Somn... din cauza unei tristeţi apăsătoare. E aiurea când nimic nu e prea clar în viaţa mea. Privesc în jur... prieteni care nu au un loc de muncă (eu lucrez şi culmea, mai fac şi ce-mi place); oameni mai singuri decât mine (fără părinţi la vârste fragede); oameni bolnavi (şi cu toate astea ştiu să se bucure de viaţă).
Mă dezbrac de haina grea a întristării, îmi şterg lacrimile şi mă pregătesc să ies la o plimbare în parc...
Voi citi printre ciripit de păsări... voi privi oameni.... voi desena zâmbete pe asfalt.. :)
2 comentarii:
Draga Claudia, fii optimista! Dumnezeu stie sa ofere cele mai bune lucruri celor care stiu sa astepte cu rabdare si care se incred total in El!
Multe ganduri bune si incarcate de veselie!
fata din campurile de lavanda
@ campuri de lavanda:
Multumesc de vizita.
Uneori ajung la capatul puterilor... Sunt om, am nevoie de incurajari, de mangaieri, de iubire... si nu stiu cum fac de intalnesc numai persoane care vor numai sa primeasca....
Mi-e greu... am o perioada grea... :(
Trimiteți un comentariu