miercuri, ianuarie 13

Reclama Lays

Reclama.
Publicitate.
Am avut o perioada in care eram atrasa, fascinata - chiar am participat la un concurs de texte pentru diferite produse, la emisiunea de pe Pro Tv cu Andi Moisescu. Apoi, alte preocupari mai serioase - vreau eu a crede - m-au facut sa nu mai am timp de televizor, cu atat mai mult de publicitate. Mai casc gura pe la bannerele din oras, prin reclamele din reviste, dar... cum nimic nu este intamplator....
Ma pregateam sa ies la o plimbare. Cand sunt singura acasa, imi este urat si pornesc televizorul. Ce sa imi vada ochii si sa imi auda urechile?! Aceasta reclama:
Da... puteti spune ca sunt frustrata, ca imi doresc silicoane. Ha ha ha. Nuuu... Va vand un pont. Sunt destul de norocoasa la concursuri, asa ca, as putea sa castig 200o de euro, dar nu vreau sa ii dezamagesc ca nu imi pun silicoane. Poate Dumnezeu asa a vrut sa arat eu: cu sani mici, dar "poate" picioare frumoase, fund obraznic, ochi atragatori "de priviri" etc. etc.
Si inca ceva: daca un barbat sta cu o femeie pentru silicoanele ei, imi pare rau pentru el.
Astept cu mare interes parerile voastre!
Sa aveti parte de tot ce va doriti!

luni, ianuarie 11

Colegi

Zi de luni... Privesc pe fereastra. E soare, e senin. Sunt melancolica, nu am o stare foarte buna, dar imi propun sa fiu optimista, sa zambesc.
Incepe saptamana de munca. Imi pregatesc lectiile, imi aranjez hainele, scriu pe blog, citesc bloguri, ascult muzica, ajung la scoala.
In cancelarie, doi colegi. Unul de varsta mea, o doamna la vreo 50 si ceva de ani. Cea din urma, intreaba cand luam vacanta. Eu, fericita si zambitoare, raspund: "La sfarsitul lunii ianuarie. In afara de aceasta saptamana, mai avem inca doua". Dansa ma priveste dur, pe deasupra ochelarilor si zice: " Eu intrebam ca sa stiu cand incheiem situatia." Colegul de mate, rade cu pofta. Asta e... Da, astept vacanta. Am treburi, am de alergat, am nevoie de tmp liber. "Vreo problema, Gogule? " - cum spunea reclama.
Se suna de iesire. Peste cateva minute, soseste in cancelarie o doamna de romana, cu lacrimi in ochi. Tranteste catalogul si spune: "Asa ceva nu se poate! Imi dau demisia. Copii ca in scoala asta n-am vazut in viata mea. Atata prostie, aroganta si nesimtire, nu mi-am putut inchipui ca exista." Colegul de mate, incearca sa o calmeze: "Linisteste-te. Nu mai pune la suflet!" Eu, "draguta", ii spun: "Se poate si mai rau, crede-ma." (predau la o scoala faimoasa in Giulesti, unde imi creste tensiunea la 20. Bine, si aici sunt unii care, in clasa a VIII-a nu stiu sa citeasca... dar nu mai comentam).
Fac o paranteza si notez scuzele elevilor - fara pic de jena - ca nu au invatat: "Nu stiam ca avem biologie azi (asta la final de semestru)." Le raspund: "Imi cer scuze ca nu am avut timp sa va fac ghiozdanul in aceasta dimineata." Alta este: "Mi-am lasat caietul in ploaie, si nu mai am dupa ce invata." "Nu-i nimic, exista si nota 2, asa, pentru rea vointa, iar pentru dezinteres si 2 puncte scazute la purtare. Totul se plateste in viata" - le raspund: trista, dar calma.
Se suna de intrare. Raman in cancelarie (sunt de garda, o ora in care stau degeaba, daca lipseste un profesor, il inlocuiesc) si scriu condica. O colega, suna pe cineva de "sus" inspectorat, banuiesc.
"Am o mare rugaminte la tine. Am un prieten, medic, si are nevoie de o scoala buna pentru baietelul sau. Recomanda-mi o scoala de elita din Bucuresti, indiferent de zona. Are bunici care se vor ocupa de transport." In rautatea mea, ma gandesc: "Ce mai inseamna scoala de elita azi? Cand eram in sala, la sedinta de repartizare, si de asta se spunea ca e super scoala." Daaa... atat de buna incat am facut o mica depresie la inceputul anului scolar. M-am calmat, mi-am revenit. Sunt "tanara", vreau sa fiu sanatoasa, sa imi cresc copiii frumos, sa am rabdare, sa am nervii intregi pentru sufletele mele dragi.
Perle auzite azi... "Ce rol are pielea?" "Ca sa ne scarpinam". "De ce ne doare cand smulgem un fir de par?" "Pentru ca il smulgem tare." Si... ma intreb?! Oare trebuie sa ii trec pe acesti copii? Aleluia... Mare e Allah!
Meserie atat de placuta, cand mergeam cu tot dragul la ore... iar acum, astept vacanta mai mult decat elevii.
Aaa... am un elev, clasa a VIII-a, dar are vreo 16 ani cred, care mi-a "promis" ca, daca nu-l trec, ma arunca de la etaj. Noroc ca laboratorul de bio este la etajul 1. Daca devin "parasuta" - ha ha ha - sa stiti de unde mi se trage. Bineinteles ca nu-l voi trece.
Off... trist! Dar nu am regrete... nu am regrete deoarece nu imi bat joc de meserie. Pun suflet cand predau. Daca unul singur dintr-o clasa a inteles si a invatat ceva, sunt multumita.
Va voi tine la curent cu situatia scolara la final de semestru (am multi elevi in situatie de corigenta - of si-un cartof. Profa e de vina).

Sa fim iubiti



"Claudia, sa nu lasi sa treaca o zi fara sa vezi, fara sa auzi sau fara sa citesti ceva frumos."


Ascult muzica... nu e chiar asa potrivita pentru o zi de luni... dar, am primit link-ul si imi doresc sa aflu lucruri noi.
Prima melodie este despre o femeie inselata, care isi iubeste sotul si ii cere sa nu o raneasca din nou.
"Iubirea nu are de a face cu dreptatea, cu judecata, iubirea nu vine pentru cei meritosi, iubirea nu vine pentru cei inteligenti, iubirea nu crede ca meriti sau nu, iubirea se traieste daca o lasi sa traiasca, iubirea inseamna abandon, iubirea inseamna inima dezgolita de ego. Iar acum infruntand aceasta frica nu fac altceva decat sa deschid o noua poarta spre inima mea, pentru ca "daca iti blochezi dorintele, iti blochezi drumul tau natural de evolutie".

Exista cineva care nu isi doreste sa fie iubit? Nu cred.

E important sa iubesti, dar sa nu faci obsesie pentru acea persoana, sa ii lasi timp si spatiu pentru el, pentru sufletul lui.

Parerea mea (care conteaza - ha ha ha) este ca, iubirea e un sentiment complex si foarte greu de realizat. Dar, stiu ca nu este imposibil.

Iti doresc sa reusesti sa faci din aceasta zi o zi minunata!

Bunăstarea izvorăşte din noi; din ceea ce suntem, din ceea ce facem.

duminică, ianuarie 10

Vaccinul contra H1N1

Zilele acestea, mai ales dupa decesul celui de la Cronica Carcotasilor, oamenii au intrat in panica. Stau la cozi pentru a se vaccina. Mi se pare o adevarata nebunie. Da, recunosc, te sperii. Dar, vorbeam cu o prietena farmacista, cati oameni nu au murit de-a lungul timpului de gripa normala? Multi. Enorm de multi. Dar, nu se mai facea atata tam-tam si nebunie.
Tulpinile virusurilor au devenit rezistente la anitbiotice. Sunt foarte agresive si ataca sistemul imunitar prins pe picior gresit. Asa ca, organismele care suporta cu stoicism o boala - diabet, penumonie, etc. - sunt preferatele domnuli Virus H1N1.
Este important sa avem grija la igiena: maini bine spalate, nas sters cu batiste de unica folosinta si apoi sa ne spalam pe maini. In al doliea rand, alimentatia sa fie bogata in fructe si legume ce asigura un aport crescut de vitamina C (antioxidant important) si produse naturiste pentru intarirea sistemului imunitar.

Pacientii cu gripa H1N1 care se infecteaza cu pneumococ au o probabilitate de 125 ori mai mare de a dezvolta o boala severa care poate duce la deces, conform unui raport publicat în 31 decembrie de autorita?ile medicale din SUA.

Un grup de cercetatori americani si argentinieni a descoperit ca asocierea intre o boala severa si gripa asociata cu pneumococ a fost puternica, mai ales la cei care nu fac parte din grupele cu risc inalt. Deci, persoanele tinere si fara probleme de sanatate care contacteaza o infectie cu agentul pneumoniei în timpul episodului de gripa pot muri în ciuda tratamentului, asa cum s-a întâmplat cu actorul Toni Tecuceanu.




Specialistii americani au început sa foloseasca teste rapide de identificare a pneumococului la pacientii cu gripa pentru a putea interveni cu antibiotice in timp util, pe lânga antivirale gen Tamiflu.
Posibilitatea ca infectiile bacteriene sa creasca mortalitatea prin gripa a fost o preocupare inca de la inceputul pandemiei H1N1.
CDC – Atlanta a anuntat in septembrie si noiembrie ca infectiile bacteriene au avut un rol important la cazurile severe si fatale de gripa, in special la adultii tineri si recomanda autoritatiile de sanatate publica si de asistenta medicala sa ia in considerare si vaccinarea antipneumococica.


Lista ”complicilor” H1N1
Cercetatorii de la Universitatea Columbia (NewYork) si Instituto National de Enfermedades Infecciosas (Buenos Aires) au analizat recent exsudatele nazo-faringiene recoltate de la 199 pacienti cu gripa H1N1 in perioada iunie –iulie 2009 cand primul val al pandemiei a afectat Argentina . Studiul a fost efectuat in conditiile in care in Argentina rata de mortalitate a fost de 4,5% , cu mult mai mare decat rata globala de mortalitate estimata de OMS la 0,6% .
Studiul a aratat ca cel putin o bacterie aditionala sau un virus au fost gasite la 76% din pacienti din care cele mai frecvente au fost: Hemophilus influenzae, pneumococ si stafilococus aureus, virusul sincitial respirator, rhinovirusul uman, coronavirusurilor umane , Klebsiella pneumoniae , Scinetobacter baummanii , Serratia marcescens si stafilococul rezistent la meticilina (MRSA) .
Dintre toate microorganismele detectate , pneumococul este de departe cel mai implicat in evolutia severa si decesul bolnavilor cu gripa pandemica . Din cauza acestei corelatii , diagnosticul coinfectiei bacteriene poate servi ca un semnal la pacientii cu gripa de evolutie severa a bolii si in acest context este necesara folosirea unei metode de detectie rapida a bacteriilor cum ar fi testele de amplificare controlate de calculator, tip PCR .

UPDATE
Solicitarile pentru vaccinarea impotriva gripei pandemice au crescut de zece ori

Aproape 600 de persoane au fost vaccinate împotriva gripei cu virusul A/H1N1, în ultimele 24 de ore, la Institutul "Matei Bals" din Capitala, imunizarea fiind ceruta de persoane din toate categoriile de vârsta. Secretarul de stat în Ministerul Sanatatii, Adrian Streinu Cercel, a declarat ca a suplimentat numarul personalului medical care efectueaza imunizarea pentru a face fata valului de solicitari din ultimele zile. Totodata, Institutul "Cantacuzino" are pregatite alte aproape trei milioane si jumatate de doze de vaccin împotriva gripei pandemice, produsele urmând sa fie distribuite în functie de solicitarile directiilor de sanatate publica, a precizat Streinu Cercel. Alte 120 de cazuri de gripa cu virusul A/H1N1 si noua decese au fost înregistrate, în ultimele 24 de ore, astfel ca totalul îmbolnavirilor în România a ajuns, vineri, la 6.061, cu 82 de decese. Aproximativ 210.000 de persoane s-au vaccinat pâna în 3 ianuarie 2010, iar dupa aceasta data numarul solicitarilor a crescut de zece ori, în conditiile în care rata de transmitere a virusului a crescut de la 3-4% la 8-10%, a anuntat Ministerul Sanatatii. Campania de vaccinare contra virusului gripal A/H1N1 a fost extinsa de Ministerul Sanatatii, la mijlocul lunii decembrie, la toate categoriile de populatie cu vârsta de peste 16 ani. Streinu Cercel spunea, în 15 decembrie 2009, ca România este pregatita sa produca, pâna în februarie, cinci milioane de doze de vaccin. Campania de vaccinare a început în 26 noiembrie 2009, cu livrarea a 1.340.000 de doze de vaccin.
Val Valcu"

Sanatate maxima!

Meseria de dascal

Pentru mine inseamna un vis devenit realitate. Pentru mine inseamna foarte mult: formez oameni. Am elevi din primii mei an de invatamant, ajunsi la facultate. Ma vad pe strada, se opresc, ma saluta, le face placere sa discute cu mine. Imi sunt dragi. Da, ma supara sistemul, faptul ca suntem tratati ca ultimii oamenii, dar meseria e frumoasa. Esti model de viata pentru copii. Ei te analizeaza ca om, in primul rand. Trebuie sa fii impecabil imbracat, sa mirosi frumos, sa ai manichiura ingrijita, sa fii atent cum vorbesti. (Am avut eleve care ma imitau la imbracaminte. Pentru ele eram un model. Mult timp, gaseam pe catedra pliante de la diferite agenti de modelling. Ha ha ha. Imi amintesc cu mare drag. Copiii sunt sinceri. Foarte rar intalnesti adulti care sa iti spuna ca arati bine, ca ai un corp frumos... etc.).
Am descoperit cartea "Buna dimineata baieti!" scrisa de Grigore Bajenaru... si el dascal. Meseria aceasta, candva, era respectata si avea valoare.
"În romanul Bună dimineaţa, băieţi! Grigore Băjenaru surprinde şi creionează cu măiestrie universul şcolii româneşti în perioada interbelică din perspectiva dascălului îndrăgostit de meseria sa. Romanul este autobiografic, autorul povestind întâmplări care i-au marcat cariera de dascăl şi l-au format ca om. Oameni obişnuiţi, personalităţi (Iacob Negruzzi, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu ), împrejurări deosebite dar şi întâmplări cotidiene, toate se constituie într-o imagine realistă, pe alocuri sentimentală a unei părţi a societăţii româneşti interbelice. Chiar dacă multe s-au schimbat de atunci, cititorul de azi va regăsi în paginile romanului valori morale perene: omenia, responsabilitatea, dragostea, pasiunea pentru profesie etc"
Vreme trece, vreme vine... bucurosi le-am duce toate...

sâmbătă, ianuarie 9

Soricelul Kras

Era odata un soricel cu sange albastru. Provenea dintr-o familie bogata. Numele lui era Kras. Avea blanita cenusie, curata, cu par aspru, ingrijit. De la departare parea a fi un frac. Ochii de un albastru inchis, stralucitor, te fascinau de la prima privire. Urechile erau roz, si emanau elegant prin pozitia lor. Gherutele erau scurte, aranjate si codita era pieptanata si prezenta un papion la baza ei.
Nu avea frati sau surori. Se plictisea singur. Niciun soarece nu il lua in seama, caci el nu era obisnuit sa se aventureze, sa manance din camara oamenilor, sa isi riste viata furand mancare din rafturile magazinelor.
Soricelul Kras, voia sa traiasca din plin viata. Voia sa imparta hrana de calitate cu cei din rasa lui.
Porneste in aventura vietii sale. Isi paraseste galaria si dupa un drum de cateva zile, fara mancare si apa bauta de prin baltile formate in urma ploii, a ajuns intr-un magazin alimentar. Se ascunde in magazie, printre navetele cu paine. Intalneste alti soareci, care il privesc cu invidie.
-Sunt lihnit de foame. Va rog invatati-ma cum sa fur.
Soarecii rad si rad. Unuia dintre ei i s-a facut mila de el, si ii aduse o bucata de paine.
-Sa iti mearga bine. Multumesc foarte frumos!
Fosnet. Patronul magazinului intra in magazie. Soarecii stiind demersul, au fugit in directii diferite si s-au ascuns in gaurile lor. Kras, habar nu avea pe cine sa urmeze, asa ca, a ramas in mijlocul magaziei.
-Ahhaaa. Te-am prins! Mormai patronul incet, pentru a nu atrage atentia angajatilor.
Nu termina bine de spus aceste cuvinte ca il si prinse de codita ingrijita si se mira cand a observat papionul de la baza ei. Dupa ce se uita cu atentie la el, ridicand uimit o spranceana, patronul isi zise: “Am sa te pun intr-o cusca. Ai ceva special. Nu stiu exact ce, dar nu esti asemenea soarecilor vazuti pana acum.”
Inchis intr-o cusca, trist si abatut, Kras si-a dat seama ca nu trebuia sa plece de acasa. O data pe zi, patronul ii dadea o bucata de paine uscata si un bol cu apa. Slabea cu fiecare zi ce trecea. Avea sarcina de a ascuti cutitele malaxoarelor. Labutele devenisera aspre.
Intr-un colt al magaziei statea un tantar. Intr-o seara, a decis sa ii vorbeasca soricelului Kras.
-Asa nu se poate! Trebuie sa iei atitudine, sa faci ceva, sa reactionezi. Ai sa inchei contractul cu viata in curand grai tantarul.
Patronul a hotarat sa-l omoare pe Kras. L-a folosit suficient, urma sa ii vina inspectie, asa ca, nu-l mai putea ascunde. Tantarul a auzit discutia si s-a intristat. A decis sa-l pazeasca atent pe soricel, iar intre timp sa elaboreze un plan de actiune.
Intr-o dimineata devreme, patronul a intrat tiptil in magazie. Ochii ii sticleau in intunericul incaperii, ca doi licurici. In mana dreapta tinea strans o punga alba, usor transparenta. Tantarul, simtind miros de carne, s-a trezit. Si-a dat seama de pericol. Acea punga continea otrava ce ii va aduce moartea (sfarsitul) bietului soricel. Ce poate face un tantar, mis si subtirel in aceasta situatie? A gasit solutia. Nu sta mult pe ganduri si porneste in viteza spre barbatul bine facut, inalt, gras si rumen in obraji. S-a oprit direct pe nasul lui. L-a intepat de nenumarate ori pe nas, obraji, Barbie si urechi, pana cand, barbatul a scapat punga din mana. Vaicareleli patronului au trezit soricelul care nu stia si nu intelegea ce se intampla. Zgomotele au alertat “armata” de insecte – tantari, gandaci, furnici – care au iesit de pe unde se ascundeau si intelegand pericolul, au atacat lacatul custii in care se afla soricelul. Kras tremura ca varga, se albise la fata si isi strangea codita in dinti, cu putere. Dupa aproximativ zece minute de rontait asiduu, lacatul a fost rupt, iar Kras era liber.
Kras a iesit din magazin si a alergat unde a vazut cu ochii. A traversat strazi, parcuri, sosele, campuri si intr-un final, istovit si slabit, a lesinat la poarta Gradinii Zoologice.
Portarul il gaseste si observa ca soricelul are ceva special: culoarea blanitei, codita cu papion, urechile de un roz deosebit, labutele. L-a luat si a mers cu el la zoologii gradinii.
-Am gasit un exemplar de rozatoare mai special, banuiesc eu. Ce parerea aveti? grai portarul.
Kras a fost analizat pe toate partile, i s-a facut resuscitare si a fost readus la viata. I s-au facut analize complete si s-a descoperit ca face parte dintr-o rasa aparte, de vita nobila, cu sange albastru.
A primit o atentie sporita, fiind spalat si deparazitat. I s-a dat o cusca frumoasa, de un albastru asemanator cu blanita lui, ce purta eticheta cu rasa din care facea parte.
Vizitatorii erau atrasi de Kras si le facea o placere deosebita sa-l atinga. Ii aduceau mancare, dar o lasau in dreptul custii pentru a fi administrata de ingrijitori.
Intr-o zi a fost vizitat chiar de patronul magazinului unde fusese sechestrat. Acesta, se inrosi la fata cand l-a vazut, dar si-a dat seama ca nu poate sa-i faca rau. Dimpotriva, a hotarat sa-l elibereze.
-Fugi soricelule, cauta-ti familia, rasa, intemeiaza-ti o familie frumoasa! Bucura-te de libertatea caracteristica speciei tale!
Kras, dupa o calatorie de cateva zile, a ajuns acasa. Parintii imbatranisera, dar il asteptau. Nu isi pierdusera speranta. Doar, stiti cum se spune: “Speranta dispare ultima”.
S-au imbratisat si au varsat lacrimi de bucurie.
La scurt timp, Kras a intalnit o soricica din aceeasi rasa, s-a casatorit si a facut pui frumosi.
Periodic, merge si duce hrana de calitate soarecilor mai putin norocosi din apropierea locuintei lui. Acum stia cum este sa traiesti flamand.
*
Invatati sa daruiti din putinul vostru. Nu se stie cum se invarte roata si ajungem in situatii mai putin placute.

vineri, ianuarie 8

Comment ca va?

Comme ci, comme ci, comme ci, comme ca.
Dimineata... 7.30... suna telefonul. Ma trezesc. Am putine ore azi. Iubesc ziua de vineri.
Ajung la scoala... ma supar putin... amenint cu scaderea notei la purtare. Ahh... uneori mi-e asa lehamite de "militaria" asta impotriva lipsei de bun simt.
In cancelarie, incurajez o colega - mult mai experimentata ca mine in invatamant, chiar si mama de doi baieti - sa reziste nesimtirii si lipsei de bun simt si respect a elevilor. Are lacrimi in ochi. Offf... E trist ca, dupa ani de scoala, experienta, sa ajungi sa iti fie scarba sa intri la ore. Slava Domnului ca m-am mai obisnuit, si nu mai dau importanta prostiei. Imi fac meseria asa cum trebuie, incerc sa ii invat ceva - cat de putin - util, apoi dau notele dupa cum merita. De asta am zeci de elevi in situatie de corigenta. I-am avertizat ca ii ascult din recapitulare si ii trec numai daca merita.
Merg la Muzeul de Istorie, in vizita la o colega de master si prietena. A fost de sarbatori la Munchen, imi arata fotografii, ma serveste cu un ceai, imi da sa mananc fructe. Primesc cadou marzipan de Germania. Timpul alearga ca un nebun. Unde s-o grabi, nu stiu. Trebuie sa plec, ea este in timpul programului.
Ajunsa acasa, imi verific adresa de e-mail... vesti dragute....
Scriu... ascult muzica si gasesc melodia "Comment ca va?" - The Shorts... trimit mesaje... vorbesc cu o colega de facultate si rad si rade si ea, si-mi multumeste ca am facut-o sa rada. Viata e dura, dar noi suntem mai duri si mai flexibili. Putem sa-i baram neplacerile cu un simplu zambet, si ea se inmoaie. Te ia in brate si iti mai ofera o sansa sa demonstrezi ca esti un om bun, inteligent si optimist.
Sa fie cum e mai bine pentru fiecare...