Timpul....

Timpul

de CG

O secundă obosită,

Alergată și cam tristă,

A-ntâlnit în strada mare,

Cincize-ș’ nouă de surate.

Ce-au urlat extrem de tare:

-         Haide soro!

-         Ce-aveți azi toate,

De sunteți așa agitate?

-         Câtă- obrăzinicie!

Vrei să ne ții aici pe vecie?

Hai, alătură-te nouă,

Ca să sosească domn’ Minut,

Cel atât de priceput,

La povești și la gogoși,

Pentru copii mofturoși.

Minutul a sosit,

A tot povestit,

Și a adormit...

Minut lângă minut...

O oră s-a făcut.

Ce măndră! Ce frumoasă!

Nespus de radioasă!

Când ești îndrăgostit

Sau poate grăbit...

Sau chiar  visător...

Poate nerăbdător...

O oră ți se pare fleac.

Dar de ești trist,

Sau răvășit...

O oră ți se pare veac...

Și când s-a dus la piață,

Să-și schimbe a sa viață...

Ora, o oră și-a găsit,

Reviste au citit,

Cultura și-au îmbogățit.

Dar au aflat cu uimire,

Că ziua are câteva ore,

Vreo douăzeci și patru,

Apoi la Lună latru.

Și timpul din nefericire,

Nu se oprește la a orei privire,

Ci înaintează,

Ba chiar progresează

Și formează zilele,

Apoi săptămânile,

Ce adună lunile.

Anii vin și ei...

Se strâng tot mai grei,

Apărând veacurile,

Ce rostesc cuvintele:

-Secular... domnule..

Ce ți-e și cu mofutrile!

1000 de ani de-ai adunat,

Un mileniu ai în sac...

Multă istorie ai aflatt..

Pentru un bătrân minut posac,

De la care am plecat...

În această călătorie...

Ce mult o să ne ție,

Pentru că-i despre Timp Împărat,

Și-a sa împărăție.