Pași timizi se aud pe gresia proaspăt spălată... Nu-mi plac pisicile și repet asta de câte ori am ocazia. Dar pisica de pluș, mică și colorată ce mi-ai dăruti-o pentru a-mi vindeca fobia, îmi încălzește palmele în fiecare seară. Halatul de baie este nou și călduros. Mă ghemuiesc în fotoliu. Aprind veioza. Cartea de pe servantă mă atrage ca un magnet. Oare? Glumesc... fotografia cu noi este punctul ce mă hipnotizează...
Paris... noi doi... Sena... plimbări... râsete... Muzica ce ne însoțea pretutindeni. Îmbrățișările tale ce mă linișteau ca prin farmec... Fiecare sărut ce îl păstrez în atrii și-n emisferele cerebrale.
Știi ce îmi doresc? Să am nepoți... și să le povestesc despre iubirea noastră... și să învețe fericirea și cum să trăiască dragostea de la noi.
Cuvinte,,, povești... emoții... și.. descopăr că citesc povestea vieții noastre în noi. Am reușit A.... am reușit să public povestea noastră...
*
O pisică miaună. Sună la ușă. Poștașul... Nu, nu e pensia! Este scrisoarea de la tine. :) În timp ce rupt plicul, descopăr că mîinile îmi tremură.... și s-au ridat. Am îmbătrânit A.!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu