Ma ratacesc in noapte si aud cuvintele tale. Faptul ca nu stii ce vrei, ma dezechilibreaza... Timpul alearg nebun si tu nu il pretuiesti. In fiecare zi, scriu la cartea povestii noastre. E tot ce ne va ramane dupa aceasta iubire imposibila.
Nici Dumnezeu, nici preotii nu te pot salva din groap cu lei in care ai cazut. Nu mai inteleg nimic...
Tu astepti pasnic sfarsitul...
Succes...
Elibereaza-ma de dragostea ta nefasta... :)
2 comentarii:
Dragostea e ca o otrava, ceva? Sau doar dragostea neimplinita? Ma intreb cum ai fi intr-o relatie... Meditativa, supusa, dominatoare?
Anonim:
Uneori, dragostea poate deveni otrava... :)
La intrebare... nu iti pot raspunde... pastrez misterul... :)
Trimiteți un comentariu