duminică, iunie 10

Convorbire telefonică

Îmi era dor de o bună prietenă... colegă de facultate, la nunta căreia am fost domnişoară de onoare. Nu mai vorbisem din aprilie. Eu trimit mesaje, oricât de ocupată aş fi. În fine, am sunat-o în această seară şi am vorbit aproape o oră.
- Dacă nu răspundeai, să ştii că îţi scriam.... (în vacanţe, ne scriam scrisori lungi, în care ne puneam sufletele pe tavă).
- Clau, ştii că prietenia noastră este la acel nivel la care nu poate fi alterată de prostii banale, timp sau invidii. 
- Voi fi domnişoară pentru o altă colegă de facultate.... Mă simt neîmplinită....
- Eşti o fată prea bună... prea deşteaptă.... care va reuşi să devină cea mai minunată soţie şi mamă şi prietenă cunoscută vreodată....
- Nu prea ştiu ce să mai cred.... am obosit să mai sper... am renunţat să mai cred că rugile îmi ascultate. Mi se pare atât de nedrept... oameni care au destrămat familii, minţit, furat, omorât şi tot şi-au găsit sufletul pereche, iar eu....nu-mi explic... şi nici nu mai am puterea să o fac. Sunt dezamăgită de tot şi de toate.
- Ai o perioadă grea, în care recunosc şi te înţeleg căai nevoie de mângâiere, de susţinere, de răsfăţ. Cred că îţi este greu, dar nu imposibil. Vei reuşi Clau. Şi totul va fi foarte bine.
- Da... sper. De-abia aştept să scap, să îmi vizitez finuţul, să îi tai moţul... să îl răsfăţ... Voi evada câteva zile din oraş... am nevoie să mă detaşez de toate. Am momente în care aş plânge ore în şir... să mă descătuşez de stres, de neîncredere, de teamă, de dor, de neîmpliniri....
.....
Nimeni nu mă poate ajuta....
Uneori cred că nici eu nu mă pot ajuta... 
Până unde să cedez? Câte poveşti cu foste minunate, superbe şi deştepte va trebui să mai ascult? Care este greutatea ideală pentru a fi iubita perfectă? Câţi bărbaţi frustraţi va trebui să mai întâlnesc? 
Asta e.... Charlize Theron a înfiat un copil... şi se pare că adpţi este o "modă".... 
Speranţele atârnă de un fir de păianjen....

4 comentarii:

Irina spunea...

Si totusi scrii asa de frumos pentru copii,din ce am reusit eu sa vad, ca parca n-as crede ca n-o sa-i citesti si copilului tau povestile tale.Cine stie ce e in destinul tau? poate e vreun el pe undeva care se intreaba si el unde e jumatatea lui.Sau poate e un copil pe undeva care se intreaba unde e mama lui.Stiu ca vorbe de genul asta nu te consoleaza,dar sper din tot sufletul sa-ti implinesti si tu sufletul cum iti doresti.

DOAR NOI spunea...

Irina:

Şi eu simt la fel... că Dumnezeu nu mă va oropsi de această bucurie. Deja am un proiect: "Poveşti pentru fiul meu", la care lucrez intens, cu mare drag.
:)

Irina spunea...

Poate ca asta asteapta fiul tau intâi ;)

DOAR NOI spunea...

@ Irina:

Asa am gandit si eu... :) Are cateva povesti deja scrise.... Il stept cu bucurie pe el.. :)

Imbratisari si multumiri pentru sustinere si incredere. :)