Turnul Eiffel
Paris este numele umbrelei albastre din
cuierul de sticlă.
Fiecare atingere e un strigăt spre sufletul
tău îngheţat.
Dalele întunecate ale oraşului şchioapătă de dor.
Tocurile se agaţă mohorâte de scările ce urcă
în turnul Eiffel.
Geamurile restaurantelor poartă urma buzelor
mele.
Sena murmură că vei veni
Când ceasul indică ora când ne-am născut unul
pentru celălalt.
Bordura îmi simte căldura trupului.
Rochia cusută din vise şi tivită cu speranţe
Se împrieteneşte cu pardesiul croit din
fricile amorului.
Druumurile noastre se întretaie la Paris
Oraşul în care iubirile se nasc şi mor,
Îmbrăţişările se metamorfozează în lei de mare,
Iar cuvintele amorţite de vânt devin cenuşă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu