Colegi

Zi de luni... Privesc pe fereastra. E soare, e senin. Sunt melancolica, nu am o stare foarte buna, dar imi propun sa fiu optimista, sa zambesc.

Incepe saptamana de munca. Imi pregatesc lectiile, imi aranjez hainele, scriu pe blog, citesc bloguri, ascult muzica, ajung la scoala.

In cancelarie, doi colegi. Unul de varsta mea, o doamna la vreo 50 si ceva de ani. Cea din urma, intreaba cand luam vacanta. Eu, fericita si zambitoare, raspund: "La sfarsitul lunii ianuarie. In afara de aceasta saptamana, mai avem inca doua". Dansa ma priveste dur, pe deasupra ochelarilor si zice: " Eu intrebam ca sa stiu cand incheiem situatia." Colegul de mate, rade cu pofta. Asta e... Da, astept vacanta. Am treburi, am de alergat, am nevoie de tmp liber. "Vreo problema, Gogule? " - cum spunea reclama.

Se suna de iesire. Peste cateva minute, soseste in cancelarie o doamna de romana, cu lacrimi in ochi. Tranteste catalogul si spune: "Asa ceva nu se poate! Imi dau demisia. Copii ca in scoala asta n-am vazut in viata mea. Atata prostie, aroganta si nesimtire, nu mi-am putut inchipui ca exista." Colegul de mate, incearca sa o calmeze: "Linisteste-te. Nu mai pune la suflet!" Eu, "draguta", ii spun: "Se poate si mai rau, crede-ma." (predau la o scoala faimoasa in Giulesti, unde imi creste tensiunea la 20. Bine, si aici sunt unii care, in clasa a VIII-a nu stiu sa citeasca... dar nu mai comentam).

Fac o paranteza si notez scuzele elevilor - fara pic de jena - ca nu au invatat: "Nu stiam ca avem biologie azi (asta la final de semestru)." Le raspund: "Imi cer scuze ca nu am avut timp sa va fac ghiozdanul in aceasta dimineata." Alta este: "Mi-am lasat caietul in ploaie, si nu mai am dupa ce invata." "Nu-i nimic, exista si nota 2, asa, pentru rea vointa, iar pentru dezinteres si 2 puncte scazute la purtare. Totul se plateste in viata" - le raspund: trista, dar calma.

Se suna de intrare. Raman in cancelarie (sunt de garda, o ora in care stau degeaba, daca lipseste un profesor, il inlocuiesc) si scriu condica. O colega, suna pe cineva de "sus" inspectorat, banuiesc.

"Am o mare rugaminte la tine. Am un prieten, medic, si are nevoie de o scoala buna pentru baietelul sau. Recomanda-mi o scoala de elita din Bucuresti, indiferent de zona. Are bunici care se vor ocupa de transport." In rautatea mea, ma gandesc: "Ce mai inseamna scoala de elita azi? Cand eram in sala, la sedinta de repartizare, si de asta se spunea ca e super scoala." Daaa... atat de buna incat am facut o mica depresie la inceputul anului scolar. M-am calmat, mi-am revenit. Sunt "tanara", vreau sa fiu sanatoasa, sa imi cresc copiii frumos, sa am rabdare, sa am nervii intregi pentru sufletele mele dragi.

Perle auzite azi... "Ce rol are pielea?" "Ca sa ne scarpinam". "De ce ne doare cand smulgem un fir de par?" "Pentru ca il smulgem tare." Si... ma intreb?! Oare trebuie sa ii trec pe acesti copii? Aleluia... Mare e Allah!

Meserie atat de placuta, cand mergeam cu tot dragul la ore... iar acum, astept vacanta mai mult decat elevii.

Aaa... am un elev, clasa a VIII-a, dar are vreo 16 ani cred, care mi-a "promis" ca, daca nu-l trec, ma arunca de la etaj. Noroc ca laboratorul de bio este la etajul 1. Daca devin "parasuta" - ha ha ha - sa stiti de unde mi se trage. Bineinteles ca nu-l voi trece.

Off... trist! Dar nu am regrete... nu am regrete deoarece nu imi bat joc de meserie. Pun suflet cand predau. Daca unul singur dintr-o clasa a inteles si a invatat ceva, sunt multumita.

Va voi tine la curent cu situatia scolara la final de semestru (am multi elevi in situatie de corigenta - of si-un cartof. Profa e de vina).