De cât curaj ai nevoie să îţi asumi o relaţie?
E atât de greu să mănânci o îngheţată şi să petreci odupă amiază jucând cărţi sau povestind pur şi simplu vrute şi nevrute în compania cuiva drag?
Câtă răbdare să ai în astă viaţă?
E dificil să laşi un banner cu o carte pe blogul tău? Vrei să fii plătit pentru asta?
Ce înseamnă prietenia azi?
Care este înălţimea la care poţi fi numit scund?
E grav să fii o persoană activă? Dar să ai succes? Dar să faci acte caritabile?
De ce ne este mai uşor să discutăm telefonic şi nu într-un parc?
De ce când ne este bine, când suntem fericiţi uităm de cei care ne-au fost alături?
De ce când împrumutăm o carte, un CD, uităm să le înapoiem?
De ce ne este greu să dăm o explicaţie când vrem să renunţăm la o relaţie?
De ce este mai uşor să criticăm decât să lăudăm un prieten?
*
Mi-e dor de oameni buni.... şi prieteni adevăraţi...
Mi-e dor de teatru....
Mi-e dor de începuturi...
Mi-e dor de visuri împlinite...
Mi-e dor de încurajări...
Mi-e dor de îngeri...
Mi-e dor de joacă şi de jocuri...
Mi-e dor de sport...
Mi-e dor de dragoste....
*
Oare voi primi răspunsuri...?
Mulţumesc Universului că exist... :)
8 comentarii:
Iti multumesc pentru comentarii si urari! Gandurile frumoase sunt reciproce! :)
Inca o intrebare:
De ce punem atata pret pe realizarile si implinirile `omenesti`, lumesti, pe lucrurile exterioare, cand oricum totul este trecator si neimportant- azi putem avea totul, maine nimic, sau invers, azi sa credem ca nu avem nimic si maine sa primim de la Dumnezeu lucruri nesperate? Poate suna prea filosofic, sau idealist, dar nu acesta este adevarul?
In viata primim exact cat putem duce si exact ce ne este de folos... Cu cat este cineva mai incercat, cu atat este mai iubit de Dumnezeu...
Iarta-ma, te rog, daca te plictisesc...nu sunt vorbe goale, este exact ceea ce cred...e drept ca in teorie totul suna mai usor...
aceeasi (campuri de lavanda)
@anonim:
da..teoria e usoara.
Tu ai putea trai fara confort? Ai renunta la el pentru a face un orfelinat d eexemplu? E greu.... :)
offf, asa e, ai dreptate! este foarte greu ca cineva sa se sacrifice pe sine (material, sau sufleteste) pentru altii...pentru mine, recunosc, este aproape imposibil...:(
@ anonim:
mie imi place sa daruiesc...
insa, separe c Dumnezeu prefera oamenii care se iubesc pe ei insisi... :)
nu stiu ce sa zic...dar daca cumva pentru Dumnezeu uneori 2 ori 2 fac 5?...
daca a-ti fi bine in aceasta viata (material, fizic, sufleteste, etc.) nu este totul?...daca Dumnezeu prefera uneori sa trimita suferinta sau greutati exact celor mai buni si puternici oameni, desi pare paradoxal?
nu stiu ce sa mai zic...poate gresesc eu...sa nu te superi pe mine, te rog, nu vreau sa te contrazic, imi spun si eu doar o parere :)
teoria ca teoria, da` practica ne omoara!:)
iti doresc o noapte linistita!
:)
@ anonim:
:) Nu ma mai supar decat pe mine.... :)
@Liviu: 1. Daca esti lipsit de curaj, e greu. De exemplu daca esti iepure.
2. Daca ai amigdalele la locul lor poti sa faci amigalita de la inghetata aia...
3. E mai misto sa n-ai. E mai palpitant.
4. Mai stim un caz. Ziarist(a), scriitor(oare)...
5. Depinde unde esti prieten, pe Facebook sau pe Google+...
6. Intreaba-l pe Boc...
7. Sa ai un succes activ caritabil...
8, Cel de la telefon nu te priveste in ochi. D-aia n-a avut succes videotelefonul...
9. Pentru ca vrem sa ne facem biblioteca (discoteca sau CD-oteca).
10. E al naibii de greu.
11. Categoric. Nu numai ca e mai usor, dar e si mai fun! Te simti... obraznic ;)
@ Liviu:
Multumesc pentru timpul acordat raspunsurilor.. :)
Trimiteți un comentariu