Vreau să ajut! Nu pentru a mă lăuda, dar știu ce înseamnă să ai nevoie de ajutor și nimeni să nu îți întindă o mână. Însă, singurul venit este al meu, iar când cumpăr diferite obiecte (utile sau mai puțin utile) și banii zboară din cont cu viteza gândului și ajung cu două săptămâni înainte de salariu cu el pe minus, e imposibil să nu mă stresez, să nu acuz, să nu mă simt vinovată pentru tot.
Cred că sunt iresponsabilă și mă rog să îmi vină mintea la cap!
De ce mă supăr că nu pot face economii, când sunt o risipitoare, dornică de a fi de folos altora!
Pe lângă aceste fapte bune, am un real ghinion în așa zisele afaceri. Scriu povești personalizate. Pentru fiecare om/copil în parte. Nu se scriu ușor. Mai ales când sunt obosită și inspirația întârzie sau clientul este foarte stresant și mă caută insistent (iar tu ai de făcut și treburi gospodărești, doi copii care te solicită și te cheamă la joacă, lecții de pregătit, un soț de ascultat, etc.). Apoi, cartea este tipărită. Culmea! O fotografie nu este pusă bine sau formatul nu este cel dorit. Așa că, ia-o de la capăt. Și ajung să scriu o poveste personalizată în șase ore pentru o sumă de râs... 15-20 lei. Proastă afacere!
Despre coletele cu cărți neridicate pentru care am plătit câte 20 lei la poștă am mai scris. Ori sunt eu ghinionistă, ori prea moale și nu mă impun ori nu știu să fac afaceri. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu