Sensul ascuns

Acesta un subcapitol din cartea "Cea mai frumoasa istorie a lui Dumnezeu" -Editura Art -Jean Bottero, Marc-Alain Ouaknin, Joseph Moingt. Este cartea ce incununeaza o relatie de prietenie?! cu bune si cu rele. Mult a fost, atat a ramas.

"Cabalistii cred ca sub textul explicit al frazelor se strecoara un text ascuns."

Fiecae litera corespunde unei cifre. De exemplu, cuvantul "mama" se scrie "em". adica 1+40=41. Cuvantul "tata" se scrie "av", adica 1+2=3. Cuvantul "copil", yehed in ebraica, ne da 10+30+4=44, adica suma tatalui si a mamei!

"Ceea ce este deasupra ta (divinul) vine de la tine", esti raspnzator pentru asta.

Cifre si litere... parca ar fi un joc.

In numele fiecaruia este scris un destin.

Amintiri si saruturi!

Vorbeam cu cineva despre saruturi intiparite in memorie. Am zambit si am tresarit in acelasi timp.

Cutia cu amintiri... Deschid si le imbratisez. Amintiri frumoase, zambete alese, saruturi sincere, dorite, impartasite, simtite si traite din plin. Intr-un colt, stinghere, stau si cateva care au fost foratate, nedorite, daruite sau primite din obligatie. Sunt mandra de colectia mea. Imi pare rau decele cateva saruturi triste. Asta a fost sa fie. Nici eu nu mi-am dorit sa fie asa.

Alaturi, sta sertarul in care pastrez coelctia de cuvinte. Scrisori, mailuri, sms-uri... Mai frumoase, mai dureroase, mai simple, mai complexe. Mereu am fost fascinata de cuvinte, de impactul lor. Nu pot ramane indiferenta la un cuvant: frumos, ma face sa visez si sa zambesc, trist, ma indispune, ma fac sa vars lacrimi de purificare.

Amintiri si saruturi!

Carti "la cerere"

Am mers sa cumpar o carte. Am descoperit - desi citisem in presa - ca Loredana, a scris o carte despre sex. Mi-am amintit ca si Laura Andresan a scris o carte de genul, si dnul Bebe si nu mai stiu cum. Asta se cere acum? Buuun.

Atunci, sa se legalizeze mai repede prostitutia, sa stim o chestie. Sa nu se mai vanda "dragoste" pe la colturi, pe anumite autostrazi si sosele. Sa fie cu garantie si cu bon.

Oricum, am inteles pe pielea mea ca se cere sex nebun, pasional, salbatic, necizelat.... dragostea e ceva demult disparut.

Deci... sa citim si sa ne dumerim.

Lectura placuta!

Frica de Dumnezeu

Zilele trecute, am vazut la o emisiune pe Discovery, povestea unui om credincios. Mergea regulat la biserica, sarea in ajutorul enoriasilor, toti il apreciau si aveau o parere foarte buna despre el. In vizite, vorbea evlavios si parea painea lui Dumnezeu. A ajutat o familie sa se mute in Canada. Era vis al acestora. Femeia nu se acomodeaza cu clima de acolo, si se intoarce in statul american. Omul, credincios din cale afara, il omoara pe barbatul ramas in Canada si-i preia identitatea.

Am fost cutremurata.

La o zi doua dupa aceasta emisiune, mi se intampla sa realizez ca am intalnit persoane care il ridica in slavi pe Dumnezeu, dar de fapt sunt rele, dusmanoase, invidioase in adancul sufletelor lor. Am primit avertismente de genul: "Asa sa iti ajute D-zeu! D-zeu nu doarme. Am sa dau acatiste!" Am ramas dezamagita, speriata (de mahalagismul in sine) si profund dezgustata. Stiu ca Dumnezeu este pretutindeni. Stiu ca vede ce fac, aude ce spun si stie foarte bine ce gandesc. Stiu ca daruieste fiecaruia dupa fapte. Dar nu l-am folosit niciodata pe D-zeu in actele mele de aparare sau prin care am incercat sa-mi fac dreptate. De cele mai multe ori, chiar am intors spatele si am plecat, si fiecare a platit pentru ce a facut... dupa masura vorbelor si faptelor sale.

Urat... Cred ca si Dumnezeu e trist cand vede si aude astfel de lucruri. Dar el e obisnuit -sunt convinsa de asta - cu astfel de circuri si spectacole.

Iarta-ne Doamne.

Despre invatamant...

Cum e vorba aceea? Chelului, tichie de margaritar ii lipsea.

Asa sunt si eu. Imi doream sa ma intorc in invatamant. Mi-a placut munca la catedra. Dar, am uitat de ce am plecat. Hartogaraie fara sens, examen aproape an de an, vacante de vara pierdute pe la inspectorat.

Pentru a-mi testa capacitatea de memorare, m-am incapatanat sa ma inscriu din nou - dupa 3 ani- la examen. Colegele cand m-au revazut au spus ca sunt masochista. Posibil, intr-o oarecare masura. Intrata in sala de examen, ma intrebam ce caut eu acolo?! Mi se parea ca nu e locul meu acolo. Ma uitam la colegii de suferinta, si parca imi era mila de ei. Desi, eram in aceeasi barca. Profesori la 40 si ceva de ani, cu experinta, care dau examen. Mi se pare bataie de joc. Avem un sistem cumplit. Nu stiu... ma voi gandi la o idee, o solutie pentru aceasta tortura. Am inteles ca si in Canada, de exemplu, exista suplinitori -care nu sunt cu nimic mai prejos decat titularii, ba din contra, sunt mai munciti si mai dedicati decat ceilalti - si stau acasa, fiind chemati doar cand este nevoie de ei.

Am fost rugati -asa era regulamentul - sa ne punem gentile in saci menajeri si sa-i etichetam. Profesorii sunt tratati, inca, asemenea unor hoti. Asta e... trist. am fost dezgustata. N-am putut socializa cu nimeni. Probabil si de la emotii, incerc sa ma incurajez. Aveam un gust amar...

Si... cu toate astea, de ce m-as intoarce?

Am nevoie de timp liber pentru a scrie... pentru mine -teza de doctorat- si pentru cei ce-mi vor fi elevi.

Am nevoie sa fac ceva care imi place, pentru care stiu ca sunt facuta. Simt asta si mi s-a spus. Comunicam cu elevii din priviri.

Am nevoie sa ma simt utila, sa vad ca am un rost, sa educ 10 copii din 100. Stiu ca pot, stiu ca am fost model pentru unii dintre elevii mei.

Cele mai frumoase prietenii le-am legat in scolile unde am predat. Carmen Alexandra, este una dintre ele. Ne stim de 7 ani.... si ma cunoaste atat de bine, si imi este ca o sora. Unele lucruri nu i le-am spus nici surorii mele. Este un om de incredere... si ma trezeste adesea la realitate si ii multumesc.

Am nevoie de dragoste... de joaca educativa... de copii in jurul meu. Sunt atat de sinceri... si ador asta!

Astept o minune...

Povesti nemuritoare

Ploua torential.

Eram noi si radeam cu hohote.

Eram uzi leoarca.

Am intrat intr-o librarie.

Mirosul cartilor e mai puternic.

Ciudat. Nu gasim decat "Povesti nemuritoare".

Cumpar multe. Ii dau si lui. Cadou.

Asa, poate ma va iubi intr-o buna zi.

Poate ma voi regasi in timpul si personajele cartilor sale.

Ploaia se opreste. Iese curcubeul (ROGVAIV - SPECTRUL SOLAR).

Iesim tinandu-ne de mana, fericiti ca avem povesti.

Iancu Jianul, zapciul

Invatand si plictisindu-ma, am spus sa mai butonez putin sa mai vad oameni, sa aud voci.

Am gasit filmul romanesc "Iancu Jianul, zapciul". Am nimerit chiar intr-un moment in care era el. Filmarea ochilor sai m-a cutremurat. Ochi mari, sinceri, caprui (care fura inima oricui), frumosi. Un om frumos in ansamblu. Ma gandeam, ce atata Brad Pitt, George Clooney si altii, caci noi avem actori de o mie si una de ori mai frumosi, mai talentati.

Mi-am amintit ca am citit poeziile si dedicatiile scrise pentru Lavinia, sotia lui, si mi-au dat lacrimile. Cata iubire, devotament, patima adevarata, unire in cuget si-n simtiri.

O poveste de dragoste minunata, cu chemare si pasiune, asteptare si recunostinta.

Oameni minunati, de la care avem zilnic cate ceva de invatat.