Seara. A fost o zi cu doruri si asteptari. Pentru ea e greu... insa,mai este putin si va intra in valtoarea muncii de zi cu zi. Vacanta, dar mai ales iesirea din oras, din starea ei de comoditate, au facut-o sa fie visatoare. Nu e nimic nou! Stim ca ea isi dorea o schimbare de cateva luni. Dumnezeu le oranduieste pe toate... si ea va primi curand o schimbare RADICALA, MAJORA, LA 180 DE GRADE.
Iesise de la dus... se indrepta spre noptiera de unde isi ia cartea, pe care o lasase acum cateva minute. Telefonul se auzi enervant. Era mesaj. Citeste... nerabdatoare, cu inima batand puternic, crezand ca este El. Nu... o fosta colega, frumoasa si extrem de desteapta, ce crede in puterea ei de a reusi, o admira pentru ceea ce face.
"Daca nu dormi, as vrea s avorbim. M-am tot gandit la tine".
Zambind, ea o suna.
-Buna. Mi-a fost dor de tine!
-Multumesc. Si mie de tine, dar stiam ca ai inceput cursurile d ela master... stiam ca ai sesiune.. am zis sa nu deranjez.
-Nu-i bai. Ai resuti sa evadezi din Bucuresti? Ti-ai facut curaj sa iti cari bagajul pana la gara?
-Daaaa... mi-am luat strictul necesar... si am fugit. Acum, regret ca nu am stat mai mult. Imi doresc atat de mult sa plec... imi doresc sa fac altceva... habar n-am. Vreau o schimbare.
- Hei, vei reusi! Iti amintesti cand ramasesem anul trecut fara ore, amandoua, si Cristi ne intreba ce facem din septembrie, iar tu, razand, foarte sigura pe tine ai raspuns: "Vom reusi... vom preda la universitate."
-Da, asa am spus. Chiar citeam zilele acestea ca s-au deblocat posturile universitare.
-Pai vezi, draga mea.
-Multumesc pentru incredere.
-Cu drag, oricand. Inca ceva... candte-ai intros din Lisabona, stii ca ai povestit ca tu vrei sa lucrezi la Insitutul cultural din Belem? Apoi ai venit cu ideea unei burse la Soborna... din atatea planuri, la cat de ambitioasa te cunosc, e imposibil sa nu reuseste ceva.
-Da... ar fi culmea sa-mi iasa. :) Nu prea mai am asa energie pentru nimic... nu ma recunosc.. nu stiu ce am...
-Iti vei reveni...
-Daaa... mai mult ca sigur.
-Ma bucur ca te-am auzit. Sa fii sanatoasa si sa ai un an prosper.
-Asemenea si tie... Bafta in sesiune.
-Pupici. Pe curand.
-Pupici.. :)
Iesise de la dus... se indrepta spre noptiera de unde isi ia cartea, pe care o lasase acum cateva minute. Telefonul se auzi enervant. Era mesaj. Citeste... nerabdatoare, cu inima batand puternic, crezand ca este El. Nu... o fosta colega, frumoasa si extrem de desteapta, ce crede in puterea ei de a reusi, o admira pentru ceea ce face.
"Daca nu dormi, as vrea s avorbim. M-am tot gandit la tine".
Zambind, ea o suna.
-Buna. Mi-a fost dor de tine!
-Multumesc. Si mie de tine, dar stiam ca ai inceput cursurile d ela master... stiam ca ai sesiune.. am zis sa nu deranjez.
-Nu-i bai. Ai resuti sa evadezi din Bucuresti? Ti-ai facut curaj sa iti cari bagajul pana la gara?
-Daaaa... mi-am luat strictul necesar... si am fugit. Acum, regret ca nu am stat mai mult. Imi doresc atat de mult sa plec... imi doresc sa fac altceva... habar n-am. Vreau o schimbare.
- Hei, vei reusi! Iti amintesti cand ramasesem anul trecut fara ore, amandoua, si Cristi ne intreba ce facem din septembrie, iar tu, razand, foarte sigura pe tine ai raspuns: "Vom reusi... vom preda la universitate."
-Da, asa am spus. Chiar citeam zilele acestea ca s-au deblocat posturile universitare.
-Pai vezi, draga mea.
-Multumesc pentru incredere.
-Cu drag, oricand. Inca ceva... candte-ai intros din Lisabona, stii ca ai povestit ca tu vrei sa lucrezi la Insitutul cultural din Belem? Apoi ai venit cu ideea unei burse la Soborna... din atatea planuri, la cat de ambitioasa te cunosc, e imposibil sa nu reuseste ceva.
-Da... ar fi culmea sa-mi iasa. :) Nu prea mai am asa energie pentru nimic... nu ma recunosc.. nu stiu ce am...
-Iti vei reveni...
-Daaa... mai mult ca sigur.
-Ma bucur ca te-am auzit. Sa fii sanatoasa si sa ai un an prosper.
-Asemenea si tie... Bafta in sesiune.
-Pupici. Pe curand.
-Pupici.. :)
....
Visele si multumirile ei catre Dumnezeu s easterm in fiecare seara intr-o agenda magica. Ele se materializeaza.. insa... ea considera ca se intampla cu un decalaj prea mare. Nu-i ramane decat sa astepte si sa fie fericita, sa zambeasca ridicand privirea spre cer si sa inchine genunchii in rugaciune, cand cele scrise si dorite de ea (pentru ea si pentru cei din jur) sa implinesc.
Cu sufletul ravasit, de dor, speranta arzatoare si cu toate astea neliniste, se aseza in pat. Trase plapuma si se lasa cufundata in lectura... :)
Visele si multumirile ei catre Dumnezeu s easterm in fiecare seara intr-o agenda magica. Ele se materializeaza.. insa... ea considera ca se intampla cu un decalaj prea mare. Nu-i ramane decat sa astepte si sa fie fericita, sa zambeasca ridicand privirea spre cer si sa inchine genunchii in rugaciune, cand cele scrise si dorite de ea (pentru ea si pentru cei din jur) sa implinesc.
Cu sufletul ravasit, de dor, speranta arzatoare si cu toate astea neliniste, se aseza in pat. Trase plapuma si se lasa cufundata in lectura... :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu