1 februarie

trezita devreme. nu stiu de ce. asa e: cand am timp nu dorm, apoi, plang dupa somn...
sora mea imi spune ca am un plic aruncat in curte. wooow. revistele de la MEKI. sunt FANTASTIC de frumoase. numarul de ianuarie este demential. ar fi bine, sa nu-l ratati. (Doamne de-as avea copii ce m-as distra... cu decupat, colorat, ghicitori si povesti! mai e putin... cat? nu stiu.... dar voi fi mama... cea mai cea).
frig. citesc povesti irakiene. mi se par destul de dure. moartea este la loc de cinste in paginile lor. la 10, sunt deja la a doua cafea. lacrimile cer sa fie eliberate. le dau drumul. ce ma costa? ochi umflati si atat. cauza lacrimilor? replicile:
"esti prea desteapta. vei ramane singura! un barbat trebuie sa fie superior femeii. tu ii complexezi!"
"ok, ok. insa nu mi-am dorit niciodata sa fiu la mana unui barbat. nu am mers cu diplomele in frunte. am fost om inainte de toate. sunt femei mai scolite decat mine. nu ma dau in laturi de la spalat rufe - si aud zgomotul silentios al masinii de spalat rufe -nici de la frecat aragazul, nicci d ela prajit cartofi. SUNT EU, o femeie normala... care iubeste - neconditionat - si vrea sa fie iubita. atat. insa, nu mai astept nimic spectaculos si senzational".
ma ia cu frig. plang si ma rog. si iar plang. ma linistesc intr-un final.
pornesc spre biserica. linistea si pacea se asterne in sufletul meu.
carasem si premiile sa le trimit castigatoarelor de la concurs cu textele pentru "Povestea Evei". Frigul m-a rapus. trebuie s aajung la scoala. am ore. inghet in statie. tramvaiul nu mai vine. ajung pe ultima suta de metri.
sunt intampinata cu vestea: "samabata 11 februarie, la 8.30 mergi la supravegheat olimpiada de limba romana". ( de ce eu?m-am satuuuuuuuuuuraaaaaaaaaaaaaat.....) in scoala e frig. tremur. chiar tremur din toate incheieturile. maine as merge cu maisina. imi e cam teama. se anunta ninsori.
la intoarcere povestesc cu un elev. e mai matur decat mine in gandire. cinste lui.
autobuzul nu mai soseste. vine unul foarte aglomerat. cedez in fata unui domn cu un pusti de 3-4 ani in brate. mai astept 15 minute. capitala de rahat! tremut. TREMUR. TREMUUUUR. TREEEEEEEEEMUUUR. nu-mi mai simt degetele. gatul mi se clatina. parca as fi un pui de gaina de Crevedia, congelat.
ajung acasa. obosita. vreau VACANTA! zau ca VREAU. si uitati-va incoa la mine de nu voi obtine... saptamana viitoare se vor inchide scolile.... uraaaaaaaaaaaaaaa....
(visez, nu ma luati in seama).

"Nu iti este niciodata dat un vis fara sa-ti fie data si puterea de a-l face sa devina realitate. Va trebui sa muncesti pentru asta, totusi". Richard Bach