
• Libraria Mihai Eminescu - Piata Universitatii
• Liceul Stefan Odobleja - Str. Dorneasca nr 7A
• Liceul Dimitrie Gusti - Str Samuil Vulcan nr 8
• Liceul teoretic Dimitrie Bolinteanu - Calea Rahovei nr 311
• Colegiul Tehnic Energetic - Aleea Podul Giurgiului nr 5
• Scoala nr. 135 - Calea Ferentari nr 72
• Scoala nr. 130 - Str Doinei nr 1
• Scoala nr. 141 - Str Amurgului nr 35
• Gradinita nr. 53 - Str Crizantemelor nr 2
• Scoala nr. 126 - Str Leresti nr 12
• Scoala nr.146 - Sos Panduri nr 42
• Gradinita nr 210 - Aleea Arinis nr 1BIS
• Gradinita nr. 218 - Aleea Callatis nr 5
• Gradinita nr. 208 - Str Valea Oltului nr 14

Prima donatie de carti va avea loc inainte de vacanta de iarna, la jumatatea lunii decembrie. Al doilea transport va duce cartile donate la scolile beneficiare în luna ianuarie 2013.

Multumim partenerilor nostri si va invitam pe toti sa veniti in punctele de colectare si sa donati o carte pentru un copil de la tara!

Muzica din cartea "Vioara de la Auschwitz"

 La Follia de Vivaldi

Lectura emotionanta

Vineri... tot alergand de la o scoala la alta... eram nervoasa si agitata. Simteam nevoia sa rasfoiesc carti noi, intr-o librarie. Sunt fata cu cartea. Daruiesc carti... imprumut carti... si imi face o deosebita placere.

Asadar, am pornit la drum. La metrou "Eroilor" are librarie editura RAO. Imi plac cartile lor, desi sunt cam scumpe. Cei mai accesibili ca pret mi se par cei de la POLIROM.

Am gasit doua carti frumoase. Una despre "Cei mai ticalosi oameni din lume" de la Meteor Press si "Vioara de la Auschwitz" de Maria Angels Anglada (1930-1999), tot de la editura Meteor Press. Pe prima am rasfoit-o si am dat-o spre lectura unui om tare drag, pe cealalta am inceput sa o lecturez din autobuz. Am finaliat-o acum cateva minute si vreau sa va spun ca de mult nu m-a ravasit in asa masura o carte... despre pasiune, despre puterea muzicii, despre suferinta, despre viata. Costa numai 14 lei si merita citita, mai ales de catre melomani. 

Am mai cumparat pentru copii "Domnisoara saritoare", "Mary Poppins", "Peter Pann" si "Pinnochio".

Eu citesc (de fapt recitesc, dar pe hartie, "Momo" de Michael Edne).

O duminica magica, cu lecturi si frumos in preajma voastra.

Seara cu film

Periodic, vizionez un film, insotit de un vin fiert... sau o limonada... sau o cafea.... de rasete si discutii interesante. Ma bucur ca exista astfel de momente in viata mea... nu stiu pentru cat timp.... dar sunt... si le asimilez... ca pe vitamine.

Am vizionat "Secrete de familie" (2005), regia Rob Rainer, cu Jenifer Aniston, Kevin Costner.

Viata Sarei Huttinger (Jennifer Aniston) se afla intr-un moment de cumpana. A acceptat cererea in casatorie a prietenului ei, Jeff (Mark Ruffalo), dar nu este deloc sigura ca asta este ceea ce-si doreste... de fapt, ea nu prea stie ce vrea in general.
Daca in viata personala nu stie ce vrea, nici cu viata profesionala nu sta mai bine - isi doreste sa fie o jurnalista de succes, dar cariera ei s-a oprit la coloana de anunturi mortuare a ziarului New York Times.
Ca sa puna capac la toate, ea merge acum acasa in Pasadena, pentru a asista la nunta surorii ei, ceea ce inseamna ca va petrece mult timp cu familia ei obsedata de tenis.
Ea este cumva oaia neagra a familiei, si niciodata nu s-a intregrat in activitatile care au legatura cu rudele ei. Dar cand il cunoaste pe milionarul ce face afaceri pe Internet, Beau Burroughs (Kevin Costner), descopera pe neasteptate niste secrete bine-pazite, care ar putea s-o ajute pe Sarah sa descopere adevarul despre familia ei si sa afle cine este ea cu adevarat.

Roman de Daniela Zeca

Cum imi doream mult de tot sa lecturez "Istoria romantata a unui safari" de Daniela Zeca, Ed. Polirom, colectia +10, am mers la biblioteca Metropolitana si am imprumutat-o. 

Este descrisa o idila intre o tipa corporatista, frumoasa, europeana, eleganta, care ramane sa traiasca o perioada in Africa.... Indragostita de Mehria, un arab frumos, cunoaste cultura lor... invata ce inseamna traditia, importanta condimentelor, intalneste alte femei asemene ei, indragostite de arabi... 

Finalul trist... m-a readus la realitate... viata e dura (si am trait-o de atatea ori pe pielea mea). Important este sa adun amintiri, astfel incat la batranete sa ma despre ce povesti, despre ce scrie, din ce trai....

Citate

Cinicul stie pretul oricarui lucru, dar nu stie valoarea nici unuia.

Oscar Wilde

Fericirea nu consta in acea mult, ci in a fi multumit cu putin. Marguerite, Contesa de Blessington (1789-1849)

“Oamenii cuminţi se adaptează mediului. Cei îndrăzneţi adaptează mediul pe măsura lor.”
- George Bernard Shaw

“Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, nu renunţa.” - Winston Churchill

“Toţi cei care încetează să mai înveţe sunt bătrâni, fie că au 20 de ani, fie că au 80 de ani. Toţi cei care continuă să înveţe rămân tineri.” - Henry Ford

“Toate visurile noastre pot deveni realitate – dacă avem curajul să le îndeplinim.” - Walt Disney

“Diferenţa dintre săraci şi bogaţi este că săracii cheltuiesc bani şi economisesc ce rămâne; bogaţii economisesc bani şi cheltuiesc ce rămâne.” - Jim Rohn

“Nu există încercare – există doar faci sau nu faci.” - Yoda (din filmul “Starwars: Imperiul contraatacă”)
“Viaţa naşte viaţă, energia naşte energie. Doar cheltuindu-te pe tine devii bogat.” - Sarah Bernhardt

“Fericirea este sensul şi scopul vieţii, singura ţintă şi finalul existenţei umane.” - Aristotel

“Problema pe care o au oamenii nu este aceea că ţintesc prea sus şi eşuează, ci ţintesc prea jos şi reuşesc”. - Michelangelo

“Oriunde eşti, indiferent de vreme, mereu adu cu tine fericirea.”
- Anthony J. D’Angelo
 

O zi bună, Claudia!

Nu uita: mereu porţi în tine măreţia ta!
Cum alegi să o exprimi azi, prin ceea ce faci?

Tu fă-ţi cât de bine partea ta, şi lasă viaţa să te surprindă.

Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

În 1954, Jimmy Denny, managerul lui Grand Ole Opry, l-a concediat pe Elvis Presley după un singur concert. I-a spus : "Nu vei ajunge nicăieri, fiule. Mai bine te-ai întoarce la condus camioane".

Beethoven a fost considerat de către profesorii săi "fără nicio şansă ca şi compozitor". Nu i-a ascultat însă, şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale fiind complet surd.

Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate - nu?

Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: "Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."

Un expert spunea despre Vince Lombardi că: "Posedă cunoştinţe despre fotbal minime şi o totală lipsă de motivaţie."

În 1944, Emmeline Snively, directoarea unei agenţii de moddeling, i-a spus modelei aspirante Norma Jean Baker, "Mai bine ai învăţa să fii secretară sau ţi-ai găsi un soţ ". Norma Jean a devenit Marilyn Monroe. Acum; cine are habar cine e Emmeline Snively?

Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasă a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim ministru. El a scris mai târziu: " Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."

Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi a continuat să scrie.

Charles Darwin a renunţat la cariera în medicină şi i-a fost spus, de către tatăl său: "Nu-ţi pasă de nimic în afară de prins câini şi şobolani." În biografia lui, Darwin a scris: "Am fost considerat de tatăl meu şi de toţi profesorii ca un băiat foarte obişnuit, de fapt chiar mai jos decât standardul mediu de inteligenţă." Cu siguranţă, a evoluat.

Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: " Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."

Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar pe motiv că nu are ima gina ţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. De altfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.

La 21 de ani, actriţei franceze Jeanne Moureau i s-a spus de către un director de casting că are capul prea curbat, că nu e destul de frumoasă şi că nu e îndeajuns de fotogenică pentru a face un film. A respirat adânc şi şi-a zis "În regulă. Atunci cred că trebuie să fac totul în felul meu". După ce a făcut 100 de filme, în 1997 a primit premiul Academiei Europene de Film pentru Realizările de-a lungul activităţii.

Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantomima sa fiind considerată un nonsens.

Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.

Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violoncelişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi? " Domnul Casals i-a răspuns: " Pentru că încă cred că fac progrese."

Aşadar, nu te da niciodată bătut! Nu lăsa ceea ce azi te limitează să îţi dicteze viitorul. Îndrăzneşte! Încearcă! Îmbunătăţeşte!