Pentru M.

Cresc din dorinta de a auzi cuvinte de iubire.

Cresc din dorul de tine.

Cresc pentru tine.

Cresc pentru dragostea din noi.

Mi-e dor de zambetul tau.

Ador vocea ta calma, ce-mi ofera liniste si echilibru.

Oare va fi bine candva? Pentru tine? Pentru mine? Pentru noi?

Hai sa zburdam pe cararile frumusetii si veseliei.

Te rog strange-ma in brate...

Te rog sopteste-mi ca vom imbatrani impreuna....

Te rog lasa-ma sa-ti sarut zambetul...

Cresc din bucuria ce reiese din sufletul tau...

Cresc din fericirea de a  fi noi.

Te ador, te astept, te doresc... om minunat!

Imi place...

Oboseala si munca... si zambete

Alerg dupa semnaturi, un, alta. Sunt cam ametita si extrem de obosita. Am devenit foarte tacuta. Prinsa in usa rotativa a magazinului Unirea, impreuna cu o doamna si un domn, spun:

- Impingeti putin. 

Usa se roteste.

Domnul raspunde usurat.

- Va pricepeti la d-astea.

Zambesc.

- Da, am mai patit si am invatat lectia. O comunic mai departe... sa fiu de folos societatii. 

- Foarte bine, domnisoara, foarte bine. 

La scoala, este nevoie sa-mi fac analizele si sa dau testul psihologic. Perfect pentru durerea de cap pe care o am. Tensiunea 9,5. Aproape moarta... ha ha ha. Doamna doctor ma intreaba de ce sunt asa de slaba.

- Pentru ca mananc putin si ma consum mult.

- Nu este bine... dar deloc nu este bine.

Un coleg ma consoleaza.

- Stiu ca ai o perioada grea, in care ar trebui sa te sustinem, dar tu esti noua, nu prea povestesti.

- Sunt problemele mele, le voi duce la bun sfarsit. Am anuntat-o pe dna directoare ca voi fi zombi o perioada, sa ma inteleaga daca se poate.

Privesc agenda mea... si mi se face teama. Am un curs de perfectionare pe care il voi incepe curand si se va derula in weekend, vreo 3 saptamani. Vreau timp, vreau inspiratie, vreau putere, vreau sa fiu acolo unde este nevoie de mine, dar mai ales la scoala vreau sa fiu prezenta 100% si sa fac lectii minunate.

Mi-e dor de scris.... si voi scrie. In weekendul acesta am de corectat 240 de teste intiale... vaaaaaaaaaaaaaaaaaiiii... si nu-mi place deloc. :) Dar unde-i lege nu-i tocmeala. Asadar.... lucram.

Azi, la testul de logica elevii mei aveau niste propozitii interesante. Mi-au dat sa le citesc. Sper sa le pot reda cum trebuie.

"Nu calcati pe iarba! Calcati pe varfuri!"

"Daca intr-un tinut, locuiesc mincinosi de zi care mint ziua, si mincinosi de noapte care mint noaptea, daca un mincinos de noapte spune: sunt mincinos de noapte si e noapte, atunci in tinut este zi. " 

Ne-au placut... ei se amuzau... eu eram fascinata si mi-era dor de perioada cand eram ca ei. E frumos la liceu!  O eleva mi-a spus azi: "imi place fusta dvs.doamna!" "Multumesc! Sunt foarte atenti la orice miscare.... orice gest.... ma simt la microscop tot timpul. Sunt un "Obiect" nou pentru ei.

Imi doresc... mai mult ca nicodata... o pauza. Dar o pauza cu folos. Asadar, imi doresc un concediu de maternitate. :)) :)) Imi doresc sa fiu ca mama din imaginea de mai sus. Bine, bine... promit sa il rasfat si pe cel care imi va oferi sansa de a juca rolul de "sotie si mama". La modul foarte serios, imi spun ca imi doresc altceva. Inca putin, mi se sopteste din culese. Inca putin. Nu stiu cine spune asta, nu stiu ce se va intampla... eu traiesc luata de val... si am vise... si adaug altele si zambesc... si mi-e drag cand imi vad elevii ca invata de dragul meu. 

"Facem si problema asta doamna, daca asa vreti, nu va suparam!" Am o clasa cu 25 de baieti si restul fete, pana la 30. :)

Am momente cand imi amintesc promisiuni ale unor oameni.... care au disparut ca magarii in ceata. Mi-e greu sa accept asta, dar sunt prea ocupata sa mai port si corvoada neseriozitatii lor. Se vor intoarce, stiu asta...

Sa va infloreasca sufletele

Ieri... discutand telefonic cu un prieten, l-am simtit zambind. M-am bucurat, mai ales ca, o seara inainte din cauza stresului, a grabei, a neatentiei acorde cuvintelor scrise de el, imi varsasem putin nervii pe domnia sa. :)

Am primit o lectie de viata.... dura.... dar am inteles ca nemultumirile vietii, te lovesc crunt la batranete. 

Am invatat ca este important sa fiu OM, sa fiu sincera cu mine si cu ceilalti, ca este bine sa accept - de fapt sa ma accept cu bune si cu rele -  caci este cel mai indicat astfel. 

Vreau sa fac ce pot si ce este nevoie sa fac, nu pentru mine - caci as deveni mandra -, ci pentru a fi de folos cuiva,oamenilor, copiilor in special.

Multumesc celor care imi sunt alaturi.... care ma rasfata (cu bijuterii si ciocolata calda), ma incurajeaza, ma sustin.

Bucurati-va din tot sufletul de ce aveti.... nu lasati frustrarile si nemultumirile sa va transforme in niste oameni hidosi. Nuu.... stiti cat este de urat? Nici nu va doresc sa aflati! 

Zambete si bucurii... 

Sa infloriti cate putin in fiecare zi.

Card de salariu

Am schimbat scoala, am schimbat si banca prin care mi se vireaza banii. sapatamana trecuta, contabila liceului a venit sa ma caute, sa-mi aduca la cunostinta ca trebuie sa-mi fac card de debit. bun. e o perioada nebuna, nebuna, nebuna.

azi, neavand ore, am mers sa rezolv.

doamna de la banca se misca in reluare. 

imi adreseaza setul de intrebari: unde locuiesc; starea civila, ce planuri de viitor am. Aici, eu ma opresc si voiam sa spun planul cu plecatul in alta tara, povesti publicate bla bla bla, la care dansa raspunde pentru mine, foarte rapid si sigur: "sa te casatoresti, nu?"

zambesc. "da, o voi face si pe asta, cred ca este timpul sa o fac si pe asta.", raspund usor.

o voi face si pe asta?  ihmmmm..... cu mare drag! cand? ar fi culmea culmilor se se intample mai curand decat mi-am calculat... :))

Nevoia de a fi validaţi

Zile frumoase, liniştite, cu bucurii şi zâmbete, se aştern în calendarul vieţii fiecăruia dintre noi. Nu le apreciem întotdeauna.

Primim complimente. Copiii ne spun că suntem cele mai minunate fiinţe. Soţii sunt mândri că suntem frumoase şi descurcăreţe. Şefii apreciază inteligenţa şi faptul că muncim peste program.  Adesea, nu ştim să primim complimentele. De ce? Simplu. Nu avem suficientă încredere în noi.

Până nu de mult, atinsesem stadiul de echilibru şi acceptare cu bune şi cu rele. Aflasem că dragostea vine din interior. După exerciţii numeroase şi împliniri sufleteşti, mă iubeam aşa cum sunt: slabă, cu ochi frumoşi, zâmbet atrăgător. Mă simţeam senzaţional. Şi totuşi, aveam momente în care doream să mi se spună că sunt frumoasă. Elevii întreabă un coleg cum arată profa de bio. Dânsul îmi povesteşte ce impresie le-a împărtăşit.

-         E frumoasă mă, e frumoasă!

-         Mulţumesc pentru compliment, răspund timidă.

Aseară în cancelarie, o colegă comunică unui coleg următoarea informaţie:

-         Avem o colegă de istorie foarte frumoasă!

-         Tânăra care a plecat?

-         Nu, ea predă engleză. Colega de istorie este o brunetă, cu părul lung, foarte frumoasă.

În acel moment am îngheţat. Simţeam în fiecare parte a corpului câte un ac ce mă înţepa usturător. Eram jignită? Nu. Frumuseţea e o noţiune vastă. Mi se confirmase că sunt o frumoasă. De ce avem nevoie permanent să ni se valideze calităţile, rezultatele? Unde mi-a dispărut într-o clipă încrederea în mine şi echilibrul, şi achiziţionarea gândului că frumosul vine din suflet?

Am recuperat pe parcurs, în drum spre casă încrederea în faptul că frumuseţea mea vine din faptele bune, din poveştile pentru copii, din zâmbetele copiilor ce cred în mine şi învaţă de dragul meu. Fiecare e frumos, şi bun, şi talentat. Este necesar să dăruim necondiţionat totul.... şi să nu aşteptăm aplauze şi complimente - uneori gratuite – şi felicitări pentru fiecare gest umanitar pe care-l facem. De-am reuşi, am fi cu toţii mai fericiţi, mai buni, mai calmi, mai luminoşi.... şi ARMONIA AR FI LA EA ACASĂ.

Să vă fie vieţile magice... zâmbetele să vă însenineze chipurile... bucuriile să vă invadeze sufletele. Credeţi în frumuseţea ascunsă în voi. Permiteţi-i să se exprime... cât mai des.

Testament

Las frumusetea sufletului celor care m-au cunoscut asa cum sunt.... 

Las colectiile de semne de carte, pixuri, stilouri, celor ce-mi sunt elevi...

Las povestile copiilor din lumea intreaga...

Las zambetul si privirea sa vegheze asupra celor le-au apreciat...

Las articole, licenta, dizertatie, doctorat sa fie de folos celor pasionati de biologie, arta, memorie.... 

Las pasiunile mele - teatru, muzica, literatura - celor la fel de pasionati ca si mine....

Las mamei bucuria ca i-am implinit vise... 

Las surorii gratia, eleganta, dorinta de a-si implini vise, puterea de a zambi, de a fi inger pentru oameni....

Las prietenilor, cunoscutilor, oamenilor ce au aparut clipe, zile, saptamani, luni, ani in viata mea, amintiri de neegalat, vise frumoase, ganduri senine, zambete si bucurii...