aburi

aburii sperantelor apuse ieri o impresoara. nu stie ce sa le raspunda. daca nu are suficienta putere sa indeplineasca toate dorintele care s-au insirat ca hematiile in capilare, cuminti, rabdatoare, una in spatele alteia.

aburii storsi din norii dezamagiti de indiferenta si mitocania ultimului pasager pe care l-au vazut coborand din trenul ce tocmai a tras pe peron o determina sa le zambeasca. "maine veti intalni si mai rau de atat! nu este vina voastra! doar a lui... si asta pentru ca ii e teama sa se uite in sufletul sau si sa ierte."

aburii cafelei mult asteptate, savurate cu dor si talent de cafengiu cu studii la Harvard, in fiecare dimineata ii gadila narile si o rasfata. "buna dimineata! multumesc ca ma alinti si azi! sa ne fie ziua bucurie si zambetul prieten!"

aburii placintei din cuptorul nou, ii aminteste de bunica, vesela, cu sortul albastru si cocul elegant, ale carei brate o strangeau cu atata dragoste. "bunico, mi-ai fost inger si simt cum ma veghezi in momentele mele de cumpana."

aburii lui Bachus din vinul fiert cu scortisoara, o poarta spre sfintele sarbatori ale nasterii pruncului Iisus, atat de bland, si bun... care se roaga pentru ea Tatalui si Duhului Sfant: "iertati-o, caci ea a iertat oameni fara suflet, si neemancipati si mincinosi! raspalatiti-o cu un dar divin: un copil asemenea mie!"