A mai trecut o luna din viata mea. Si a ta, desigur. Esti personajul meu preferat. Te modelez din lut... si iti scriu declaratiile, frustrarile, temerile.
Te visez in miez de noapte si ma trezesc. Nu stiu cum sa iti spulber fricile ce iti invaluie sufletul, trupul si mintea. Citesc si gasesc pasaje in care te descopar pe tine. Zambesc. Mi-e dor de tine... desi, mi-e greu sa accept ca ne vedem saptamanal... ca o vizita grabita la spital. Poate ar fi bine sa-mi iau curajul de mana si sa ma opresc. Sa mergem fiecare pe drumul sau. Tu esti static. Eu zburd. Viata e atat de scurta... am nevoie de amintiri pentru a-mi asigura o batranete vesela si senina. E important sa traiesc... sa ies... sa descopar oameni, soapte, carti, muzici, case, arhitecturi, poduri, vise, zambete....
Colegii ma apreciaza.... si tu uneori. Stiu asta.... "esti peste medie" imi suna frenetic in urechi. Timpanul vibreaza. Ametesc. Numai imbratisarile tale ma pot salva. Degeaba. Totul e iluzie... Totul dureaza atat de putin, incat e mai bine sa renunt definitiv si irevocabil.
Nu stiu cand... Mi-e dor de tine... si vreau sa te mai vad si saptamana asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu