Am visat cuvinte...m-am trezit pronuntand "ANTISEMIT". Nu stiu de ce. Mi se pare ciudat. Mi-am gresit meseria. Trebuia sa lucrez in lumea cuvintelor.
Naiva...nimeni...nimic...sunt cuvinte ce ma caracterizeaza. Sunt o naiva, ca nimeni altcineva, care nu inseamna nimic.
Din cand in cand, cineva are nevoie de nimicul din mine. Poate sa ascult povesti. Ascult, cu multa rabdare, nu intrerup povestitorul. Poate unele lucruri imi sunt cunoscute...dar las omul sa-si spuna povestea. Nu pronunt cuvantul "stiu". Cine sunt eu? NIMIC. Un nimic nu are cum sa stie...
Ma intreb: nimic se poate transforma in ceva? Nimic poate vorbi despre viata? Nimic poate zambi? Daca da, zambetul sau inseamna ceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu