Pentru mine inseamna un vis devenit realitate. Pentru mine inseamna foarte mult: formez oameni. Am elevi din primii mei an de invatamant, ajunsi la facultate. Ma vad pe strada, se opresc, ma saluta, le face placere sa discute cu mine. Imi sunt dragi. Da, ma supara sistemul, faptul ca suntem tratati ca ultimii oamenii, dar meseria e frumoasa. Esti model de viata pentru copii. Ei te analizeaza ca om, in primul rand. Trebuie sa fii impecabil imbracat, sa mirosi frumos, sa ai manichiura ingrijita, sa fii atent cum vorbesti. (Am avut eleve care ma imitau la imbracaminte. Pentru ele eram un model. Mult timp, gaseam pe catedra pliante de la diferite agenti de modelling. Ha ha ha. Imi amintesc cu mare drag. Copiii sunt sinceri. Foarte rar intalnesti adulti care sa iti spuna ca arati bine, ca ai un corp frumos... etc.).
Am descoperit cartea "Buna dimineata baieti!" scrisa de Grigore Bajenaru... si el dascal. Meseria aceasta, candva, era respectata si avea valoare.
"În romanul Bună dimineaţa, băieţi! Grigore Băjenaru surprinde şi creionează cu măiestrie universul şcolii româneşti în perioada interbelică din perspectiva dascălului îndrăgostit de meseria sa. Romanul este autobiografic, autorul povestind întâmplări care i-au marcat cariera de dascăl şi l-au format ca om. Oameni obişnuiţi, personalităţi (Iacob Negruzzi, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu ), împrejurări deosebite dar şi întâmplări cotidiene, toate se constituie într-o imagine realistă, pe alocuri sentimentală a unei părţi a societăţii româneşti interbelice. Chiar dacă multe s-au schimbat de atunci, cititorul de azi va regăsi în paginile romanului valori morale perene: omenia, responsabilitatea, dragostea, pasiunea pentru profesie etc"
Vreme trece, vreme vine... bucurosi le-am duce toate...
2 comentarii:
Nu stiu de ce , dar aveam impresia ca ai parasit invatamantul. Este clar ca a fost fals.
Daca ar sa-mi aleg meseria, din nou, tot profesoara m-as face. Cu toate riscurile . Si cu toata frumusetea ei.
Tu zici ca sistemul este de vina. Cred ca sunt mai multi vinovati. Intai- multi profesori si invatatori- care chiar nu au ce sa caute la catedra. Nu stiu , nici carte, nici nu iubesc copiii.
Apoi , sistemul este facut de catre profesori. Sau asa ar trebui sa fie. N-am nimic cu cadrele tehnice din invatamantul superior. Ce sa caute,insa, de exemplu , un inginer constructor in conducerea ministerului educatiei? Sau orice alt individ . specializat in altceva, in afara de profesor?
Apoi, nu pe locul al treilea, poate chiar in primul rand- liderii sindicali nu va reprezinta. Folosesc invatamantul ca rampa de lansare, din cate se vede.
Si-ar mai fi vorba de ceva- se cheama solidaritate. N-am vazut ca prin alte sectoare, oamenii se' mananca' intre ei, asa cum o fac profesorii.
Ar fi multe de discutat..
O seara frumoasa!
Da... nu suntem uniti, intr-adevar. Asta e si parerea mea: ministrul educatiei trebuie sa fie din randul profesorilor, oameni care stiu ce inseamna munca la catedra.
Da, stiu cazuri de porfesori care aplica bataia ca metoda de educatie, stiu colegi care dictau din manual sau ii puneau pe elevi sa faca rezumat.
Ar fi bine sa se tina cont de rezultatele de la testele psihologice pe care le dam anual.
Am fost 5 ani profesoara, am iesit din sistem 3 ani si am revenit. Am vrut sa fac si altceva.
Trimiteți un comentariu