Ieri, am avut 10 ore. Am depăşit recordul. Colegii care nu mă vedeau deloc, din cauza nepotrivirii de orar, s-au bucurat să-mi vadă zâmbetul. Au aflat că stau zece ore în şcoală... şi au exclamat:
- Eşti nebună!
- Cred că e o provocare pentru mine.... şi am zâmbit.
A fost frumos... nu am simţit oboseala, decât aseară târziu.
Am predat câteva lecţii de viaţă.... despre faptul că e important să faci ce îţi place... despre faptul că răutate pluteşte în aer şi e bine să fii precaut, să nu mai crezi tot ce ţi se spune, să nu ai încredere oarbă în oameni.... despre faptul că orice problemă are o soluţie - inclusiv o corigenţă la matematică.
Pentru a nu uita că viaţa e dură, mi-am primit leciile mele: una frumoasă, după ani de muncă (am obţinut un premiu) şi una urâtă (noroc că o mai trăisem şi nu m-a întristat foarte mult; este legată de a-ţi ţine promisiunea, de a te bucura şi a fi sincer).
Mâine, în Grădina Botanică de la orele 15 este lansarea numărului trei al revistei de povestiri. Poate ajung, poate ajungeţi.... sau poate ne intersectăm în muzeele din Bucureşti. Elevii mei vă vor întâmpina la intrare... şi vă vor îndruma pe holuri şi prin cotloane.
O zi de vineri de neuitat.. de neimaginat... cu vise împlinite şi zâmbete sincere... şi oameni angelici în preajmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu