Cu lacrimi si parere de rau

Am crezut de-a lungul timpului, ca, desi fac sacrificii si compromisuri imense, acceptand in viata mea oameni goi, pesimisti, carora le spuneam sa facem una alta, le ofeream idei, solutii uneori, dar cu toate acestea, ei vedeau totul imposibil... ii pot aduce pe drumul cel bun. Nu neaparat pentru mine, dar pentru sufletul lor, pentru reusita lor, pentru a se simti utili.  

Am fost dusa cu vorba..."iau o decizie" cat mai curand, pana la sfarsitul anului, pana la, pana la... Sunt o femeie citita... care scrie povesti, dar nu mai crede in printul din "Cenusareasa"... desi el exista, dar numai pentru fetele care au primit acel gram de noroc la nastere.... Eu eram in deplasare in acel moment! 

Am crezut ca pot face minuni, ca pot salva oameni, ca pot ridica din mocirla oameni care au facut o scoala...Din pacate, am aflat (daca mai era nevoie!) ca daca respectiva persoana nu isi doreste sa faca ceva cu a sa viata, pot fi eu mana dreapta a lui Dumnezeu ca nu-l pot ajuta! 

E greu, cumplit de greu sa renunti la oameni pe care ii cunosti de ani buni... alaturi de care iti petreci clipe frumoase, importante pentru viata ta.  E groaznic sa constati ca acei oameni nici macar nu se zbat sa iti demosntreze ca te apreciaza, ca tin la tine. Nu am nevoie sa mi se spuna ca sunt desteapta si ca zambesc frumos. Uneori imi doresc sa am concurenta pentru a-mi demonstra mie ca de fapt se poate si mai mult. Mereu am visat la evolutie... sa am alaturi oameni de la care sa invat permanent...orice... oricat...

Cu toate acestea, am decis... RENUNT! 

Simt ca ultimii doi ani i-am pierdut in zadar... am obtinut cu greu si munca asidua titlul de doctor, care sper sa ma ajute sa devin profesor universitar... 

Simt ca a sosit clipa sa imi sterg lacrimile si sa  pasesc in lume, sa descopar frumosul din oamenii senini... sa imi caut bucuria de a trai si a darui... si a gasi implinirea celui mai tainic vis...

Poveste trista, dar adevarata

Anii au trecut fara sa isi dea seama. A muncit mult, a  zambit, a iubit si a fost iubita. Pe drumul ce ducea spre nicaieri, s-a oprit istovita. Si-a scos caciula, s-a asezat pe bordura si privii in urma. Facuse destul... scoala, povesti, milostenie... dar cu toate acestea nimic nu o mai multumea.

Diplomele nu o puteau imbratisa, nu-i puteau rosti cat de mult o iubesc sau ce dor le-a fost de ea cat a lipsit. Povestile nu puteau rosti cuvintele: "Mama, te iubim!" Ba chiar mai mult de atat, ii rasunau in urechi spusele unei "mame": "Orice mama poate scrie povesti pentru copiii ei!" 

Familia ei era ocupata cu ale lor... chiar daca o iubeau. Cu toate astea ii impuneau sarcini... ii controlau pe alocuri viata. Tot ei care ascultase mereu si isi urmase calea cea corecta (dupa cum gandea ea). Daca nu se ivise printul care sa o salveze pana acum a decis sa plece in lume... si sa isi gaseasca sfarsitul... impartind zambete si imbratisari. Era tot ce mai putea face! 

In ziua de Craciun, se oprise la biserica sa se bucure cateva minute de nasterea Fiului si sa multumeasca pentru tot. Doua femei batrane se luasera la cearta. Cutite a simtit cum ii patrund in suflet. Nu putea spune nimic. "Nici in lacas sfant nu mai sunt oameni oameni!" 

Pornind mai departe a auzit cum este strigata. Un el o dorea dar in anumite conditii (sa nu aiba pretentii de a face copii imediat). Mama ei a aparut de nicaieri si a cerut sa fie facut totul ca la carte, cu cununie. Ea stia ca el nu va accepta in ruptul capului asa ceva. 

Tanara, cu inima imprastiata in fasii rosii de durere, de tristete, de dezgust le-a intors spatele si a pornit spre capatul lumii, unde o fi acesta. Traiese degeaba! 

Lasase ceva palpabil... oamenii isi vor aduce rar aminte de ea! Din ce in ce mai rar! Numai Dumnezeu mai stie pe unde-si poarta femeia pasii... 

Vietile au prioritate! Nu va lasati cumparati, influentati, santajati... construiti-va aripi si  zburati spre oamenii sinceri, frumosi, luminosi care va pot iubi neconditionat, curat, cu sufletul deschis... si care va pretuiesc! 

Craciun Fericit cu multe bucurii si rugi ascultate !

CRĂCIUN FERICIT, dragă Liza!

Multumesc de urare, draga L'automne!

Imi este dor de tine... si de oamenii care imi spun Liza.

SARBATORI FERICITE CU BUCURIE SI ARMONIE,

IN LINISTE SI PACE TRAITE,

ALATURI DE CEI DRAGI IMPARTASITE!

In lumea feerica a Craciunului - de Alexandra Stefania Popa

      In lumea de basm a Craciunului se intampla cu adevarat lucruri uimitoare. Acolo este foarte frig pentru ca imparatia zapezii si ghetii domneste neincetat. Vara nu exista.

      Cu multi ani in urma, preafrumoasa Craiasa a Iernii o inghetase pe firava zana a Verii intr-un bloc sclipitor de gheata. Incetul cu incetul, oamenii din acele locuri au inceput sa nu ii mai duca lipsa si sa se invete cu gheturile vesnice.

       Locuitorii Imparatiei Craciunului au, in ciuda frigului neindurator de afara, inimile nespus de calde si blande. Bucuria le lumineaza chipurile zi de zi, iar in jurul lor se raspandeste o lumina magica, care face pe oricine sa uite de toate grijile si sa se gandeasca doar la fapte bune. 

       Ei sunt imbracati tot timpul anului in vesminte groase si rosii ca fructele de ilex, iar pe cap poarta scufii verzi ca ramurile brazilor, care inconjoara  tinutul lor. Casutele lor sunt construite din lemn, iar pe interior sunt captusite cu muschi gros si moale. Pe jos, Craciunitele decoreaza incaperile cu frumoase covorase tesute din frunze uscate aramii, tivite cu tepi verzi de brad.

       Oamenii din acea tara poarta numele de Craciuni si Craciunite. Acest nume le-a fost transmis de catre Mosul lor, cel mai intelept si bun dintre oamenii de pe Pamant, iar ei l-au pastrat cu sfintenie. Pe tot parcursul anului, ei confectioneaza cu mare drag, cadouri incantatoare pentru Lumea cea indepartata a Oamenilor.

       In minunata zi a Craciunului, cea mai mare sarbatoare a Oamenilor de pretutindeni, Craciunii si Craciunitele se duc la fratii si surorile lor din Lumea Oamenilor, pentru a ii bucura si a le incalzi sufletele cu daruri pline de magie.

       In seara cea sfanta de Craciun, Craciunii si Craciunitele pregatesc o masa imbelsugata, cu bucate alese, ce doar acolo pot fi gustate. Craciunii si Craciunitele servesc, in special, radacini de bambusai ce cresc numai si numai in Lumea Craciunului. Aceste radacini miraculoase ii apara de boli. Mai mananca si supa de alabanos, tocana de cartofi craciunesti si delicioasa prajitura craciuneasca.

       Bineinteles, ca poporul Craciunilor si Craciunitelor au si alte obiceiuri, ca de exemplu, sarbatoarea animalelor. In acea zi, Craciunii si Craciunitele, cu mic cu mare, se aduna in grupuri si le dau de mancare si imbaiaza cu apa neinceputa toate animalele din Padurea Craciuneea.

       Impodobirea bradului celui maiestuos reprezinta un alt moment foarte important, ce are loc in ajunul sarabatorii Craciunului. Insa, bradul, in acest tinut, este impodobit cu totul altfel. Este decorat cu imagini importante din viata Craciunilor si Craciunitelor, cu multe jucarii frumos colorate din lemn si lut si cu carti. In jurul bradului, intreg poporul Craciunilor si Craciunitelor canta colinde inaltatoare, acompaniati de muzica pianului, fluierelor si de clinchetul clopoteilor cu sunet cristalin.

       Lumea Craciunului este intr-adevar un taram fabulos, plin de iubire si veselie, in care nu exista imposibilul.

Te iubesc, mama! :)

Tot ce imi doresc de Craciun :)