sâmbătă, aprilie 14

Păpădia şi soldaţii aerului de Claudia Groza


Sosise ziua mult aşteptată. Micuţul Toma, s-a trezit cu emoţie. Şi-a sărutat părinţii, aşteptând nerăbdător să meargă la clubul de poveşti. Mama lui scria poveşti, iar el era tare fericit când participa cu idei.
Drumul spre hotel a fost parcurs în compania veselă a razelor de soare.
-          Mami, tu ai emoţii?
-          Am câteva, dragul meu.
-          Te voi ajuta. Să nu îţi faci griji. Emoţia e un fel de fantomă?
-          Emoţia este un sentiment, care poate fi bun sau rău şi se plimbă prin corpul tău dând senzaţia că un muşuroi de furnici călătoreşte prin tine.
-          Mami, cum îţi vine inspiraţia?
-          Puiul meu drag, inspiraţia soseşte de unde nici nu mă gândesc. De la un nasture zărit pe trotuar, de la un zâmbet de la al tău, de la o floare care mă priveşte.
-          Minunat. Mami eşti deosebit de talentată.
-          Mă emoţionez, dragul meu drag, şi îl sărută pe micuţ pe cap.
Au ajuns la locaţia evenimentului. Până s-au strâns copiii, Toma a făcut turul sălii, a analizat jucăriile, cărţile şi a privit pe fereastră. „Poate îmi vine vreo idee pentru mama, dacă se află în impas”.
Tiptil-tiptil, Toma a ieşit din sală şi a mers la toaletă. În timp ce se spăla pe mâini, a auzit o voce şoptită.
-          Salvează-mă! Te rog, salvează-mă.
Băieţelul se uită de jur-împrejur, dar nu zări nimic.
-          Sunt eu, păpădia desenată deasupra chiuvetei. Atinge-mă şi ia-mă cu tine. Am nevoie de aer. Aici mă sufoc.
Timid, cu mâini umede, tremurânde, simţind cum obrajii îi iau foc, Toma a atins păpădia desenată pe perete. Într-o secundă, floarea a devenit reală, vie, cu tulpina verde, dar însetată de apă.
-          Du-mă pe un câmp şi suflă asupra mea. E nevoie să mă răspândesc în toate direcţiile.
-          Păi unde găsesc o câmpie? Suntem la oraş, într-un hotel.
-          Priveşte fix în oglindă, fără a clipi şi imaginează-ţi că alergi pe o câmpie verde, presărată cu multe flori.
Toma a executat instrucţiunile. Cu privirea aţintită în oglindă, fără a mişca pleoapele, şi-a închipuit câmpul verde din spatele casei de la bunici. Fluturi coloraţi diferit, zburau fericiţi din floare în floare.
-          Foarte bine. Acum suflă, şopti păpădia.
Băieţelul ridică păpădia la nivelul ochilor şi suflă. Zeci de petale pufoase au fost îmbrăţişate de adierile blânde ale unui vânt călduţ, de primăvară.
-          La revedere, Toooomaaaa... la reveeedeeere, strigau bucuroase pufoasele din aer.
În secunda următoare, cerul a fost asediat de mici capsule metalice.
-          Ce se întâmplă? întrebă Toma.
-          Ah... sunt soldaţii aerului, au şoptit speriate florile.
Cu o poftă uimitoare, soldaţii aerului au înghiţit puful de păpădie.
-          Vai, săracul puf. Va scăpa din capcana soldaţilor?
-          Nu, nu are nicio şansă. Este timpul să dăm de veste păsărilor războinice, a răspuns un fluture.
-          Vă pot fi de folos? spuse băiatul.
-          Sigur. Sună din această goarnă de trei ori, apoi faci pauză şi sufli din nou de trei ori.
Toma s-a conformat. Goarna era făcută din coajă de copac. A sunat de trei ori şi în depărtare s-a şi ivit un nor negru. Păsările războinice aveau ciocul foarte ascuţit şi penajul colorat. Vântul le-a îndrumat spre capsulele metalice. Ciocurile aurii, au început să lovească puternic, în mod repetat soldaţii aerului. Unii au cedat imediat. Alţi soldaţi s-au apărat şi s-au învârtit pentru a ameţi şi deruta păsările. Puful de păpădie era eliberat după ce soldaţii aerului erau răpuşi. După o plimbare prin aer şi o privire atentă asupra solului, puful ateriza şi îşi lăsa seminţele în pământ.
-          După ce va ploua, vor răsări alte păpădii, nu-i aşa? spuse Toma, privind spre locul unde se oprise un puf de păpădie,  apoi spre o floare de nu-mă-uita.
*
- Aici erai? Mi-am făcut griji, zise mama băiatului. Ai dispărut de mult. Ce i făcut?
-  Am salvat o păpădie şi am fost vizitat de inspiraţie. Cel puţin aşa cred. Trebuie să îţi spun o poveste, mami.
- De abia aştept să o ascult, dragul meu pui talentat.
*
Poveştile au o viaţă minunată. Ele ne însoţesc pretutindeni. Dacă suntem atenţi le auzim, le simţim, le putem scrie. Nu vă feriţi de poveşti. Ascultaţi-le şi împărtăşiţi-le cu cei dragi.








vineri, aprilie 13

Arunc grijile şi problemele

M-am "îndrăgostit" de versurile acestui cântec... :)



Mi-am comandat această carte

N-am mai avut raăbdare... dar nici bani - momentan - să o cumpăr din librărie. Am făcut economie 1 leu. :)) 

Sper că merit şi eu o carte, în prag de Paşti şi aniversarea ce se apropie - deşi nu mă grăbesc deloc - cu paşi repezi. :)

Poveştile unei inimi. Lecţii de viaţă şi de iubire pentru fetele single
Autor: Diana-Florina Cosmin
Colecţia: Stiletto Books




Diana-Florina Cosmin - Poveştile unei inimi. Lecţii de viaţă şi de iubire pentru fetele single



Anul apariţiei: 2012
Număr pagini: 224 / Format: 14,20 × 20,50 cm
Copertă: Griffon and Swans (www.griffon.ro)
ISBN: 978-606-588-281-2



Preţ: 28.00 ron
Preţ redus: 24.00 ron
Adauga






Ilustraţia copertei şi ilustraţiile din interior: Agnes Keszeg
Cum se potrivesc poveştile?
Experienţele din această carte seamănă cu un oracol completat cu sinceritate şi cu migală de către o prietenă bună care caută acelaşi lucru ca tine: dragostea. Citindu-i răspunsurile (şi gândurile), vei afla mai multe despre tine, dar şi adevărul fundamental al iubirii: nu ajungi să îmbătrâneşti decât alături de bărbatul cu care ţi se potrivesc... poveştile.
Iată câteva dintre întrebarile oracolului: ce se întâmplă când afli că iubirea vietii tale te iubeşte pentru că semeni... cu marea iubire a vieţii lui? Care sunt tacticile de supravieţuire în „dragostea de gherila“? Unde se contabilizează secretele şi cum arată muzeul iubirilor tale trecute? De ce „mi-e dor de tine“ este noul, „te iubesc“? Şi, mai ales, cât este de greu să înveţi să fii fericită după ce toată viaţa te-ai străduit să fii puternică?
Şi-un gând: „Îmi place să cred c-am învăţat să fac loc iubirii în viaţa mea, dar încă mă mai răsfăţ cu plăcerea de a aştepta anumite lucruri şi anumiţi oameni. Fără teamă, doar savurând bucuria sosirii lor într-o viaţă pe care m-am străduit s-o chivernisesc cât mai atent. La 16 ani, ideea ca voi avea de aşteptat pe puţin 10 ani până să-l găsesc pe cel pe care-l aşteptam mi s-ar fi părut înspăimântătoare. Dupa 10 ani de căsătorie, va fi, probabil, una dintre amintirile cele mai plăcute ale tinereţii mele. Un gând senin din vremurile în care totul mi-era încă necunoscut, certitudinile erau speranţe vagi şi dragostea era doar un nor de fluturi. Din vremurile în care încă-mi mai permiteam luxul de-a aştepta iubirea.“

„Lucrurile pe care le lăsăm în urmă nu le lăsăm, de fapt, în grija nimănui. Le lăsăm, cel mult, unul în grija celuilalt şi, poate, în seama celui căruia-i pasă măcar cu o secundă mai mult. În cea mai mare parte a timpului însă, nu e nimeni acolo să aerisească încăperile în care nu mai stăm, să ude florile pe care nu le mai privim şi să se îngrijească de iubirile cărora le-am dat cu piciorul.“
Diana-Florina Cosmin

Noi, femeile din ziua de azi, dovedim un curaj nebun. Ne propunem să avem familie, carieră, fericire, linişte, ritm rapid şi tinereţe veşnică. Dar cum să facem să le putem avea pe toate?
Cărţile Stiletto sunt exact cele pe care trebuie să le ai dimineaţa în geantă, la pauza de cafea pe masă şi seara la o baie caldă.
Totul despre cum să devii femeia care îţi doreşti să fii!
Exclusiv pentru femei.

Diana-Florina Cosmin (n. 1984) este redactor-şef al revistei Forbes Life, din cadrul Forbes România. Din 2009, semnează şi o rubrică lunară în ediţia românească a revistei Cosmopolitan, tratând cu umor şi cu sinceritate problemele cu care se confruntă fetele singure, aflate în căutarea marii iubiri. Diana a obţinut primul job în presă la vârsta de 13 ani, participând, în paralel, la diferite concursuri de creaţie literară din ţară şi din străinătate. Înainte de a decide să se dedice în totalitate scrisului, a studiat Diplomaţie şi Relaţii Internaţionale în Statele Unite ale Americii, efectuând stagii profesionale în cadrul celor mai importante organizaţii internaţionale din Marea Britanie, Elveţia, Austria şi Olanda. Din 2007, este membră a Institutului Regal de Afaceri Internaţionale (Chatham House) din Londra.

Urare pentru un Paşte luminos şi binecuvântat :)

Astazi in sufragerie

Dormitau pe-o farfurie,

Necajite si manjite,

Zece oua inrosite.


Un ou alb, abia ouat,

Cu mirare le-a-ntrebat:

- Ce va este, fratioare,

- Ce va doare?

Nu va ninge, nu va ploua,

Stati gatite-n haina noua,

Parca, Dumnezeu ma ierte,

N-ati fi oua...

- Suntem fierte!

Zise-un ou rotund si fraise

Langa pasca cu orez.

Si schimbindu-si brusc alura,

Toate-au inceput cu gura:

- Pan'la urma tot nu scap!

- Ne gateste de parada.

- Ne ciocneste cap in cap

Si ne zvarle coaja-n strada...

- Ce rusine!

- Ce dezastru!

- Preferam sa fiu omleta!

- Eu, de m-ar fi dat la closca,

As fi scos un pui albastru...

- Si eu unul violet...

- Eu, mai bine-ar fi sa tac:

Asa galben sunt, ca-mi vine

Sa-mi inchipui ca pe mine

M-a ouat un cozonac!...
                                  (“La Pasti” de George Toparceanu)
 
Sarbatori frumoase sa aveti!

joi, aprilie 12

Cel mai bun antistres: rasul

Frumoasa mi-a fost ziua de azi.

Am lenevit pana pe la vreo 9 si ceva. O conversatie din care am aflat ca relaxarea mea se face prin lectura. (si eu care credeam ca este teatrul si scrisul). Hahahaha. Uite cum de la altii, ma descopar si eu. Am aerisit, impaturit rufe, ascultat muzica, baut cafea, primit urari, scris felicitari si pregatit de drum. Ultima zi de inscrieri la titularizare. Mai avea de dus cartea de munca, conform cu originalul. Ajung acolo pe la 13.30 si imi spune tanti aceea:
- Asteptati 10 minute, suntem in pauza de masa.
Ma gandesc de zece daca sa trimit un mesaj sau nu. Pana sa ma hotarasc, cineva intra in vorba cu mine. Nu prea avea chef, dar hai... 
Las cartea de munca, intr-un final, apoi o iau alene spre posta. Trimit felicitari si o carte cadou. Cumpar si timbre.
Revin acasa.In cutia de scrisori, un plic. Destinatar eu, exeditor... Buzaul. Ihmmmm... Ador surprizele. Deschid cu nerabdare. Un cititor fac al povestilor mele, mi-a trimis o felicitare cu doi iepurasi (un el si o ea vopsind oua), cu o urare deosebita. MULTUMESC mult Stefan si alor sai (Un Paste cu u iepuras bogat in vise implinite si sanatate va doresc). Mananc ceva si pornesc spre Cismigiu. In graba, mi-am lasat si telefonul acasa, ceea ce nu prea fac. Mi-am luat in schimb cartea de lecturat. Am inceput "Tarmul"... cartea primita de la Cora. Este povestea de viata a unei profesoare de limba franceza... o poveste in care ma regasesc partial. 
In Cismigiu este un targ cu diverse pentru sarbatorirea Pastelui. O batranica draguta, imi aminteste ca rasul iti pune in miscare muschii fetei. Da... invatasem candva ca si sarutul pune in miscare un numar mare de muschi ai fetei, dar clar RASUL este sanatos. :) 
Am aflat ca sunt pudica si mi-am confirmar ca nu-mi place sa gatesc. :))

Per total o zi frumoasa....minunata... insorita... 

In autobuz, lectura de voie.... ceea ce va urma si acum... :)

O seara minunata, cu liniste, armonie, zambete, voie buna, echilibru si speranta. :)

miercuri, aprilie 11

Daruri de la Iepuras

Cum sa nu cred in magie, minuni, ingeri.... cand, sa vedeti ce am trait azi.

Ma intalnesc cu o colega care dorea sa cumpere trei carti "Tolba cu povesti". Din cauza alergaturii mele pentru dosarul de titularizare, nu ne-am putut vedea decat azi. Mi-a platit cartile, si, scoate din geanta un pachetel.
- Ti-am cumparat o carte. 
- Multumesc din suflet. Chiar ma gandeam ce sa mai citesc. Ma intrebam daca Mircea Eliade e potrivit pentru vacanta.
- E cam greu. Ti-am adus si o ciocolata.
Prin caldura, autobuz aglomerat, ajung acasa. In curte, trona un plic mare. Expeditor: CORA. O carte pe care o rugasem de mult sa mi-o cumpere, a ajuns la mine. MII DE MULTUMIRI DRAGA MEA DRAGA! ZAMBETE SI BUCURII, GANDURI SENINE SI VOIE BUNA.

Asadar, am program de lectura. :)

Uraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa... :) 

Imbratisari si pofta de lectura si voua, celor mari, celor mici.

Raspuns de la editura privind povestile

Macar stiu ca scriu bine. :)) Incerc sa ma perfectionez.

Stimata doamna,

In urma evaluarii volumului propus de dumneavoastra pentru publicare
referentul si responsabilul editorial au decis ca lucrarea este
publicabila, dar, din pacate, peisajul editorial actual si contextul
economic ne impun sa nu intram in acest moment intr-un astfel de proiect.

Va multumim pentru intelegere,
X.V.