DETALII ATELIER
Va asteptam cu bucurie!
miercuri, aprilie 13
Curcubeul de Claudia Groza
Curcubeul
de Claudia Groza
O zi calduroasa de vara anuntasera la meteo. Horia a plecat cu tatal sau sa se plimbe cu bicicleta in parc. Dintr-odata, nori gri au acoperit cerul si picaturi mari de apa au pornit suparate spre pamant.
- Hai sa ne adapostim sub acest copac prietenos si frunzos!, spuse tatal.
- Ce buni si intelepti sunt copacii, tati!
- Da, dragul meu! Stiu multe pentru ca traiesc sute de ani.
Ploaia nu a durat mult. Iesind din adapostul oferit de puternicul copac batran, Horia a privit cerul si a observat un semicerc frumos colorat in multe culori.
- Ce frumos este cerul tati!
- Este curcubeul, Horia!
- Adica?, intreba nedumerit baietelul.
- Soarele se priveste in picaturile de apa din aer si astfel apare un arc cu multe culori.
- Tati, cate culori sunt in curcubeu?
- Pai... hai sa numaram impreuna: rosu, oranj (portocaliu), galben, verde, albastru, indigo, violet.
- Sunt.... unu.... trei... cinci... sapte culori, tati!, rosti Horia, numarand si in gand si cu voce tare. Rosu ca macul, oranj ca portocala, galben ca soarele, verde ca frunzele, albastru ca cerul, indigo ca pruna si violet ca petalele florilor numite violete.
- Bravo, dragul meu!, zise tatal mandru.
Horia si tatal au pornit cu bicicletele spre casa. Aerul era parfumat. Ploaia spalase praful si florile respirau bucuroase.
- Hai sa ne intrecem, tati!
- Bine... dar sa nu te superi daca pierzi!
- Nuuuuu! Deloc. Bicicleta ta are rotile mai mari asa ca ai sanse sa castigi, rosti Horia.
Tatal sau a zambit si a pedalat astfel incat sa ajunga in acelasi timp la locul stabilit de Horia.
Dragi parinti, bucurati-va de natura impreuna cu micutii vostri!
Povesti scrise de gemenii Horia si Ana
Poveste pentru tati
de Horia Ioanid Lazar
Timpul trece cu o viteza fantastica, iar noi, gemenii Horia si Ana, crestem ca in povesti. Suntem veseli si zambim cand tati si mami vorbesc cu noi.
In curand, peste vreo trei luni, vom incepe sa mancam legume si fructe. Am aflat de la tati ca ele sunt foarte sanatoase si gustoase. Sa va spun ca tati gateste foarte bine.
- Tati, vrei sa plantam morcovi, rosii, dovlecei, ardei, patrunjel si gulii?
- Sigur, baiatul meu, raspunse tati fericit.
Asadar am luat ghivece, pamant si seminte. Tati le-a aranjat, iar eu cu Ana am pus seminte si apoi le-am udat. Zi de zi vorbeam cu plantutele care se iveau firave din pamant. Au crescut, au facut flori si apoi fructe. Dar ce fructe! Mari, gustoase si voioase!
Cand au fost coapte, tati le-a cules si ne-a preparat sucuri si supe hranitoare. Acum avem energie cat pentru o mie! Suntem pregatiti de joaca si de daruit iubire.
Va doresc sa aveti tati blanzi ca al meu! Dar mai ales sa va invete lucruri frumoase, utile si sanatoase pentru corp si suflet!
- Tati, te pupam si te iubim! Horia bucuria si Ana nazdravana
Poveste pentru tati
de Ana Melania Lazar
In fiecare dimineata, o fetita cu obrajori pufosi, se trezește sa ii zâmbeasca tatalui sau care pleaca la munca.
- Tati, vreau sa iti daruiesc un zâmbet pentru fiecare ora din zi! Apoi, când vii acasa, sa te imbratișez și sa ne jucam impreuna.
- Multumesc bombonica mea ochioasa!
- Tati, am visat ca faceam impreuna stele din hârtie! Eu cred ca esti steau mea calauzitoare!
Tatal zâmbeste.
- Tati, vreau sa ma inveti tot ce știi! rosti micuta copila și adormi la loc pentru alte vise placute pe care sa i le impartaseasca tatalui ei adorat.
Vise placute și lecturi placute, bebelușilor!
sâmbătă, aprilie 9
Orașul de Nicăieri de Claudia Groza
Orașul de Nicăieri
de Claudia Groza
Dimineață senină de mai. Păsările își începuseră
cântarea devreme în zorii zilei. Natura își îmbrăcase hainele verzi de smarald.
Ana și Horia s-au trezit mai bucuroși ca niciodată.
-
Ești pregătit de călătorie?, rosti Ana îmbujarată.
-
Normal. Mă mai întrebi?!
Gemenii Ana și Horia plănuiseră să plece într-un
oraș despre care citiseră ei într-o carte de povești. Acest oraș se numea
”Orașul de Nicăieri”. Au pregătit o hartă, merinde și câteva haine pentru a fi
protejați indifferent de vreme și au pornit la drum.
După ce au schimbat multe mijloace de transport:
autobuze, tramvaie, trenuri, avioane și chiar un vapor, gemenii au ajuns în
orașul căutat. Credeți că era un oraș ca toate orașele? Ați ghicit! Nu. Nu era
un oraș obișnuit. Acolo, casele erau din turtă dulce, copacii din vată de zahăr
și florile din acadea. Oamenii zâmbeau mereu și călătoreau cu baloane colorate.
- Micuților, voi nu suteți de pe meleagurile
noastre, nu-i așa?, grăi un bătrân foarte blând, cu ochi senini.
- Așa este!, a răspuns Ana. Suntem frați gemeni și
am dorit să vizităm acest oraș pe care l-am visat amândoi, în nenumărate
rânduri.
- Voi chiar nu aveți mașini? Este așa liniște în
orașul vostru. Bine, se aude cântecul păsărilor, zumzăitul insectelor și muzica
instrumentelor, a adăugat Horia.
În centrul Orașului de Nicăieri erau așezate
instrumente muzicale uriașe, care la adierea vântului cântau armonios.
- Aici nu există praf, poluare, răutate și
invidie. Toți oamenii, cu mic și cu mare se ajută între ei. Copiii se joacă
împreună și învață unul de la celălalt. Noi ne bazăm pe bunătate și fericire.
Orașul nostru este foarte armonios!
Micuții i-au zâmbit bătrânului.
- Așa am visat și noi! De aceea am venit în
vizită. Să ne convingem că acest oraș există. Și pe noi ne învață părinții
noștri să fim buni, să dăruim, să zâmbim oricât ne-ar fi de greu uneori, rosti
Horia.
- Acum, că am văzut că există un oraș cu oameni
buni, zâmbitori, avem toate motivele să perseverăm și să încercăm să facem
lumea mai bună, spuse Ana, făcând fotografii.
Dintr-o dată au fost acoperiți de baloane de
săpun.
-
Să ne adăpostim, grăi bătrânul. A început ploaia!
-
Ploaia?Așa arată ploaia aici?, întrebă uimită Ana.
-
Hahaha! Până și ploia este veselă și jucăușă în acest oraș, zise Horia.
-
Dacă zâmbești, lucrurile sunt mult mai plăcute și soluțiile se ivesc rapid,
precum ciupercile după ploaie, murmură bătrânul ca pentru sine.
Gemenii s-au bucurat de zile minunate în Orașul de
Nicăieri. Și să fim bine înțeleși: se numește astfel pentru că totul este plin
de bucurie, de bunătate și de armonie, nicidecum pentru faptul că nu ar exista.
Dragi cititori, zâmbiți, fiți buni și darnici, iar
Orașul de Nicăieri va deveni orașul vostru.
vineri, aprilie 8
Vaccinul de doua luni
Intr-un final am reusit sa facem vaccinul de doua luni.
Eu nu suport injectiile. Pe langa asta, imi este mila sa vad omuleti plangand.
Au plans, a trecut. Pe la 23.30, Horia s-a trezit urland efectiv. Frigea! Ochii ii sticleau si plangea de durere. Nu am mai stat sa ii pun termometrul. I-am pus imediat supozitor. S-a linistit!
Ana a reactionat super bine la vaccin.
Viata de mama este minunata, dar acum am ajuns sa o inteleg pe mama cand ne spunea ca prefera sa o doara pe ea decat sa ne vada pe noi suferind!
Weekend de poveste!
joi, aprilie 7
Concurs de colaje si de scriere creativa
Detalii despre concurs.
Mult succes tuturor.
Incercati! Nu aveti ce pierde... ci doar de castigat: informatii despre arta si experienta.
marți, aprilie 5
Oboseala cu bucurie
Inainte de a deveni mama, iubeam somnul. Daca cineva indraznea sa ma deranjeze eram furioasa de-a dreptul.
Acum, cand sunt trezita de plansul micutilor - silentios, doar daca nu ma ridic in maxim 5 minute devin insistenti si modifica tonul - zambesc cand le vad chipurile pufoase si somnoroase.
Oboseala s-a instalat. Asta, dat fiind faptul ca atunci cand dorm ziua, eu trebaluiesc sau scriu. Dorm! Nu ma pot plange! Dar somnul fragmentat nu are aceeasi valoare si putere ca un somn de 5-6 ore neintrerupt.
In rest, ma distrez cu micutii mei. Radem, dansam, cantam si citim povesti. Mai nou, facem teatru de papusi. Le fac teatru de papusi! De cand asteptam clipa aceasta: sa ma joc!
Bucurii si zambete va doresc, cititori fideli ai acestui blog!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)