sâmbătă, februarie 28

Sa asculti

Am vorbit de atatea ori...si nu am fost auzita.
E trist sa vorbesti, iar peste 5 minute sa fii intrebata tocmai ce spusesesi inainte. Ajungi sa te inchizi in tine, sa crezi ca nu esti de interes pentru ceilalti.
Uneori e bine sa nu fi fost auzit. Poate ai spus o rautate sau ceva gresit.
"Cine are urechi de auzit, sa auda".
Sa asculti e o adevarata arta. Sa descoperi raspunsuri printre cuvinte. Asta e tot farmecul unei conversatii. Nu sa intrebi si sa primesti raspuns la fix.
Probabil asta se invata sau nu.

vineri, februarie 27

Zgaiba

Cunoasteti expresia "Se tine ca zgaiba de om"?
Fie ca:
-dragostea;
-sanatatea;
-aprecierea;
-bucuria;
-zambetul;
-prietenia;
-increderea;
-speranta;
-voia buna;
-sansa;
...sa se tina de voi toti, ca zgaiba de om.

Fabrica de ganduri

Gandesc, deci exist. Exist, deci gandesc.
Sunt surprinsa adesea privind in gol. "Dau un banut pentru gandurile tale"...spune cineva. "Ahh...sunt ale mele si sunt valoroase." Gandesc atat de mult, incat, daca mi-as deschide o fabrica de ganduri, chiar m-as imbogati.
Gandesc despre mine...despre actiunile mele asupra celorlalti...despre viata in general...despre sensul cuvintelor...despre parerea persoanei din fata mea vis-a-vis de mine...
O adevarata furtuna de ganduri in mintea mea. Sa vreau sa spun ce gandesc si nu ma pot decide asupra gandului pe care sa-l marturisesc. Si pana la urma...sunt ale mele!

Cuvinte

Am visat cuvinte...m-am trezit pronuntand "ANTISEMIT". Nu stiu de ce. Mi se pare ciudat. Mi-am gresit meseria. Trebuia sa lucrez in lumea cuvintelor.
Naiva...nimeni...nimic...sunt cuvinte ce ma caracterizeaza. Sunt o naiva, ca nimeni altcineva, care nu inseamna nimic.
Din cand in cand, cineva are nevoie de nimicul din mine. Poate sa ascult povesti. Ascult, cu multa rabdare, nu intrerup povestitorul. Poate unele lucruri imi sunt cunoscute...dar las omul sa-si spuna povestea. Nu pronunt cuvantul "stiu". Cine sunt eu? NIMIC. Un nimic nu are cum sa stie...
Ma intreb: nimic se poate transforma in ceva? Nimic poate vorbi despre viata? Nimic poate zambi? Daca da, zambetul sau inseamna ceva?

joi, februarie 26

Inca o zi...

A mai trecut o zi...
A fost si soare...a fost si vant...a fost si ger...
A fost si zambet si alint...a fost numai de bine.

marți, februarie 24

Fir'mituri -piesa de teatru

Teatrul Luni
"Fir'mituri" de Lia Bugnar

Aminitirile a trei surori despre tatal lor, preot....si influenta tatalui in educatia lor.

M-a "afectat" putin...mi-am amintit de tata...de influenta lui in viata mea.
Mi-a zguduit putin echilibrul.

24 februarie - DRAGOBETELE

Dragoste...sentiment ce ne face mai buni, mai frumosi, mai deschisi.
Poate aberez. Nu stiu. Scriu ca sa ma aflu in treaba. Azi nu am inspiratie. Dar, ma risc.
De Valentine's Day, am inceput sa citesc o carte de dragoste "Dragoste la prima vedere" de Nicholas Sparks, Editura Rao. Cand am cumparat-o, m-a impresionat coperta. O femeie mangaie chipul iubitului. Inspira pasiune, dragoste arzatoare. Spre rusinea mea, inca nu am finalizat-o. Se citeste usor, dar, parca nu mai cred in povesti din astea siropoase.
E trist? E grav? Poate unde n-am obtinut iubire asa usor sunt neincrezatoare?
Daca mi-as scrie propria poveste de dragoste, ar citi-o cineva?
Am sa incerc...
Oricum...IUBITI! Iubiti sincer si curat, iubiti ca si cand maine nu ati mai exista.

joi, februarie 19

Cuvinte magice

Multumesc...iarta-ma...imi cer scuze...pardon...te iubesc... Da: magie! Pot face minuni.
Dar...voiam sa va amintesc de: SUPERCALIFRAGELISTICEXPIALIDOSHAN.
Repetati cand sunteti nervosi si zambiti!
O zi magica va doresc!

Frumoasa si bestia

Frumusetea este o arma. Poate deschide usi ferecate. Multe femei isi doresc sa fie frumoase. Eu, imi doresc sa fiu bestia.

[Frumusetea complexeaza si este greu sa-ti faci prieteni adevarati in randul persoanelor de acelasi sex cu tine. Femeile nu se simt intotdeauna confortabil in prezenta ta. Barbatii care intorc capul dupa tine pe strada isi vad de drumul lor. Si tu ramai tot singura, singura cu tine si cu frumusetea ta, vazand de propriul drum. E drept ca frumusetea isi are atuurile ei si as fi ipocrita sa o reneg. Frumusetea nu-ti tine de cald insa noaptea, frumusetea nu inseamna insa si inexistenta complexelor, a suferintei sau a intrebarilor "de ce" si a raspunsurilor "pentru ca nu exista un raspuns". ] -sursa GARBO.RO

Danseaza cu mine

Un fulg vine la ureche si-mi spune: "Te rog, danseaza cu mine!" Zambesc, ii raspund in soapta: "Nu pot...nu aud muzica. Cred ca avem lumi diferite." Se indeparteaza trist: "Nici macar nu ai incercat. Muzica se simte. Asculta, INTOTDEUNA, muzica sufletului. Pacat...ai un suflet frumos."

miercuri, februarie 18

Fir de iarba

Am vazut un fir de iarba tremurand, pe alee. L-am pus in pamant si i-am promis soare. L-am rugat sa fie vesel si sa aibe grija de furnicile din jur. S-a bucurat ca i le-am prezentat.
Mi-a spus sa-l vizitez si maine, si peste 2 saptamani cand va veni primavara, iubita regnului vegetal. Isi asteapta cu drag fratii si surorile.
Protejati si iubiti firele de iarba!

Publicitate

Imi place publicitatea. Aveam timp si urmaream toate reclamele, emisiunile despre publicitate. Am si participat la un concurs cu texte pentru diverse produse. Mi-am dorit mereu sa ajung la "Noaptea devoratorilor de publicitate".
Imi plac reclamele NIVEA. Am o agenda draguta, cu sloganuri dragute:
"Frumusetea este o scanteie".
"Frumusetea este o stare de bine".
"Frumusetea este o dorinta".
"Frumusetea este apropiere".
"Frumusetea este energie".
Eu, adaug: frumusetea este un zambet, este dragoste, este clipa cand esti tu si te simti bine in pielea ta. Frumusetea e un suflet bun si curat, sincer si deschis. Frumusetea inseamna sa fi inconjurata de prieteni. Frumusetea este dor de imbratisari.

Eu, despre mine, cu mine

Uneori imi doresc sa fiu tupeista ca X, sa fac ceva ca Y etc. Dar oare altcineva isi doreste sa fie ca mine? Pana la urma, fiecare e unic. Sunt placuta asa cum sunt. De ce m-as schimba? Clar n-as mai fi eu.
Asa sunt eu: zambareata, nebuna, visatoare (intre patru pereti sau intre perna si plapuma sau dimineata in autobuz cand nu am ce vedea pe geam si visez cu ochii deschisi), sensibila, poate chiar extrem de sensibila cum imi spune o buna prietena.
"Asta sunt, nu am ce face, alta mama nu mai face".

marți, februarie 17

Limba romana in autobuz

In ultimele doua zile, drumul de intoarcere spre casa mi-a fost pavat cu lectii de limba romana. Mi-au fost de folos: 1. m-au facut sa zambesc; 2. am gandit, am facut o analiza si un exercitiu de memorie.
Lectia de ieri:
O doamna care tot stramba din nas ca nu e aer in autobuz, ca dumneaei nu a mai mers de foarte mult timp cu mijloacele de transport in comun, spune prietenei sale: "As manca un lup prajit". Am zis: Oauuu...ce expresie! In traducere libera: "mi-e o foame de lup". Apoi se razgandeste si spune: "Cred ca imi fac niste floricele, beau o bere si-mi ajunge". Buna solutie. Adevarata gospodina! Macar niste cartofi prajiti sa fii facut si tot eram mai multumita.
Lectia de azi:
Un grup de oameni intelectuali (reiesea din discutie). O doamna priveste pe geam, vede un banner inscriptionat astfel: "Incepe-ti primavara cu rasfat". Exclama: "Ia uitati-va cum e scris "incepe-ti". Ha ha ha. [Atunci de fapt am intors privirea si am vazut sloganul]. Ce analfabeti! E scris incorect". Imi pun rotitele in functiune ( ca la reclama de la lecitina, hi hi hi) si gandesc: "Cred ca e vorba de persoana a II-a singular. Tu, iti, -ti incepe primavara. Mama ei de gramatica si de limba romana. Tare complicata mai e!"
Puneti (voi puneti) mana pe gramatici si...Chirita sa traiasca! C'est la vie! Tres belle!

Puterea gandului

De dimineata ma gandeam la oamenii importanti din viata mea. Mi-am amintit de invatatoare. Prima invatatoare a plecat in Canada. Apoi am avut, pentru un trimestru, aceeasi invatatoare cu sora mea. Locuieste in acelasi cartier cu mine. Azi m-am gandit mult la dansa. Nu stiu de ce. In drum spre casa, am intalnit-o. Bucuria a fost reciproca.
Am vorbit despre una, despre alta...caci nu degeaba se spune: "Cine n-are batrani sa-si cumpere".
Ma "plangeam" ca am o gramada de ani, dar minte ioc, iar dansa imi spune: "Draga mea, nu avem cum sa le stim pe toate. Unele lucruri le invatam si le uitam. Tu esti biolog, stii cum e: ce ne-am face fara uitare? Unde ar ajunge creierul nostru? Iar batranetea, o vedem doar in oglinda. Pacat ca a fost inventata."
M-a felicitat ca am plecat din invatamant, caci e o meserie care nu a fost niciodata bine platita si nu ofera satisfactie.

La ...povesti

"Timpul hain a facut din niste copii, oameni mari."
Am crescut...si eu...si sora mea. Viata ne-a purtat in locuri si situatii diferite. La un moment dat, ne-am separat si am vrut sa avem fiecare intimitatea ei.
Acum, avem momente in care ne dorim sa fim din nou mici. Pentru cateva ore.
Aseara, am dormit impreuna si am stat inevitabil la povesti. Ne intrebam cati ani implinim fiecare. Am facut calcule si ne-au iesit varstele. Si am ras ca doua nebune, caci nu avem minte pentru anii pe care-i purtam cu mandrie. Ne-am amintit de concursul de sarituri din pat pe podea, cum am reusit sa-mi fracturez degetul mic de la piciorul drept etc.
Am adormit povestind despre stresul cotidian, despre visele noastre si despre faptul ca nu avem minte cata ne-ar trebui...
Am adormit ca niste surori regasite...

duminică, februarie 15

Teatru vs film

Spre rusinea mea nu sunt cinefila. Ma uit la filme doar daca ajung la cinematograf. Imi e greu sa dau bani pe un bilet la cinema, bilet ce echivaleaza cu unul la teatru, dar efectul produs asupra-mi nu e deloc acelasi.
Imi place mirosul de pudra, imi place sa simt respiratia actorilor. E cu totul altceva. E o alta lume. Nu se mananca floricele, e liniste, poti patrunde in "poveste".
Piese de teatru vizionate in ultimii doi ani -exercitiu de memorie:
- "Chirita of Barzoieni"
- "Biloxi Blues"
- "Soare pentru doi"
- "Poker"
- "Revizorul"
- "Alex si Morris" - cu Stefan Iordache
- "Cum gandeste Amy"
- "Colonia ingerilor"
- "Un tango mas"
- "Umbre de lumina"
- "Veronica se hotaraste sa moara"
- "Hangita"
- "De trei ori dragoste"
- "Burghezul gentilom"
- "Sambata, duminica, luni"
- "Noiembrie"
- "Straini in noapte"
- "Regina mama"
- "Sonata pentru saxofon si Eva"
- "Molto, grand' impressione"
- "Camerista"
- "Vinerea Verde"
- "Hipioti si bolsevici"
- si o piesa la Teatrul Evreiesc...al carui nume imi scapa...
Tinand cont ca teatrele au vacante de vara de 3 luni, si ca unele piese le-am vazut de doua ori...zic eu ca am vazut ceva teatru.
Am si cateva filme pe care le-am vazut de cateva ori:
"Pretty woman"; "A walk to remember"; "Love story"; "Dirthy dancing"; "Danseaza cu mine" cu Vanessa Williams; "Si baietii plang" cu Hillary Swank (cica seman cu ea); filmele de Craciun..."Pulbere de stele" cu Michele Peiffer; "Happy feet" -dragut...ecologist asa; "Povestea rechinului"...etc.

sâmbătă, februarie 14

Privirea

Oamenii imi cauta privirea. Am simtit asta demult. M-am obisnuit. Doar cand sunt obosita ma irita, caci parca imi fura din energie.
Am mers cu mama la cumparaturi si in autobuz imi spune: "Se uita o pustoaica insistent la tine. Poate e o eleva de-a ta".
Zambesc si-i spun: "Stiu ca oamenii se uita la mine. Nu stiu de ce, dar ma privesc".

Fluturi vii si colorati



Imi plac fluturii. Au o finete aparte, o eleganta speciala, daca ma gandesc la "regina noptii".
Imi plac fluturii de la badminton.
Imi plac chiar fluturii dragostei.
Fluturi...frumosi, vii, colorati...si traiesc doar o zi. Dar traiesc intens.




Valentine's Day

O zi frumoasa, cu multa dragoste, dar care nu ne apartine.
Imi place sa iubesc, imi place sa stiu ca sunt iubita...dar nu imi place sa astept aceasta zi ca sa marturisesc si sa primesc iubirea.
Nu stiu daca o inima de plus face mai mult decat o imbratisare si un sarut!?
Eee...cred ca imbatranesc.
"Iubiti-va mult!"

vineri, februarie 13

Contract cu barza

E o sintagma de-a mea, care imi place la nebunie. Sunt mai mult decat convinsa ca, bebelusii sunt adusi de barza. Va jur ca am vazut cu ochii mei, 2 berze la maternitatea din Giulesti, "Panait Sarbu". Stateau si priveau pe cos, sa verifice daca pruncii au ajuns, fiecare, la mama care trebuie. :)
Anul trecut, o buna prietena din liceu, imi spunea ca vrea sa ramana insarcinata anul asta. Azi e ziua ei. O sun. Ii urez una, alta si semnarea rapida a unui al doilea contract cu barza. Rade si-mi spune: "L-am semnat! De doua saptamani!" Deci...se poate. Vedeti?!
Hai...curaj! Abonati-va. Tocmai vin in tara, acum cu primavara. Sa-mi spuneti si mie ce clauze trebuiesc respectate, cuvinte de inceput, cuprins si incheiere...etc. Imi iau angajamentul ca in perioada de 9 luni de la semnarea contractului pana la concretizarea lui voi face urmatoarele: voi citi foarte mult; voi asculta muzica clasica; voi face miscare; voi manca sanatos. Atat deocamdata...

Despre meetingul cercetatorilor

Marsul cercetarilor, de luni, 9 februarie, a adus mari dureri de cap, la propriu si la figurat, participantilor.
In cazul meu, migrena s-a tinut scai, vreo 2 zile. Neuronii parca se aglutinasera si jucau ping-pong in cutia craniana, atingand fara mila fiecare oscior:frontal, nazal, occipital, temporal sau parietal (daca e stiinta, stiinta sa fie).
Pe principiul "haideti sa haidem" am mers la marsul tacerii. Ne-am adunat in Piata Constitutiei, in fata Ministerului de Finante. A venit domnul Minea, lider de sindicat pentru cercetare. Un domn fasnet si tare zambaret, mustacios si extrem de binevoitor. Ne-a instruit: cand si cate maini sa ridicam; sa nu vociferam; sa fim civilizati.
Am plecat agale prin Parcul Izvor. Am vazut girafa si testoasa, palmierii - un ecosistem in toata regula.
Am ajuns in fata Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului. Am aflat ca doamna ministru Andronescu era "catranita" de atitudinea noastra. Cand iesea cineva din cladirea ministerului, ne privea incruntat, si se retagea la adapost. La un moment dat, a aparut ca "o boare pe deasupra papadiilor", doamna ministru in carne si oase. Pentru mine a fost mereu un idol de frumusete, simplitate, naturalete, bun gust. O aparitie, ce mai in sus si-n jos! Ne-a spus ce ne-a spus, si s-a retras in plina glorie.
Am plecat, deja cam obositi, sa pichetam Guvernul. Ne-am pozitionat, ca niste maimute dresate, in fata Muzeului Antipa. Nu-l mai vizitasem din 2003 si astfel, am aflat ca din 5 februarie a intrat in renovare, timp de 1an.
Suparati ca domnul Boc nu ne-a observat, macar sa ne salute cu batista alba de la balcon, am pornit care incotro. Hai ca le-am facut facut vanzare celor de la Spring cu aceasta ocazie!
In toata aceasta "nebunie", m-a amuzat faptul ca, liderul de sindicat, nu stiu cum facea, dar din pamant din piatra seaca, gasea cate o movilita, un gardulet ceva si se cocota pentru a se face observat de multime.
Pe de alta parte, nenea de la jandarmerie spunea mereu: "Folositi trotuarul!". Mi s-a parut o lectie educativa. Ca atunci cand invatam sa folosim batista, sa nu bagam degetele in nas etc.
Cu ocazia acestei promenade...am mai invatat si alte lucruri hazlii de la colegii mei, cercetatori. De exemplu, cum se spune mai nou in lumea manelistilor "fara numar, fara numar". Stiti? Nu. Va spun eu: #31#. Dar ce inseamna P.S? "Palmuieste-te singur". Dar cum se arata (obscen) degetul mijlociu cu zoom? Hai ca asta e tema de gandire...ha ha ha. Ca tot vorbim despre "education".
In final, multumesc domnului director al institutului ca ne-a dat voie sa ne plimbam prin frumosul Bucuresti, la orele diminetii.
Scrisoarea, am vrut s-o dau anonima, dar pe onoare mea de cercetas, ca am curaj sa o semnez.
Cu stima si admiratie,
A voastra Zoe (mai barbata ca mine, zau ca nu exista nimenea)

joi, februarie 12

Afacere

In momentele astea de criza, ma gandesc sa incep propria mea afacere. Sa cresc melci. Sau lipitori. Sau si melci si lipitori. Oricum medicamentele vor ajunge un lux cat de curand...deci, lipitorile vor avea loc de cinste.
Sa-mi deschid un restaurant unde sa servesc rabdari prajite.
Sau sa confectionez evantaie, pentru a ne alunga naduful.
Viata grea, mon cher.

duminică, februarie 8

Discutie cu Dumnezeu

De ce vorbim asa de rar cu Dumnezeu?
De ce il gasim numai cand vrem sa-l luam la rost? De ce mie, Doamne? De ce tocmai eu?
De ce nu intelegem ca primim exact ce meritam?
Azi, am intreprins o discutie cu D-zeu. I-am cerut iertare ca nu L-am mai vizitat demult in Sfant lacas. I-am multumit ca are grija de mine, desi nu ma mai rog. Nu I-am mai cerut nimic, caci nu reusesc sa Ii ofer recompensa.

sâmbătă, februarie 7

De ce iubim barbatii?

Am aflat de la Carturescu, "De ce iubim femeile".
Ma intreb, de ce iubim barbatii? Caut raspunsuri...sunt ale mele, daca vreti adaugati.
Pentru ca:
- sunt copii pana la adanci batraneti;
- te fac sa te simti frumoasa;
- ai nevoie de o mangaiere oferita cu atata talent;
- doar ei activeaza gena pentru a deveni sotie si mama;
- nu poti dansa singura;
.
.
.
.

Ferma de animale

Un greier mic mi-a cantat o serenada.
Un melc mi-a zis sa nu mai alerg dupa himere.
O testoasa mi-a spus sa zambesc.
O albina mi-a laudat harnicia.
Un fluture m-a indemnat sa-mi pun o dorinta.
Pestii din acvariu m-au invitat la dans.
Broscuta din gradina m-a intrebat: "Simti cum iti salta inima de bucurie?"
O pasare in zbor m-a salutat, grabita.



Da...cred ca da...Natura a revenit la viata!

vineri, februarie 6

Ratacita printre cuvinte

Cuvinte...
Frumoase, urate, obscene, cunoscute sau nu, cautate in DEX...stiintifice, romantice, triste, optimiste...
Cuvinte...
M-am plimbat printre cuvinte...adevarat slalom. M-am ratacit...

Azi...

Azi, am iscat o furtuna intr-un pahar cu apa.
Azi, mi s-a spus: "Fata magnetica"...nu am intrebat de ce, pentru ce...am zambit si mi-am continuat drumul.
Azi, mi s-a spus ca sunt inalta. (as vrea la sfat si nu la stat).
Azi, am schimbat drumul spre casa.
Azi, am redescoperit expresia: "Omul sfinteste locul". Marele actor Stefan Iordache a copilarit in aceeasi zona in care m-am nascut si locuiesc. (Il ador pentru rolul din "Alex si Morris" -Teatrul Mic. Atunci am invatat ce inseamna un prieten).
Azi, am cersit vise...
Azi, mi-am amintit un vers din poezia "El Zorab"-G.Cosbuc: "Al meu e! Pentru calul meu/Mă prind de piept cu Dumnezeu -"...si mi-am dorit sa iubesc, la nebunie, tot ce mi-e drag. Si mi-am promis sa spun asta. Sau mai bine sa dovedesc?!

joi, februarie 5

Fotografia

Fotografiatul e o arta, nu? Eu asa cred. "Cate capete, atatea pareri."
Ma intorc in timp, si-mi amintesc ce greu era sa faci poze. In primul rand erai conditionat de numarul fotografiilor: 36. Parca. Apoi, stateai chinuit sa nu se voaleze filmul. In cele din urma, nu iti permiteai sa scoti toate pozele.
Cu aparatele digitale de azi, poti fotografia un rasarit de soare de 10 ori si sa le pastrezi pe toate sau pe cea mai reusita.
Tehnologia asta!
Incerc sa dau un sfat: fotografiati lucrurile frumoase cu ochii, imortalizati-le in suflet. (Aparatul foto are acelasi sistem de functionare ca ochiul).

Poezie

Am luat raze de soare si mi-am incalzit sufletul.
Vantul s-a jucat in parul meu si l-a carliontat.
Voi adauga pulbere de stele pentru stralucire.
Voi chema luna sa-mi agate colierul...colierul de vise.
Voi ruga ingerii sa m-ajute sa le implinesc.

miercuri, februarie 4

Haios

Un neuron se intalneste cu o neuronita.
- Ce frumoasa esti azi!
- Multumesc, zise ea, rosind.
- Te invit la o plimbare.
- Accept bucuroasa.
Se prind de dendrite si pleaca.
-Daca te-as cere in casatorie, ai accepta?
- Cred ca da, spuse ea. Il imbratisa cu toate dragostea de care e capabila.
Se anunta o nunta ca-n povesti, cu rude mari imparatesti si cu celule gliale.
Neuronul si neuronita s-au iubit, se iubesc si se vor iubi pana la adanci batraneti si vor forma sinapse.

Noi

Eu insami.
Eu cu mine.
Eu, doar eu.

Eu si cu tine, formam noi.
Eu si cu tine, atingem Universul.
Eu si cu tine, avem un singur tel.


Tu insuti.
Tu cu tine.
Tu, doar tu.

Gandul

Un gand hazliu imi gadila tampla.
Zambesc.
Zambesc si-i place.
Gandul se rasfata si imi atinge nasul.
Zambesc.
Zambesc si-i place.
Un gand hazliu imi ajunge la ureche.
Il inteleg.
Zambesc.
Zambesc si-i place.
Ma saruta si pleaca.

Citat

“Din punct de vedere aerodinamic bondarul nu ar trebui sa poata sa zboare. Dar el nu stie asta si zboara in continuare”.
Mi-a placut si l-am postat. L-am citit azi intr-o teza de doctorat. :)

Interviu cu Oana Pellea in ziarul "Adevarul"

- La teatru vin oameni care vor să vadă o piesă de teatru sau oameni care vor să fie văzuţi acolo?
- Sincer, puţin mă interesează cine vine la teatru. Pe mine mă interesează doar să vină lume la teatru. Ceea ce mă interesează este cum pleacă spectatorul de la teatru. Deci poate să vină oricine la teatru, dacă el s-a aşezat şi, din clipa în care s-a făcut beznă, eu pot să-l scutur pe snob sau pe cerşetor şi să-i dăruiesc ceva... Eu vorbesc din partea cealaltă a scenei, datoria mea e asta şi atunci poate să vină oricine la teatru. Cu cât mai mulţi, cu atât mai bine. Important e cum pleci dintr-o sală de teatru, nu cum vii. Nu? Important e cum şi cu ce pleci din această lume, nu cum vii.
Oameni buni: veniţi la teatru, dar dacă nu vă place, nu aplaudaţi! E o chestiune de opţiune, în fond. Lumea aplaudă la final şi în timpul spectacolului se uită la ceas. Aveţi libertatea ca spectatori de a nu aplauda. „Iar de v-a plăcut Bufonul... mai poftiţi şi mâine seară...!” Parcă monsieur Shakespeare zice asta...

marți, februarie 3

Fruntea sus si-un pas inainte

Ca un biolog ce se respecta, vad frumosul in lucruri marunte. Acum, totul se reduce la speranta. Dar stiu, sau mai bine spus, SIMT, ca va fii bine. Am inteles si am invatat lectia aceasta. Si...oricum, stand cu mainile in san si lamentandu-te nu se rezolva nimic. Ba mai grav...faci si o depresie minunata.

luni, februarie 2

Obosita

Sunt putin obosita.
De doua nopti ma lupt in vis cu foste iubiri, care nu-mi apartin, pentru o posibila iubire.
Am vrut sa renunt. Dar stiu ca am ce oferi. Mai mult de atat, sunt dispusa sa ofer. Totul, neconditionat! E o promisiune facuta mie...pentru ca asa simt, pentru ca vreau...pentru ca evoluez: pic cu pic; pac cu pac; poc cu poc.

El si ea

Un el si-o ea.
S-au intalnit si si-au vorbit.
Un el si-o ea.
S-au revazut si s-au placut.
Un el si-o ea.
O ea si-un el.
Si s-au vazut, si s-au placut, si si-au vorbit, si s-au iubit...

duminică, februarie 1

Modestia, mai presus de toate

N-am avut internet, asa ca am dat drumul la TV. Am nimerit pe PRO Tv, la emisiunea lui Cristian Tabara "Te vezi la PRO Tv". M-a impresionat! Oameni ce locuiesc in case ce dateaza de acum 200 de ani, din pamant si cu acoperis din paie. Dar atat de zambitori si cu lacrimi in ochi spuneau: "Ne rugam la D-zeu in fiecare dimineata. Doar El ne poate ajuta." La lumina lampii isi fac rugaciunile. Oameni atat de mandri de odraslele lor.
Cati dintre noi isi mai indreapta gandul, dimineata, la prima ora, spre D-zeu? Tot timpul suntem nemultumiti. Niciodata nu avem suficient. Cand primim ce am cerut in rugaciuni - uneori poate inconstient, in gand - descoperim ca nu putem face fata.
Uneori sunt penibila. Imi amintesc acum 2 ani, cand imi plangeam de mila ca sunt singura de Craciun, si eram incurajata de un coleg de scoala generala, care astepta sa i se faca transplant de maduva.
Incerc sa ma bucur de ce am. Si chiar am de ce.
Azi am gasit o propozitie frumoasa in cartea lui Dale Carnegie "Lasa grijile, incepe sa traiesti": "Cand ai o lamaie, fa o limonada."