JUCĂRIA

Te-am primit ca pe-o jucărie,

Fără instrucţiuni de utilizare.

Voiai să cunoşti oraşul cu multe uşi

Şi toate misterele scrise de şopârlele autiste.

Copacii îţi atingeau gândurile

Îndreptate cu palme îngemănate spre cer.

Mă încurajai să zâmbesc,

Întinzându-mi ultimul bilet la spitalul de nebuni.

 - Nu durează mult. Mă vei uita îndată.

Fericirea se va clona în ovulele tale.

Vei naşte copii cu zâmbet şi aripi înscrise în ADN.

- Mă voi trata. Cu toate că eşti mai nebun decât mine.

Lumea mişună pe sfori putrezite de teamă,

Te privesc ca pe un bol în care înoată un peşte auriu

Îmi pun cerceii cu piatră de "fericire" încrustată

Şi închid ultima uşă a oraşului.

vacanta... eu... impresii scoala altfel

Ma trezesc cu greu... e o zi cu multe drumuri, cu multe activitati la Scoala Altfel... :)

Vorbesc cu un prieten care imi ureaza "vacanta placuta".

-Eu mai am ore si azi. Predau la un liceu bun, unde sunt copii care chiar iubesc scoala!

- Cine sa te mai inteleaga? Ai plans doi ani ca aveai elevi cumpliti.

- Nu ma plang... chiar deloc... imi iubesc meseria.... si-mi plac elevii mei... ii ajut, ii sustin in tot ce fac (cine s-a dus special ieri la orele 18, dupa o zi de alergatura, la biblioteca sa imprumute carte pentru ca promisese elevilor ca-i ajuta? EU), ii incurajez si vreau sa ii vad fericiti si impliniti. Imi sunt dragi pentru ca poseda o doza suficienta de bun simt. CINSTE PARINTILOR. TOATA STIMA PENTRU DOMNIILE LOR! Insa, ma simt epuizata.

Pornesc spre scoala... Un mesaj... :) imi amintesc ca nu mai am credit. "procedez asemenea cunsocutilor mei. Evit sa raspund la mesaje... offf, ce am ajuns.Viata asta ma loveste cu propriile mele ofuri, palme si nemultumiri." Retrimit un sms dupa un alt numar.... 

La scoala... ma asteptau peste 30 de elevi.

- Vedeti doamna ca va iubim!? Ar trebui sa apreciati..

- Va multumesc! Apreciez.

Ce m-a bucurat la aceasta saptamna, a fost faptul ca am  vizionat documentare alaturi de elevi, pe care altfel, nici eu, dar nici ei, nu le urmaream pana la final. Nimic nu este intamplator.

La 15.50, nu mai aveam niciun elev prezent, desi mai aveam o activitate. Strang laptopul, firele, boxele, tot. Sefa mea imi spune ca am terminat. Cand, cioc-cioc....

-Doamna, mai faceti activitatea de la 16 la 18?

-Da, sigur, daca sunteti, se tine. :)

Ma intorc sa iau laptopul. Sefa imi zambeste:

- Te intorci la munca.

Copii draguti.

La final, ii intreb cum li s-a parut scoala altfel.

- A fost interesant, dar timpul prea scurt pentru inscrieri si nebunie. Ne doream sa ascultam si niste miniconferinte despre ce sa facem in viata. 

- Promit ca vor fi si conferinte de genul.

Dupa ce ma voi odihni si imi rezolva cu dosarul pentru titularizare (cel mai greu imi este alegerea sectorului in care voi sechestrata... daca depun dosarul in setorul 2, nu mai pot obtine ore decat la scolile din sectorul 2; e o nebunie crunta) ma voi ocupa de o surpriza pentru elevii mei isteti si cuminti.  Va fi o amintire de la mine pentru sufletele lor minunate.... :)

In drum spre casa, imi ridic de la posta un colet in care cele mai frumoase felicitari primite vreodata. Multumesc Maria, Rares, Vavaly. Aveti maini angelice!

Scoala Altfel pentru mine

Mie una mi se pare o mare nebunie...

In primul rand, elevii nu sunt obisnuiti sa fac ceva ei singuri 100%. Asteapta informatii de la profesori si ei au dreptul de a alege cat sa primeasca din ce li se ofera. 

Pe mine una, m-a epuizat. Ieri, ama juns acasa, mi-am facut dus si am adormit la 19.30. M-am mai trezit dimineata la 7.30.... banuiesc ca din prea mult interes si dorinta de a iesi bine, de a fi elevii interesati si multumiti. Oricum nu-i multumesti prea usor... nu stii ce le convine. 

M-a impresionat faptul ca au venit la activitatile mele perechi, fata si baiat. Ma bucura sa vad ca baietii au inceput sa devina romantici, atenti, tandri (bine, e chestia si de familie, de educatia de acasa). Azi, pentru ca nu am avut internet si nu am putut vizion film, am proiectat niste pps-uri. A citit o eleva, deoarece cedase si retroproiectorul. La un moment dat, prietenul ei - si coleg de clasa - o intreaba:

- Te ajut?

Si a continuat sa citeasca el... 

Am zambit si am apreciat gestul... :)

Citesc o carte politista.. nu prea e genul meu, dar am zis sa citesc diferite stiluri. Prinde bine la exercitiile de scris. "Furtuna solara" de Asa Larsson - parca - scriitoare suedeza. N-am citit nimic - cred- de scriitori suedezi. Imi plac metaforele. De exemplau asta: "vocea ei subtire ca o creanga uscata in septembrie".

Mi-am reinnoit si permisul la Biblioteca Metropolitana si au remarcat ca la inceputul lunii mai imi expira buletinul. Au notat pe permis. Ma simt o mare si periculoasa infractoare. :) 

Maine am o zi full... m-am saturat pana peste cap... 

Saptamana viitoare alerg sa-mi depun dosar pentru titularizare. Ne-au stricat si vacanta de Pasti cei din ministerul educatiei. oamenii astia n-au credinta, n-au frica de Dumnezeu... cine e Iisus? Nu conteaza pentru ei.... :( :( 

Doar Dumnezeu stie ce va fi... si cum se vor rezolva toate... 

Asa ca, nu ma invidiati ca am vacanta...deoarece nu prea am.... :(

Paris... :)

Adormita, parcurg drumul spre scoala. In Bucuresti se modernizeaza metroul, se fac noi trasee, noi statii. E praf si nebunie.

Elevii dorm pe ei la prima ora. Sunt precum niste pui de abia iesiti din gaoace. Nimic nu le convine. Facem origami. Doar e "Scoala Altfel" sau vorba unui coleg scoala pe invers. E un haos total. Lucrurile acestea trebuiesc implentate de mici, treptat-treptat.

Am capatat o teama ciudata de diferite chestii... mi-e teama sa mai sofez... mi-e teama sa discut cu persoane la telefon (asta e mai veche)... mi-e teama sa nu ma ratacesc... mi-e teama sa nu imi pierd zambetul si caracterul. 

Am o foame feroce in ultima perioada si mi-e teama sa nu ma ingras... 

Mi-e teama ca timpul e prea putin pentru cate am de trait. 

Urc in autobuz. o doaman discuta la telefon: "Ti-am mai gasit pe cineva pentru Paris". paris e cuvantul magic pentru mine.... m-am si teleportat pe Champe Elisee.... la catedrala Notre Dame... Doamne ce mult imi doresc sa traiesc la Paris. Macar o saptamana. Doamne, se apropie ziua mea de nastere... nu-mi ofere sansa de a trai o minune... un drum la Paris...??? !

Je regarde la vie... Est tres belle et tres facille. :) Je suis fatigue. 

Mi-e dor de TINE, viata... speranta.... frumusete... joaca.... veselie.... reusita!

Zambet de curcubeu

Cand patura i-a atins corpul obosit, povestile au inceput sa roiasca in jurul ei. Ea zambea tot timpul, foarte bucuroasa. De aceea se numea Zambet de Curcubeu. Nu voia sa intristeze pe nimeni cu grijile si necazurile ei. Oricum nimeni nu o ajuta sa le rezolve. Fiecare venea si ii spunea: "Esti puternica! Nimeni nu te poate ajuta decat tu!". Off... si cum ramane cu povestile pe care ea le vede in realitate... printre cunoscutii ei?  Povesti nene Iancule, povesti.... nimeni nu o ia in serios pe Zambet de Curcubeu. Acum stie si ea ca totul e la caterinca... zambeste pe imbufnate cand domni cu prestanta, cu n diplome, mari scriitori, ii spun ca e talentata, si frumusica... hahaha... I-ati mai vazut voi? Nu. Nici Zambet de Curcubeu nu i-a mai zarit... Figuri de stil, domnilor si doamnelor... declaratii de dragoste cumparate la pachete expirate...

Astfel, povestile serioase, dar scrise intr-un stil strengar, le noteaza in sertarul 2 din emisfera dreapta, pe centru. Povestile cu papadia vesela si amorezata, copii si carti, pinguini si elefanti, le lasa in sertarul 1, emisfera stanga, aproape de detectat la prima ora.

"Asa iti trebuie daca nu iti scrii povestile pe hartie, ca o copila ascultatoare si organizata". Poeziile inspirate de oamenii seriosi, pe care ar vrea sa le pulice dar se razgnadeste, deoarece ii este greu sa se duca pana la Uniunea Scriitorilor. A inteles ea ca totul e pe pile. A mai participat ea increzatoare la un concurs... la care au castig 3 din localitatea unde era concursul si doi din Moldova.

Zambet de Curcubeu stabilise ca nu se mai lasa folosita... exploatata cu nerusinare de nimeni. Si ea fusese ajutata la randul ei, asa ca, oferea in limita normalului ajutor. Cand a luat decizia, suna telefonul. Numele unui  fost prieten,  care era cam nesuferit si insistent apare pe ecran.

- Alo, da.

- Ce bine ca mi-ai raspuns! Da-mi numarul de telefon al lui Y(coleg cu Zambet de Curcubeu)

-Nu-l am.

-Atunci da-mi numarul de la secretariat.

-Ti-l trimit prin sms... desi ii venea sa spuna.... "cauta pe internet".

Ce face Zambet de Curcubeu? Zambeste si se rostogoleste.... :)

CAMPANIE PENTRU JESTER

Invită-l pe Jester în şcoala ta!

 

 FACEŢI CUNOŞTNŢĂ CU JESTER. E SIMPATIC, VESEL, PRIETENOS, ŞI ARE O VOCE MINUNATĂ!

COPIII CARE ÎL INVITĂ ÎN GRĂDINIŢA SAU ŞCOALA LOR, VOR PRIMI CÂTE UN CD CU "POVEŞTI CU PILDE PENTRU COPIII ISTEŢI" - MARCA CLAUDIA GROZA.

Dacă vă întrebaţi cum arată personajele noastre - Jester, Împăratul şi Ministrul - ca marionete vă propunem să-l invitaţi pe Jester în grădiniţa sau şcoala voastră.

Jester e mobil; se deplasează în orice oraş purtând cu el bagajul cu decoruri.

O veritabilă Comedia dell'Arte on the road. O montare spectaculoasă, presărată cu glume savuroase şi cântecele antrenante. Jester pleacă în turneu de la Constanţa la Oradea, neobosit şi pus pe şotii.

Un spectacol interactiv, antrenant, o bucurie pentru cei mici, dar şi pentru cei mari. Deasemenea, cei care îşi serbează ziua de naştere îl pot invita pe Jester spre a le face o surpriză invitaţiilor.

Pentru a-l invita pe Jester scrieţi-i pe adresa uninventedtheatre@yahoo.com şi va veni deîndată.

Turnul Eiffel

Turnul Eiffel

Paris este numele umbrelei albastre din cuierul de sticlă.

Fiecare atingere e un strigăt spre sufletul tău îngheţat.

Dalele întunecate ale oraşului şchioapătă de dor.

Tocurile se agaţă mohorâte de scările ce urcă în turnul Eiffel.

Geamurile restaurantelor poartă urma buzelor mele.

Sena murmură că vei veni 

Când ceasul indică ora când ne-am născut unul pentru celălalt.

Bordura îmi simte căldura trupului.

Rochia cusută din vise şi tivită cu speranţe

Se împrieteneşte cu pardesiul croit din fricile amorului.

Druumurile noastre se întretaie la Paris

Oraşul în care iubirile se nasc şi mor,

Îmbrăţişările se metamorfozează în lei de mare,

Iar cuvintele amorţite de vânt devin cenuşă.