luni, iulie 13

Povesti nemuritoare

Ploua torential.
Eram noi si radeam cu hohote.
Eram uzi leoarca.
Am intrat intr-o librarie.
Mirosul cartilor e mai puternic.
Ciudat. Nu gasim decat "Povesti nemuritoare".
Cumpar multe. Ii dau si lui. Cadou.
Asa, poate ma va iubi intr-o buna zi.
Poate ma voi regasi in timpul si personajele cartilor sale.
Ploaia se opreste. Iese curcubeul (ROGVAIV - SPECTRUL SOLAR).
Iesim tinandu-ne de mana, fericiti ca avem povesti.

5 comentarii:

Vasile Andreica spunea...

simplu ca buna ziua.

DOAR NOI spunea...

Adesea, lucrurile simple sunt cele mai valoroase.
Sa ne fie viata plina de lucruri simple.

Anonim spunea...

Draga Liza,tu ai nevoie de-a singura poveste,frumoasa si adevarata!!! Una in care sa razi prin ploaie tinandu-va de mana dar care sa nu se piarda a doua zi,sa treaca in plan real si sa ramana acolo!!!!! Cartile...,daruieste-ni-le noua,celor care te pretuim!! El te va avea pe tine!! Nu zic bine?! Sper ca te-am facut sa zambesti putin!!
Seara frumoasa!! Nu esti singura,mai suntem si noi pe-aici,gata cu un gand bun!!!

L'automne

DOAR NOI spunea...

Da. Asa am sa fac, cartile pentru voi, eu pentru el.
Multumesc L'automne. Stiu ca am cativa oameni care tin la mine, pe aici pe blog.
Seara frumoasa!
Imbratisari cu dor si ganduri senine!

The Procrastinator spunea...

Ieri am avut norocul sa ies din casa tocmai cand se asternea un curcub:).