joi, februarie 2

Poveşti


În miez de noapte m-au vizitat poveştile. Le-am dat cu mâna la o parte.
"Poate mâine, le-am zis."
"Te rugăm... numai tu ne poţi salva. Du-ne în lume. Fă-ne cunoscute copiilor. Au nevoie de noi."
"Am obosit. Lecţii, gânduri, dorinţe neîmplinite, dragoste amară, renunţări, lacrimi.... am obosit. Căutaţi pe altcineva o perioadă."
"Noi te vrem pe tine. Noi te vrem pe tine. Noi te vrem pe tine."
"Chiar nu pot... zău. vă trec aici într-o agendă, iar de voi avea vacanţă - măcar câteva zile - am să vă dau viaţă".
"Bine... facem o înţelegere?"
"Ce înţelegere?"
"În momentul în care ne vei da viaţă, vei primi vestea ca porţi în pântece un copil".
"Ăsta e şantaj. Poveşti poveşti, dar totuşi... să păstrăm o doză de realism".
"Nu ne crezi? Încearcă. Numai aşa poţi afla."

Mă trezesc şi zâmbesc. Ce poveşti ciudate! Or fi fost vocile îngerilor? O însemna ceva toată "povestea " aceasta?

Niciun comentariu: