luni, ianuarie 29

VOUCHER PENTRU EDITURA NOMINA


Vă recomand cartea mea „Întâmplările detectivului Curios”, precum și „Fizica lui Miau”, „Fizica lui Ham”, caietele de lucru „Călătorie prin Europa” (pentru clasele 0, I, II, III).
Ghidurile de călătorii sunt foarte reușite.
Cărți minunate pentru pasionații de istorie. 
Cărți despre șah. 
Seria Suzette pentru copii. 
Aveți ce alege!
Profitați!

Noi

Două zile de weekend în care am scris o poveste pentru un proiect despre alergiile alimentare și am reușit să citesc 100 de pagini. Am aspirat și am șters mobila de zeci de amprente de bebeluș. Ne-am făcut baie cu spumă în fiecare seară și ne-am jucat de-a prinselea în sunetul cristalin al râsetelor zglobii. 
Micuții au început să cânte singuri propriile cântecele. Îmi doresc enooorm să am posibilitatea financiară să le ofer diferite ateliere, cursuri. În primul rând pentru că dau semne de talent și aptitudini, în al doilea rând pentru că eu nu am fost încurajată și susținută (poate ajungeam mai sus!). 
Noi proiecte se aștern vesel înaintea mea. Doamne ajută!
O săptămână minunată tuturor!

duminică, ianuarie 28

2 ani de gemeneală

Pe 26 ianuarie, gemenii au împlinit 2 ani. 
Am avut ore de la 7.30 și pentru că aveamde finalizat o poveste personalizată m-am trezit la 4. Mi-am amintit atât de bine cum în urmă cu doi ani, la 12 noaptea mi s-a rupt apa. Eram programată la cezariană, dar să mă internez la 7.30. Picii nu au mai avut răbdare. Nu am reușit să îmi trezesc soțul cu niciun chip! Hahaha! noroc că se trezea la 3. 30 pentru a pleca la serviciu. Așa că, am așteptat. La 4 dimineața eram la maternitate. Analize, și așteptare. Nu e confortabil să te trezească cineva din somn să vii la spital să operezi la prima oră. 
- Nu ați fost cuminte! îmi spune doctora.
- Ba da....îmi era atât de somn! Ei nu au avut răbdare.
Așa că, la 7.28 s-a născut Horia, la 7.30 Ana. 
Au trecut 2 ani minunați, cu bucurii, râsete, joacă, povești, năzdrăvănii, nopți nedormite, emoții pentru fiecare căzătură.
LA MULȚI ANI SĂNĂTOȘI,VOIOȘI, ÎNȚELEPȚI, SCUMPII MEI HORIA IOANID ȘI ANA MELANIA! 

Fapte bune

Vreau să ajut! Nu pentru a mă lăuda, dar știu ce înseamnă să ai nevoie de ajutor și nimeni să nu îți întindă o mână. Însă, singurul venit este al meu, iar când cumpăr diferite obiecte (utile sau mai puțin utile) și banii zboară din cont cu viteza gândului și ajung cu două săptămâni înainte de salariu cu el pe minus, e imposibil să nu mă stresez, să nu acuz, să nu mă simt vinovată pentru tot. 
Cred că sunt iresponsabilă și mă rog să îmi vină mintea la cap! 
De ce mă supăr că nu pot face economii, când sunt o risipitoare, dornică de a fi de folos altora!
Pe lângă aceste fapte bune, am un real ghinion în așa zisele afaceri. Scriu povești personalizate. Pentru fiecare om/copil în parte. Nu se scriu ușor. Mai ales când sunt obosită și inspirația întârzie sau clientul este foarte stresant și mă caută insistent (iar tu ai de făcut și treburi gospodărești, doi copii care te solicită și te cheamă la joacă, lecții de pregătit, un soț de ascultat, etc.). Apoi, cartea este tipărită. Culmea! O fotografie nu este pusă bine sau formatul nu este cel dorit. Așa că, ia-o de la capăt. Și ajung să scriu o poveste personalizată în șase ore pentru o sumă de râs... 15-20 lei. Proastă afacere! 
Despre coletele cu cărți neridicate pentru care am plătit câte 20 lei la poștă am mai scris. Ori sunt eu ghinionistă, ori prea moale și nu mă impun ori nu știu să fac afaceri. :)

vineri, ianuarie 19

Viața

E atât de important să fim buni și recunoscători pentru sănătate!
A început școala. Salariul a întârziat. Când ești responsabilă pentru hrana a 4 oameni nu e ușor să nu îți faci griji, să nu te gândești ce poți face pentru un venit suplimentar, uneori uitând să te bucuri de sănătate și de ceea ce ai. Mă gândesc uneori că fac acte caritabile dar nu îmi permit. Mă simt vinovată când realizez că am cumpărat cărți/căni și alte chestii care nu erau urgente sau vitale și nu am bani pentru lucruri importante. Lucrurile se rezolvă, dar.... vinovăția persistă uneori! Da.... puteam să duc micuții la un atelier sau puteam să fac economii sau să îmi cumpăr cămașa mult dorită, etc.  
Luni a fost ușor. Am respirat, am mers la școală, am gândit pozitiv știind că este ceea ce îmi place să fac și a fost bine. Marți a venit cu agitație la școală. Schimbări în regulamentul elevilor, stabilirea încadrărilor pentru anul școlar următor și aflarea veștii că trebuie să fiu inspectată cât mai repede pentru a mi se decide soarta. Știam de aceasta inspecție, care îmi stătea ca un ghimpe în coastă și tot așteptam să o susțin și să mă liniștesc. Am avut multe inspecții de-a lungul timpului. Cu toate acestea, emoțiile sunt prezente mereu. Toate bune. A trecut și ziua de marți. Miercuri m-am întâlnit cu o doamnă de pe un grup de pe facebook pentru a-i da trei dintre cărțile mele de autor. Am aflat de o mănăstire nouă în zona Aurel Vlaicu. Anul trecut fusesem ultima dată în zonă, dar nu am zărit această oază de liniște într-o zonă aglomerată și agitată a Bucureștiului. Am dat o fugă și la direcția de pașapoarte și permise, sperând că reușesc să îmi schimb permisul pe noul nume (mă chinuiesc de  2 ani). Nicio șansă. 44 de persoane în fața mea. Nu aveam timp, nu aveam nimic de citit, nu aveam baterie la telefon. 
Pe drumul spre casă, am simțit cum îmi pierd energia și vlaga. Am aterizat direct în pat. Emoțiile inspecției mă paralizaseră pur și simplu. Pe măsură ce trecea timpul, îmi blocau organismul. Rinichii mei s-au revoltat. O durere crâncenă m-a paralizat. Am realizat cât te importantă este sănătatea,gândirea pozitivă! Mi-am amintit că un coleg care are ore în două școli ne anunțase că o colegă are cancer în stadiul de metastază. Off! Astea probleme! Nu o inspecție care ce?! Trece! Ce se poate întâmpla? Se întâmplă ce trebuie să se întâmple, dar nu este capăt de lume! Există soluții pentru orice problemă, dar SĂNĂTATEA este foarte importantă. M-am liniștit și am putut lucra liniștită la ce aveam de făcut.
Azi a fost inspecția! Da! A fost foarte bine!
În weeekend am ateliere la Muzeul de Științe Naturale Grigore Antipa. 
Vreau să mă ocup de micuții mei și de proiectele mele personale! 
Aveți grijă de voi! Nu vă stresați! Iubiți oamenii din viața voastră și ceea ce faceți să vă bucure sufletele! Căutați echilibrul în tot!

duminică, ianuarie 14

Fuse și duse (vacanța)

Mâine începe școala! Nu pot spune că mă bucur. Deși îmi place meseria, nu am chef de școală. Vreau să mai finalizez din lista cu „de făcut” care stă cuminte pe birou. Vreau să mă joc mai mult cu micuții (de abia acum simt că ei au nevoie de mine! acum știu de joacă, acum încep să învețe și să descopere).
Gemenii s-au obișnuit cu mine. Vor să doarmă numai cu mine! Vor să stea numai cu mine! 
Mă gândesc că va trece repede și perioada aceasta și va sosi vacanța intersemestrială de o săptămână. Apoi va veni primăvara și va  fi mai frumos. 
Nu mă bucur că trece timpul (prea repede din păcate!), dar mă bucur că am TIMP pentru ei și pentru mine. Iarna mă împinge la somn, la lenevit sub pătură cu o carte în mână. Dar primăvara și vara pot sta nopțile lejer să scriu! 
Oricum, anul aceste VREAU SĂ CĂLĂTORIM MULT! 
Anul acesta VREAU SĂ REUȘESC!

Recunoscătoare

Bună dimineața!
Uneori pare că uit să fiu recunoscătoare. Dar în sufletul meu chiar sunt. Și mulțumesc lui Dumnezeu pentru TOT și TOATE!
În primul rând, că suntem toți sănătoși. Apoi, avem un acoperiș deasupra capului, avem un job (da, unul singur, al meu, dar este), diverse proiecte, copii minunați, veseli și isteți (nu recunosc literele ca alți copii de 2 ani cum am citit în această dimineață pe facebook, dar știu să se descurce, învață singuri cântecele, se bucură de ce au, inventează jocuri). 
Citeam pe câteva bloguri de mămici, bloguri noi, dar cu un succes fantastic, despre concediul de creștere copii și cât de benefic este. Nu m-am putut abține să nu zâmbesc. În cazurile despre care scriu, a fost un concediu benefic pentru dezvoltarea personală a mămicilor. Da! Ele au avut șansa să participe la tot felul de cursuri care le-au permis să evolueze profesional, să aleagă să meargă pe cont propriu, să aibă timp pentru sală, pentru o nutriție echilibrată (eu uit să mănânc!). Eu dau cu banul dacă să spăl vasele sa ă scriu o poveste, dacă să coretez teste sau să scriu, dacă să ies cu copiii sau să fac ordine, etc. Însă, fiecare cu soarta lui și nu mă plâng. 
Am devenit mamă (și nu orice mamă, ci mamă de gemeni!) când nu credeam că se va întâmpla. Am ales să stau acasă doi ani (deși am stat numai 1 an și 7 luni pentru că așa s-au aranjat lucrurile) pentru a mă bucura de micuții mei. Nu am citit liste de sute de cărți (ca mămicile lăudăroase), nu am mers la sală (și da, am burtică), nu am urmat niciun curs (deși atât de mult mi-am dorit!). Cu toate acestea, am supraviețuit. Recunosc, am momente în care sunt frustrată. Am momente în care mi-aș dori mai mult pentru mine. Apoi, privesc la ei! Sunt atât de fericiți cu mine așa, așa cum sunt, încât știu că voi evolua o dată cu ei. Oricum, am realizări (căteva auxiliare, cărți cu povești și CD, proiecte) pe care le asociez cu ei și creșterea lor. 
Dar, să revin! Sunt recunoscătoare că fac ceea ce îmi place. SCRIU ( iubesc proiectul cu POVEȘTI PERSONALIZATE care este bine primit, însă nu am timpul necesar pentru a scrie cât aș vrea să scriu) și PREDAU (ajut copiii să învețe și să își descopere încrederea în ei). Sincer, îmi doresc să îmi permit să trăiesc și să asigur educația copiilor doar din scris.... dar, vom trăi și vom vedea. :)
Sunt recunoscătoare pentru toți oamenii minunați pe care i-am întâlnit aici, pe blog, care m-au ajutat necondiționat, care mă susțin și mă încurajează, care îmi trimit urări (căci, de când sunt mamă prietenii au fugit ca potârnichiile!). Asta îmi dă încredere! Mai există OAMENI!
Zile de poveste vă doresc! 

vineri, ianuarie 12

Ieeee.... eu azi

Marți am făcut o criză biliară. Urâtă! Cu toate medicamentele, nu și nu. Am vomat de dimineață până miercuri dimineață. Mă durea și inima! Aveam frisoane. Cumplit!
Ana trăgea pătura de pe mine și îmi spunea:
- Mami, hade!
Minunile mele adorate, care mă păzeau de parcă aș fi fost cea mai prețioasă captură.
Miercuri m-am adunat, am trimis 3 colete cu cărți (deși eram dezamăgită de oamenii care comandă prin poștă și așteaptă de la mine minuni să ajungă a doua zi. Nu se mai duc să le ridice și eu plătesc de două ori câte 10 lei! Eh... dar există un Dumnezeu și un echilibru pe undeva), am scris o poveste, am primit alte comenzi, mi-am amintit de altele, mi-am pus mâinile în cap când mi-am amintit că începe și școala și mai am de corectat teze și de realizat subiecte pentru olimpiadă. Vaaaiiiii! Ajutooooor! Vreau timp sau măcar ajutoare! 
Soțul a mers la poștă și la cumpărături și duuuus a fost! :)) Evadare motivată! Casa vraiște! Haine peste tot. Reușisem să spăl și două ture de haine. Eram fericită! 
Am sunat-o pe mătușa să o felicit de ziua ei. Mă întreabă cine mă ajută cu toate. 
- Nimeni! Eu și Silviu cu toate! (chiar cu toate: bune și rele, zâmbete și nervi, oboseală și epuizare).
- Vaai! Am crezut că ai o femeie care să te ajute!
Ce vis frumos! Măcar o bonă pentru câteva ore pe zi (3-4) în care pur și simplu să stau să scriu, să rezolv ce am de rezolvat. Dar.... fiecare cu povestea lui de viață, cu soarta și norocul scris în stele. Bine că suntem sănătoși!
Azi, m-am trezit în zori. M-am întâlnit cu sora mea și am făcut un schimb de cărți. M-am bucurat de parcă l-aș fi prins pe Dumnezeu de picior că am citit câteva pagini în metrou. ajunsă acasă, toată lumea dormea. Am profitat și am lucrat la o poveste personalizată. Apoi am fugit în apropiere și am livrat o comandă de cărți. Apreciez și sunt recunoscătoare că locuiesc aproape de metrou și mă pot deplasa rapid în orice punct al Bucureștiului (în mare parte!)
La întoarcere, s-a trezit trupa.
- Mamamamami, mamamami! 
Eu sunt Universul Universului! Cea mai tare mamă din lume! Brațele mele sunt magice! Pupicii mei și zâmbetele alungă norii și aduc poveștile. 
Până ne-am schimbat, am aerisit și am decis ca ei să asculte muzciă și eu să mai scriu puțin, a sosit domnul cu masca pentru chiuvetă. Timpul și-a mutat rapid limbile și s-a făcut ora de somn. Am primit și unaviz de retur. MINUNAT! Oameni serioși! 
Soțul a plecat la poștă. Când scriam de zor, aud: tropa-trop în brațele mele. Horia. 
- hai să facem nani!
- Nu, nu, nu!
Cu cine o semăna așa înverșunat când vrea ceva? :)))
Mi-am mutat „biroul” ca să vadă el desene. Atât s-a bucurat și a exclamat, încât a trezit-o și pe Ana. 
Și.... să mai scrii? Să mai citești ceva? 
Apoi, masă! Îi las să mănânce singuri. Ana se descurcă bine. Horia renunță rapid. Ciorbă sau ce se mănâncă peste tot. Ana aleargă după Horia și îl cheamă la masă:
- Pa-pa! 
Crețulina mea dulce, o actriță înnăscută și dulce este adorabilă!
Urmează baie și.... lapte, dar nicidecum somn. 
Aflu că mâine am o vizită. Mă bucur. Închid telefonul și privesc în jur. Haos! Hai să fac ordine. Ceasul arată orele 22. Deloc prietenoase! Încerc să îi adorm. Nu vor. Îi mai las la o porție de joacă. Silviu se enervează că îi răsfăț și că nu am habar cât este ceasul? Ei se uită la mine.
- Nu, nani, Nu, nu!
Ok! Ascultă muzică clasică (o cărticică cu butoane! este minunată! În franceză... Paco la operă!) O opresc și le spun că animalele au adormit și le vom trezi. Mergem și adorm. Ah... așa aș dormi și eu. Dar am de scris! Și de spălat vase! Măcar biberoane!
Eeii... și ar mai fi, că s-a trezit Ana și munca s-a suspendat.
Aveam de trimis un mail urgent! Am reușiiiiiit! 
De scris.... în zori și dacă mă încui în debara! :)))

luni, ianuarie 8

Despre mine

Uneori e atât de greu, aproape imposibil să găsesc timp pentru mine! De când am intrat în vacanță, micuții sunt coadă după mine.Nici la baie nu pot singură! 
Așa aș avea nevoie de cineva să mă ajute! Ieri, soțul se uita pe geam și la blocul din față, mama unui prieten îi făcea curat în casă. Mă întreabă:
- Cum o fi să vină mama să  îți facă ordine, să îți spele geamurile, etc?
Eu nu vreau asta. Îmi doresc doar să îi supravegheze, să se ocupe de ei câteva ore pentru a putea să scriu sau să citesc în voie. O zi pe săptâmână sau la două săptămâni! 
Am obosit! Teribil!
Prima săptămână din noul an am dormit mult. Au căzut planurile mele de a citi și a scrie până în zori. Pur și simplu nu am putut. Am profitat de vacanță și am dormit. Și de faptul că au fost sărbători și am avut motiv să nu spăl, să nu fac treabă, ce mai în sus și în sus.
Dar gata!
Vreau să am un an prosper, în care să fiu utilă și să mă ocup de micuții mei talentați! (Ana desenează minunat și este atât de concentrată când face asta. Horia e pasionat de sport, dar și de cărți. Este foarte atent și tocmai a învățat să spună La revedere! Hahahaha) 

Sfântul Ioan Botezătorul

La mulți ani minunați, senini, lini și buni, cu sănătate și multă înțelepciune, micul meu Horia Ioanid! 
Să nu îți pierzi bucuria și zâmbetul! Te iubim enorm! Ana, te adoră!
Îți doresc să ai o viață minunată, să ajungi OM MARE, SENIN, BUN ȘI BLÂND, ISTEȚ ȘI ÎNȚELEPT!
Ești o minune, o comoară, un înger!

sâmbătă, ianuarie 6

Lecturi 2018

În primul săptămână a anului, am citit trei cărți.
„Nautilus” de Ioana Bâldea Constantinescu,  editura Humanitas
„Pelinul Negru” de Ioana Nicolaie, editura Humanitas
„Cancerul și alți demoni” de Loredana Caia, editura Școala Ardeleană

Ca un punct comun, toate au ceva trist. În prima apare un băiețel cu o formă gravă de autism. În Pelinul negru este vorba despre efectele Cernobîlului asupra populației și în special a copiilor născuți în acea perioadă a exploziei, aprilie 1986. 
Iar ultima este povestea unei prietene, profesoare de română, mamă minunată și „colegă” de blog în paerioada în care scriam serios pe aici și citeam muuulte bloguri și am cunoscut astfel oameni minunați, care a învins cancerul. Eu am citit-o numai printre lacrimi. M-a învățat să prețuiesc tot ce am, mai presus de toate SĂNĂTATEA, dar și familia minunată pe care o am. 

Lecturi plăcute și numeroase vă doresc!

Obiective pentru 2018

Anul acesta vreau să mî ocup de mine.În primul rând vreau să citesc mult, foarte mult. Am pierdut acest exercițiu, am citit foarte puțin.
Vreau să reduc timpul pe facebook, pe care oricum îl folosesc pentru promovarea cărților și a proiectului cu povești personalizate. 
Vreau  să petrec mult timp cu micuții mei, care au crescut (în curând împlinesc 2 ani) și înțeleg și iubesc cărțile și adesea stau cuminți pe lângă mine, jucându-se. Îi ador când văd cum se aleargă, se joacă și râd în hohote. Sunt foarte veseli și mă rog să aibă o viață fericită și veselă. să știe să ignore sau să răspundă pe măsură la răutăți. 
Vreau să scriu foarte mult (în special în vacanțe) și să public mult. Mai ales că la finalul anului am aflat de câțiva scriitori cu acte grele în domeniul literar că m-au criticat și se tem de mine. Aș vrea să înfrunt aceste răutăți cu demnitate, curaj și succese furtunoase pe piața literară. Nu-mi plac oamenii - gigant (au vârste considerabile) care își pierd umanitatea.
Vreau să călătorim în formulă completă foarte mult, să recuperăm cei doi ani de stat acasă.
Vreau să merg cu gemenii la teatru pentru copii și numeroase activități. Pe Horia aș vrea să îl dau la înot,de fapt pe amândoi, căci adoră apa.... și cu greu îi scot din cadă. Atunci când nu am energie să fac diverse activități cu ei, îi bag la baie. :))
Vreau (și îmi doresc să reușesc) să mă ocup de dantură și de sănătatea mea ( un test de analize neapărat). De când am născut nu am mai făcut  nicio analiză.
Vreau să fiu veselă, puternică, optimsită, curajoasă (să conduc din nou cu drag și încredere, să îmi recapăt independența, deși nu îmi e greu nici cu metroul) și antreprenoare de succes!
Vreau să ajung din nou la teatru! Măcar  două -trei piese să vizionez anul acesta. 
Vreau și un curs... fie de dezvoltare personală, fie de scriere creativă... unde, de fapt, vreau să cunosc oameni buni, încrezători, senini, frumoși!

Un 2018 MINUNAT tuturor! 

vineri, ianuarie 5

La mulți ani, 2018!

UN AN NOU MINUNAT, CU SĂNĂTATE, BUCURII, PACE, LINIȘTE SUFLETEASCĂ, BUNĂTATE, IERTARE, MINUNI ȘI NIRACOLE, RUGI ASCULTATE! 
Pentru mine, timpul este foarte prețios. Îmi doresc să scriu mai des pe aici, îmi e dor, dar viața mea e un vârtej total. Am bilete, bilețele, liste și listuțe cu ce am de făcut, de scris, drumuri de făcut,facturi de plătit. Adesea reușesc să duc la bun sfârșit toate cele! Însă, am momente când rămân în urmă cu multe și îmi este greu să mă reabilitez. 

A venit vacanța și am reușit să pun ordine în câteva din planurile făcute. M-am și odihnit. Aveam mult de recuperat. Sper să mă adun și să lucrez mult până încep școala. 

Anul 2017 a fost un an bun pentru mine și pentru familia mea. Examen de titularizare, 2 cărți publicate, jocul cu avioane (din care nu mai am decât două pentru mine), caietul de ecologie la editura Booklet, participarea în decembrie la târgul Istorysim la Galați, unde am cunoscut oameni frumoși, achiziții pentru casă, renovare (parțială), post la un liceu, site nou (www.claudiagrozalazar.ro), multe povești personalizate, scrisori pentru Moș Crăciun, trei clase de copii care au primit cărți scrise de mine cu ocazia sărbătorilor de iarnă, multe ateliere cu detectivul Curios (care va continua cu alte aventuri). 
Pentru anul 2018 îmi doresc sănătate, sănătate, sănătate, energie pozitivă, răbdare, înțelepciune. mai mult timp de calitate cu micuții mei și mai puțină atenție așa zișilor prieteni care m-au dezamăgit profund, proiecte noi și multe călătorii. Vreau să recuperez cei doi ani de pauză în ale concediilor. Sper ca și soțul să capete curajul și energia de a călători cu picii pe distanțe lungi. 

Vreau să citesc mult mai mult. De asemenea sunt restantă la acest capitol.
Mai vreau câteva piese de teatru vizionate. Îmi e tare dor! Un doooor imens pe care nu îl pot exprima în cuvinte. 

Îmi e dor și de prietenii sincere. Oricum ne-am înstrăinat foarte mult. De răutate, invidie, egoism nu mai discut. 

Sper ca micuții mei să aibă o viață frumoasă, cu bucurii și priteni adevărați!  

La mulți ani și multă bunătate vă doresc! Dăruiți ce vreți să primiși!