Umbre.... si muzica

Toamna noastra....

 Este o toamnă romantică... pe drum, număr castane. Îmi plac aceste târguri tradiționale de sezon... recolta bogată își caută lăudătorii. 

Pe o bancă, un bărbat răsfoiește o revistă. Îl privesc cu admirație și mă așez. De la prea mult mers, mă doare spatele. 

- Sunteți atât de tânără!

- Vă mulțumesc... dar nu sunt... 

- Să nu mai spuneți asta... sub nicio formă... copilul din suflet încă zburdă... poveștile se simt... sunteți tristă... dar extrem de tânără și de frumoasă!

Tac... și zâmbesc.

- Vă dau un sfat.. scrieți... scrieți toate poveștile ce se ascund în dumneavoastră...

- Dar... chiar scriu povești... 

- Știu... am citit.. vă cunosc... de pe Facebook... Tocmai! Scrieți-le pe toate! Curând, sufletul unui domn distins.. așa cum vă doriți va fi cucerit de poveștile dumneavoastră.

...

Privesc... și tac... și speranțele plutesc spre norii din orașul înghesuit și rece... Lacrimile îmi joacă în ochi.. una aleargă veselă spre buze...

- Hei... nu plânge! tu vei fi o femeie împlinită!

Timpul....

Timpul

de CG

O secundă obosită,

Alergată și cam tristă,

A-ntâlnit în strada mare,

Cincize-ș’ nouă de surate.

Ce-au urlat extrem de tare:

-         Haide soro!

-         Ce-aveți azi toate,

De sunteți așa agitate?

-         Câtă- obrăzinicie!

Vrei să ne ții aici pe vecie?

Hai, alătură-te nouă,

Ca să sosească domn’ Minut,

Cel atât de priceput,

La povești și la gogoși,

Pentru copii mofturoși.

Minutul a sosit,

A tot povestit,

Și a adormit...

Minut lângă minut...

O oră s-a făcut.

Ce măndră! Ce frumoasă!

Nespus de radioasă!

Când ești îndrăgostit

Sau poate grăbit...

Sau chiar  visător...

Poate nerăbdător...

O oră ți se pare fleac.

Dar de ești trist,

Sau răvășit...

O oră ți se pare veac...

Și când s-a dus la piață,

Să-și schimbe a sa viață...

Ora, o oră și-a găsit,

Reviste au citit,

Cultura și-au îmbogățit.

Dar au aflat cu uimire,

Că ziua are câteva ore,

Vreo douăzeci și patru,

Apoi la Lună latru.

Și timpul din nefericire,

Nu se oprește la a orei privire,

Ci înaintează,

Ba chiar progresează

Și formează zilele,

Apoi săptămânile,

Ce adună lunile.

Anii vin și ei...

Se strâng tot mai grei,

Apărând veacurile,

Ce rostesc cuvintele:

-Secular... domnule..

Ce ți-e și cu mofutrile!

1000 de ani de-ai adunat,

Un mileniu ai în sac...

Multă istorie ai aflatt..

Pentru un bătrân minut posac,

De la care am plecat...

În această călătorie...

Ce mult o să ne ție,

Pentru că-i despre Timp Împărat,

Și-a sa împărăție.

Iubirea... și (hop și..) noi

Pași timizi se aud pe gresia proaspăt spălată... Nu-mi plac pisicile și repet asta de câte ori am ocazia. Dar pisica de pluș, mică și colorată ce mi-ai dăruti-o pentru a-mi vindeca fobia, îmi încălzește palmele în fiecare seară. Halatul de baie este nou și călduros. Mă ghemuiesc în fotoliu. Aprind veioza. Cartea de pe servantă mă atrage ca un magnet. Oare? Glumesc... fotografia cu noi este punctul ce mă hipnotizează...

Paris... noi doi... Sena... plimbări... râsete... Muzica ce ne însoțea pretutindeni. Îmbrățișările tale ce mă linișteau ca prin farmec... Fiecare sărut ce îl păstrez în atrii și-n emisferele cerebrale. 

Știi ce îmi doresc? Să am nepoți... și să le povestesc despre iubirea noastră... și să învețe fericirea și cum să trăiască dragostea de la noi. 

Cuvinte,,, povești... emoții... și.. descopăr că citesc povestea vieții noastre în noi. Am reușit A.... am reușit să public povestea noastră...

*

O pisică miaună. Sună la ușă. Poștașul... Nu, nu e pensia! Este scrisoarea de la tine. :) În timp ce rupt plicul, descopăr că mîinile îmi tremură.... și s-au ridat. Am îmbătrânit A.!

Domeniu Cantacuzino - Florești - hipism

Foto: Mihai Ion (văr)

 Eleganță... frumusețe... noblețe... sport... fair - play... :)

Foto: Pârlog Cezar

Scriere la Bastillia

Cu dor și drag de scris.. de a întâlni oameni, scriitori, de a primi informații despre lecturi... am ajuns la Batilia, la întâlnirea cu Alex Tocilescu. A recunoscut că pentru a publica fără a-ți plăti tu cheltuielile trebuie să ai baftă, să fii foarte bun și să placi... sau așa cum i-am spus (nu cu răutate, dar cu o doză de realism) trebuie să ai NUME... să aparții unui tată binecunoscut, să ai un soț bine ancorat într-o poziție scriitoricească...

Dorința de a scrie s-a declanșat, într-adevăr. Este minunat să stai și să scrii! Apoi să devii un trubadur al propriilor povești. 

E atât de frumos să întâlnești publicul care te citește, care te admiră pentru că scrierile tale le luminează sufletul, viața, le da energie, putere, curaj! :)

Îmi doresc atât de mult să călătoresc cu poveștile peste mări și țări... virtual sau fizic...

Așa că... merg la scris... 

Mi se lipiseră vreo două cărți de degete... dar am decis ca mâine să merg și la biblioteca Metropolitană. :) 

Seară cu dorințe scrise... și o săptămână cu dorințe împlinite!

Tobias la Craiova... la cererea celor de acolo

DRAGI PĂRINȚI ȘI EDUCATORI DIN CRAIOVA, MĂ AJUTATȚI SĂ ÎL ADUC PE TOBIAS ÎN ORAȘUL DUMNEAVOASTRĂ... LA O GRĂDINIȚĂ SAU UN LOC DE JOACĂ?

Despre acest atelier e vorba:

Pentru o ora si jumatate vom fi impreuna cu un elefantel vesel, optimist, increzator in farmecul si talentul sau, astfel ca vom pleca incarcati cu optimism si energie pentru a ne implini cele mai frumoase vise. 

Ce vom face timp de o ora si jumatate?
- vom afla povestea lui Tobias prin lectura autoarei;
- ne vom costuma in elefantel si vom face fotografii;
- vom povesti care sunt visele fiecaruia si vom invata ce inseamna sa fii prieten;
- vom colora si decora planse cu Tobias;
- teatru cu personaje din poveste, realizat chiar de catre copii;
- ne vom juca diverse jocuri in care personajul principal este Tobias;
- vom rezolva labirinturi.
Dragi copii, dupa o intalnire cu elefantelul colorat, veti fi mai veseli, mai optimisti si prieteni adevarati.
Atelier recomandat copiilor cu varste 3 – 7 ani. Pret 25 lei (carte inclusa).
Va asteptam cu nerabdare.
Claudia si Tobias