Povestile mele

Azi m-am revazut, dupa vacanta, cu un coleg, profesor de fizica, bunic de doi baietei frumosi si isteti. Din vorba in vorba, povestind despre jocurile dansului in vacanta cu nepotii, am adus vorba de povestile mele. I-am spus ca am scris povesti si ca ii voi imprumuta cartea sa le citeasca si sa primesc criticile constructive.

Raspunsul dansului a fost: "Cum sa scrii tu povesti? Nu esti mama! Cum ai inceput sa scrii? Ai scris despre biologie?" o eruptie de intrebari ce ma faceau sa zambesc.

-Nu sunt mama, dar voi deveni, am spus, sigura pe mine.

-Da, asa este, zise prompt. Si atunci sa vezi ce povesti vei scrie!

La plecare, m-a rugat sa ii trimit povestile pe mail.

Am promis, le-am trimis si iata raspunsul:

"Le-am si printat si am constatat ca nimic nu exista fara suflet.

Ai talent ai stofa. Te-ai nascut sa fii sriitoare. Cand ai timp, cu simtul tau realist, cu putin umor ascuns, modifica si adu-i imbunatatiri doc mele,fara sa schimbi esntial continutului.Ai tot sprijinul meu moral. Felicitari."

Fie ca povestile mele sa fie din ce in ce mai frumoase, mai educative, citite cu sufletul la gura de copii si parinti si bunici.

Nebunie

Plec spre scoala, impreuna cu sora mea. Drumurile noastre se separa la un moment dat. E frig si umezeala. Ajung zgribulita la scoala. Discutii aprinse in cancelarie. Suntem singurii bugetari care trebuie sa recupereze orele pierdute in saptamana de concediu neplatit. Viata nedreapta! Ajungem la concluzia ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Era egalitate, avea fiecare de lucru, isi permitea oricine un concediu, iti luai casa etc.

Intru la clasa. Iau catalogul la verificat. Observ cu stupoare ca am muuulti corigenti. Unora le e frica si au lacrimi in ochi. Sunt cuminiti ca niste mielusei. Ma amuza. Nu vreau sa ii trec pe toti. Asta e clar!

La metrou, ma las "vrajita" de monitoarele care ruleaza diverse stiri: rata somajului va creste, profesorii nu mai primesc bani pentru materiale didactice (am dat atatia ani bani pentru xerox, am adus hartie de acasa... ce mai conteaza un an in plus), sfaturi despre cum sa faci economie: sa nu mai iesi in oras, sa economisesti curent, sa nu mai vorbesti la telefon, sa inveti sa gatesti (asta mi s-a parut geniala - eu tocmai descoperisem un magazin cu mancare gata gatita).

Merg la o biserica sa iau agheasma si e coada. Doua doamne in varsta, imi spun ca se vede ca nu le am cu biserica, ca nu stiu care e "ritualul". Le las sa isi faca numarul, ma intorc si plec. Ma hotarasc sa ajung pe seara la Mitropolie. Am momente cand ma pot stapani, sunt calma si linistita.

Pe seara, in centrul Bucurestiului nebunie, politie si aglomeratie. Nu prea inteleg de ce, dar... poate nici nu trebuie sa inteleg...

Seara linistita... muzica - "Don't wory, be happy" - si scris povesti!

:) fel de fel de zambete :)

Am gasit aceasta carte. Zambesc. Asa este. Mult timp am fost complexata de tenul meu. Numai eu stiu cate tratamente si creme si solutii am testat. Dar, nu sunt singura. Chiar imi pasa... si incerc sa scap si sa fiu "frumoasa"... dar am inteles (si asta de la elevi - un motiv in plus pentru care m-am intors - cred) ca frumusetea mea vine din privire, din zambet, din suflet. Ei ma iubesc pentru ca sunt "buna", ca sunt ingrijita, ca ma imbrac tineresc etc. Am invatat sa ma iubesc pentru ce am bun, si sa ascund sau sa diminuez defectele. Oricum, frumusetea fizica e trecatoare.

Citesc bloguri. Aflu de oameni care fac reviste de fotografie, doar pentru ca isi doresc asta. Daca va merge, bine, daca nu, nu vor avea regrete. E minunat sa te lasi purtat de dorinta! (Am trait pe propria piele si e dumnezeiesc).

Am fost intrebata de curand: "de ce m-ai ales pe mine?" Da... chiar asa? De ce aleg anumiti oameni in viata mea? Pentru ca ma simt atrasa de ei. Pentru ca ma simt bine, relaxata, confortabil in compania lor. (am avut intalniri cu oameni ce ma inhibau si luam calmante pentru a rezista in compania lor fara a plange). Pentru ca desfasoara activitati profesionale in domenii ce ma atrag. Pentru ca avem pasiuni comune. Pentru ca vreau sa cunosc fel si fel de oameni, cat mai diversi. Pentru ca imi place un zambet al lor, ochii, mainile ingrijite, un gest (romantic)... ha ha ha...

Care e drumul meu? Cel pe care merg. Cand va fi cazul, Cineva imi va face semn sa cotesc...

Zambesc. Fel si fel de zambete. Dar nu ma las. Zambesc.

Cerul

Imi place sa privesc cerul. In fiecare zi. Ador forma norilor, iubesc cerul senin, culoarea albastra. Mi-am dorit sa imortalizez cerul. Mi s-a facut acest hatar. (nu-mi place sa cer, dar e adevarata zicala biblica: "Cere si ti se va da".) Am avut parte de nori frumosi si Luna Albastra (fotografiata), de cer colorat in roz si gri, culori ce se amesteca atat de frumos, ca si cum ar fi realizate de un pictor profesionist.

Asa, ca de prima zi de munca

Luni dimineata... Ahh... S-a terminat vacanta. Cu gandul la urmatoarea - ha ha ha - din februarie, ma ridic vesela din pat, merg sa imi fac o cafea si sa imi pregatesc lectiile. Cu nebunia aceea cu 1decembrie liber, cu tot felul de consilii si sedinte, nu stiu ce am mai predat si pe la ce clase. Ma uit putin peste planificari, imi fac un calcul, pregatesc ceva si apoi ascult muzica care sa ma binedispuna.

Ma duc relaxata la scoala, stiind ca am clase bunicele azi (dar galacioase) si doar doua ore, plus o ora de garda, in care voi scrie condica. Urata sarcina am, dar asta e. Eu sa fiu sanatoasa. A venit doamna directoare sa o ajut sa lipeasca planul cadru de invatamant pe cataloage. Divertisment...

Am intrat la ore. Copiii ma intrebau daca le-am adus testele din decembrie. Fir-ar sa fie... Trebuie sa le corectez. Nu se rezolva de la sine. "Nu am vrut sa va stric saptamana, le raspund zambind". Ha ha ha.

Predau. Se plang ca e mult, ca au si la nu stiu ce de invatat. Ma fac ca nu aud. M-am saturat de vaicareli si scuze ieftine. Doamne, unde sunt elevii din 2001, cand am inceput eu sa predau? Ascultam, predam, faceam exercitii din culegeri si tot ma iubeau. Astia nici nu stiu sa scrie. Parca as face lectii de scriere cu ei, nu stiinta. Of... iar ma vait si nu e bine. Am zis ca nu-mi mai pasa. Predau cat trebuie sa predau si asta este.

Colega imi spune ca trebuie sa-mi pregatesc eleva ce s-a calificat pentru faza pe sector la olimpiada. Uitasem. Da... am si cativa copii desteptei, pe care ii ador. Imi vine sa-i sarut. Sunt si lipiciosi, caldurosi, draguti.

Per total, a fost frumos... am discutat in cancelarie cu profesorii si spuneau ca se va schimba planul de invatamant. Vor disparea ore si chiar materii din anul scolar viitor. Da, invatamantul romanesc produce genii pe banda rulanta, si au decis ca e prea mult. Am inteles ca vor reduce numarul orelor de biologie, chimie, fizica. Foarte frumos.

Nu vreau sa ma gandesc la ce va fi. Vreau doar sa fiu buna in ceea ce fac, si pregatita sa lucrez si in alt domeniu. Multumesc oamenilor ce m-au sustinut si m-au sfatuit in tineretea mea sa fac si altceva decat invatamant, sa stiu sa ma descurc si in alt domeniu, caci imi va prinde bine. Acum realizez ca au avut dreptate. Am un CV destul de bunicel si fac tot ce pot sa il imbunatatesc. Restul, Dumnezeu cu mila. Eu ma zbat, si stiu ca voi primi ce e mai bun.

Am discutat cu o colega - mama de baieti, unul clasa a XII-a (da BAC-ul si admitere la facultate), celalalt elev la scoala unde predam - despre facultati, admitere, literatura, lectura in scoala, emotii, griji. Generatii cu probleme la care noi nici nu visam...

Pornesc spre casa... anesteziata... fara ganduri... vise... dorinte...

Gasesc in cutia de scrisori un semn de carte (sunt colectionara - atentie!) lucrat manual. Uitasem ca am scris povesti pentru www.atelierdepoveste.ro si mi s-a promis un obiect handmade. A fost demult. M-a bucurat micul cadou. M-a avertizat oarecum ca nu am citit prea mult in aceasta vacanta de 3 saptamani. Da, asa este, recunosc. Dar sunt multumita ca mi-am vazut multi prieteni, de fapt cunostinte (scuze, am promis ca imi modific filtrul de selectie al prietenilor), am fost la botez, la o mica petrecere, am trait clipe minunate pentru sufletul meu (muzeu de arta, film, teatru, plimbari in parc, prin zapada - am admirat patinatorii curajosi).

...

Am aflat in aceste 2 zile, de cand am revenit din vacanta (caci nu prea am vrut sa vorbesc la telefon in mica vacanta), numai vesti proaste. Despartiri (nunta la care am participat in martie si a fost asa de frumos), furt de iubit al cele mai bune prietene (de parca s-ar fi terminat barbatii de pe Pamant), moarte. Urat... degradant... inuman... parca a inebunit lumea...

De aceea, am ales sa traiesc intens clipa, sa ma bucur de fiecare zambet, mangaiere, imbratisare, fara sa mai visez la nunti "regesti" si palate mari imparatesti si dragoste pana ce moartea ne va desparti. Mi-e greu... Sunt o romantica incurabila, sunt o femeie ce isi doreste sa devina sotie si mama (una speciala, tandra, vesela si minunata)... dar, imi e frica. Pe zi ce trece mai frica, uitandu-ma in jurul meu cenusiu si sumbru. Dar, am pastrat intr-un colt de inima, intr-un sertar din copilarie, intr-un varf de penita si o bucata de batista... cate un strop de speranta, dragoste, fericire si credinta. Voi darui fara sa astept nimic... si stiu ca, la un moment dat lucrurile se vor aseza si pentru mine, linistea va cuprinde si sufletul meu.

Seara linistita si ganduri senine!

Zambiti va rog

Zambiti va rog! Ha ha ha ha... Ei, nici chiar asa...

O zi si o saptamana minunate!

15 melodii care te binedispun: accesati link-ul http://www.garbo.ro/articol/Lifestyle/2870/Top-15-melodii-care-ne-binedispun/pagina-3.html

La multi ani, 2010!

Sa fie un an cu sanatate, putere sa depasim momentele de cumpana - care sa fie cat mai putine -, aroma de bine, frumos, curat, senin, zambet si iubire, imbratisari de la oameni dragi, ganduri senine, bucurie la fiecare pas.

2010 mi-l doresc a fi un an energic. Multa miscare (fizic), multa actiune (scriere, colaborari, noutati in plan profesional), multa curiozitate de nou (sa fiu nasa, sa fac acte caritabile, cursuri diverse, dar neaparat unul de grafica), multa dragoste si multi oameni noi, importanti pentru viata si cariera mea. Sa fie un an plin de dinamism.

Poate va intrebati unde am disparut, de ce nu am mai scris? (Multumesc din suflet celor care mi-au lasat mesaje si urari de bine. Multumesc ca imi cititi blogul si ma incurajati, si imi sunteti alaturi. Sper sa scriu din ce in ce mai frumos, mai atractiv, mai actual).

Ei... a fost un an cu multe propuneri de a-mi petrece noaptea dintre ani. Ca niciodata! Nu stiam ce sa aleg. Cand ma asteptam mai putin, de la cine nu ma asteptam, am primit invitatia de a merge la mare, la Constanta. (O colega fusese anul trecut in Bulgaria si mi s-a parut "ciudata"). De felul meu sunt conservatoare, fata cu principii, bine educata (doar am sapte ani de acasa- si la propriu si la figurat)... dar, in ultima vreme am ales sa imi traiesc - oarecum - viata, caci e scurta.

Asa ca, am luat trenul si am ajuns la Constanta. Am coborat, si am descoperit un oras curat, insorit, primavaratec. Oameni deschisi care ne-au raspuns la intrebarile de orientare. Sa va spun (pentru un zambet) ca voiam sa parcurg 3 km pe jos? Ha ha ha. Cand am vazut cat e de mers cu autobuzul, am inteles ca nu le am cu distantele. Hi hi hi.

A fost o vacanta frumoasa! M-am odihnit, m-am plimbat, am mers pe nisipul ud. Marea imi soptea: "Mi-e dor de o atingere. Esti o persoana calda. Imbratiseaza-ma!" M-am aplecat si am atins un val timid, ce s-a spart linistit de malul curat. Era rece, dar curata, limpede si senina. Apa era ca o zana frumoasa ce isi astepta printul.

Am baut cafeaua pe stanci, mangaiata usor de razele soarelui jucaus si darnic, chiar foarte darnic pentru o luna de decembrie.

Am mers pe faleza de la cazino si am ascultat "Valsul Dunarii" la acordeon. Muzica acompania, printre picaturi de ploaie, marea. Aceasta devenise putin agitata. Lumea acorda atentie scoicilor, coralilor, stelelor de mare puse la vanzare pe marginea dinspre Acvariu.

Am vizitat o moschee. In ciuda unei dureri de cap cumplite, ce mi-a furat din bucuria plimbarii, am urcat in minareta, unde batea un vant asa turbat. Nu stiu pe cine se suparase asa rau. Poate pe soare ca era prea prietenos?!

A fost o vacanta neasteptata, tare placuta pentru mine, care mi-a priit. M-am odihnit efectiv (bine accentuat, ca in cazul Alessandrei Stoicescu). M-am uitat la televizor cat pentru un an. Dar, nu regret. Am acumulat idei si notiuni ce le voi folosi la scrierea unei noi povesti.

Am avut timp pentru a ma reanaliza. Am cunoscut oameni frumosi si buni. M-am plimbat intr-un oras frumos... am vazut: Muzeul de Sculptura, Muzeul de Arta, Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie, Teatrul National de Opera si Balet "Oleg Danovski". Statui frumoase, cladiri noi si un mini orasel al copiilor.

Am inceput anul cu plimbare, sper sa fie un an al miscarii.

Multumesc persoanei inspirate, ce mi-a oferit sansa unei astfel de vacante. Ganduri senine si mult optimism ii doresc!

La multi ani, tuturor!