Ce viseaza pruncul Iisus?

de sus, o raza de soare face slalom printre case si descopera oameni cu preocupari din cele mai diverse. Iisus foloseste fascicolul lumios - ca raza unui reflector - pentru a ajunge la copiii ce se harjonesc cu o minge uzata, ale carei culori abia se mai disting. O va preschimba intr-una noua! Oare oamenii se mai gandesc la El? de cand nu a mai transformat apa in vin, parca nu mai este asa vizitat in lacasul sfant. o femeie priveste spre cautandu-l cu lacrimi in ochii sai mari, blanzi, frumosi, graitori. Mesajul transmis: "Am ochi asemanatori cu ai Fiului Tau, Doamne! Am nevoie de tine, acum si intotdeauna".

Multumesc, maestre!

aici l-am vazut pentru intaia data. un barbat interesant, dar extrem de visator. am zambit, usurata sa observ ca mai sunt visatori pe pamant. ochii ii straluceau de o inteligenta vie, ce dorea sa se faca remarcata intr-un fel sau altul; asa ca se zbatea sa se strecoare printre pleoapele grele, nemiscate, ganditoare ale domnului ce isi frangea mainile. oare de emotii?

fumul tigarii de un alb dens, laptos, anormal de alb, i se scurge printre degetele lungi, de scriitor sau oricum degete ce iubesc arta.

il privesc pe furis. parca isi musca putin buza inferioara. cata concentrare! mi se pare a fi un guru, un om echilibrat. nicicand nu am fost captivata de un om misterios, fara zambet.

timpul ne-a invaluit - pe fiecare separat - intr-un fular luuung, colorat de toamna.

intr-o zi de vineri, patronata de Venus, l-am intalnit. sa va spun ca mi-a fost pentru doua luni profesor? nu are rost... posibil ca doar pentru mine sa aiba importanta aceasta "functie". insa, stiu sigur ca este un om valoros pentru evolutia mea culturala.

sa scriem deci maestre! ti-am promis rasplata un premiu literar... va fi acadabrant festinul!

MULTUMESC!

aburi

aburii sperantelor apuse ieri o impresoara. nu stie ce sa le raspunda. daca nu are suficienta putere sa indeplineasca toate dorintele care s-au insirat ca hematiile in capilare, cuminti, rabdatoare, una in spatele alteia.

aburii storsi din norii dezamagiti de indiferenta si mitocania ultimului pasager pe care l-au vazut coborand din trenul ce tocmai a tras pe peron o determina sa le zambeasca. "maine veti intalni si mai rau de atat! nu este vina voastra! doar a lui... si asta pentru ca ii e teama sa se uite in sufletul sau si sa ierte."

aburii cafelei mult asteptate, savurate cu dor si talent de cafengiu cu studii la Harvard, in fiecare dimineata ii gadila narile si o rasfata. "buna dimineata! multumesc ca ma alinti si azi! sa ne fie ziua bucurie si zambetul prieten!"

aburii placintei din cuptorul nou, ii aminteste de bunica, vesela, cu sortul albastru si cocul elegant, ale carei brate o strangeau cu atata dragoste. "bunico, mi-ai fost inger si simt cum ma veghezi in momentele mele de cumpana."

aburii lui Bachus din vinul fiert cu scortisoara, o poarta spre sfintele sarbatori ale nasterii pruncului Iisus, atat de bland, si bun... care se roaga pentru ea Tatalui si Duhului Sfant: "iertati-o, caci ea a iertat oameni fara suflet, si neemancipati si mincinosi! raspalatiti-o cu un dar divin: un copil asemenea mie!"

invat zi de zi...

Am invatat sa-mi ascult instinctele si sa am incredere in intuitia mea, si sa fiu mai atenta la semnalele pe care le primesc, sa vad omul asa cum e cu adevarat.

Am invatat ca cel mai important lucru pe care pot sa-l fac, cand intalnesc un barbat, este sa privesc ce e in el, sa cumpar cartea, nu coperta.

Am invatat sa nu compromit valorile in care cred.

Am invatat sa nu fac compromisuri de la inceputul relatiei.

Am invatat sa pun intrebari ca sa vad daca ne dorim aceleasi lucruri.

Am invatat ca merit sa fiu cu un barbat care e foarte indragostit de mine.

Am invatat sa nu mai astept ca celalalt sa se schimbe.

Am invatat sa nu mai cersesc atentie si sa-mi ofer singura atentie si iubire.

Am invatat ca diferentele dintre parteneri sunt si punctul de atractie intr-o relatie.

Am invatat sa nu mai renunt la mine si placerile mele.

Am invatat ca n-am niciun drept asupra celuilalt.

Am invatat sa ma respect si sa ma pretuiesc.

dimineata de noiembrie

de ce pentru mine sinceritatea si bunul simt valoreaza atat de mult? cat voi mai suferi cand vad uratenie hidoasa in spatele unei masti stralucitoare si zambitoare? pana cand voi invata ca asa sunt oamenii, si am sa-i tratez pe fiecare dupa puterea sa de a darui apreciere...
nu, nu mi se intampla numai mie... am intalnit in ultima perioada oameni speciali care isi fac ordine printre prieteniile de-o viata. de ce ma cramponez eu atat? poate pentru ca, nu-mi vine sa cred cati actori intalnesc. si nici macar nu miros a pudra asa cum imi place mie...

in alta ordine de idei... dorintele roiesc in jurul meu. se ascund prin buzunare, prin genti si portofel, printre testele elevilor. acum, au format faldurile unei superbe fuste. zambesc si le mangai. "vreau sa-mi cumpar o Luna patrata"... sunt cuvintele cantecului pe care il ascult la acest ceas din zi.

ce bucuroasa sunt ca exist si ca am dorinte pentru care sa tricotez hainute viu colorate, sa le spal cu praf de stele si un strop de credinta, sa le adaug semne de carte tinute intre palme in timpul unei rugaciuni.

recunostinta...

din recunostinta, ma lovesc de un gand de admiratie.

admir viata cu tot ce imi aduce zilnic si imi arata, iar eu vad si simt si miros, pentru ca sunt sanatoasa. multumesc vietii ca am sansa sa fac ceea ce mi-am dorit de cand eram mica: sa educ copii, care vreau sa cred ca vor deveni oameni buni si sinceri, in primul rand cu ei. sa nu se minta ca sunt fericiti, cand de fapt nu sunt.

multumesc ca am sansa de a cunoaste oameni minunati, care scormonesc si scot din mine talentul si ce am bun. multumesc celor care-mi spun ca invata ceva din postarile de pe acest blog. multumesc celor care, prin incapatanarea lor m-au determinat sa merg la n surse si sa invat din nou cum sta treaba cu biologia. multumesc celor care au aparut in viata mea pentru a descoperi ca au venit doar pentru a-mi rezolva anumite probleme cu trecutul, ca aveau caracter asemanator tatalui meu si ma faceau sa sufar enorm. m-am tratat si am evoluat, si am putut sa vad cu adevarat frumusetea in oamenii cu adevarat frumosi sau sincer frumosi. multumesc celor care ma determina sa-mi pun semne de intrebare despre ce este prietenia si daca mai exista.
sunt recunoascatoare oamenilor ce ma incurajeaza sa cred ca pot si ca am potential pentru a -mi implini visele.

sunt recunoscatoare omului care a avut rabdare cu mine ani...

candva, construisem o casa din vise. apoi, am cladit alta din bete din chibrit. in curand, voi construi casa alba, cu geamuri largi, pe unde va intra dragostea, veselia, zambetul, increderea, si bucuria care va zari o FAMILIE FERICITA!

zi haioasa si ganduri smerite

Vreau sa fiu haioasa.

Azi. Doar azi. Sau macar azi.

Asa ca...imi doresc sa merg la Londra sa vad podul Brooklyn.

Vreau sa am o vila, in loc de cele 4 camere ale inimii.

Vreau sa fiu daltonista dar sa vad verdele verde.

Vreau sa plang si din ochi sa-mi curga inimioare.

Vreau sa rad si pe maneca camasii sa iasa bani.

Imbratisari haioase pentru un om ce-mi place.(omul ce-mi place este fiecare cititor cu ganduri bune al acestui blog).