marți, ianuarie 11

lectii de la copii

aseara, tarziu, cand am ajuns acasa dupa vizita la Cristi, am gasit un mesaj impresionant pe Facebook.

viata imi ofera lectii... si, de la cine poti invata mai bine sa continui sa fii bun? de la copii. se pare ca asta e drumul meu in viata. sa educ, sa scriu pentru copii, sa invat de la copii. viata mea roieste in jurul copiilor.

"am ajuns pe blogul tau printr-o prietena,si am ramas profund impresionata de povestea micutului,
nu am bani,dar saptamana asta imi intra alocatia si mi as dorii din tot sufletul sa ajung sa i duc cate ceva baietelului,
vreau doar sa mi spui cum ajung la spital din gara de nord si daca il gasesc.
multumesc mult
ma gandeam sa i cumpar o carte,sa i citesc povesti..
oare i ar placea?.. "

cati dintre adultii care au citit diverse cazuri, au scos din buzunar 1 leu sa doneze? poate multi, poate putini....

*

acum ceva ani, vreo 5 cred, am avut sansa - da, chiar sansa - sa am o eleva cu deficiente de vedere. sa va spun ca este aproape un geniu? este sefa de promotie a Colegiului Gheorghe Lazar, canta la pian, stie trei limbi straine, plus latina, greaca.

a ocupat locul I la diferite olimpiade nationale de religie sau de istorie. la unul din concursuri, a primit o suma de bani. atunci, a spus:

"mama, te rog sa donezi acesti bani, cuiva care isi poate regasi vederea."
banii au ajuns la o fetita care urma sa fie operata in strainatate, si care avea sansa de a-si recapata vederea.
atunci, am mai invatat o lectie.
datorita ei, am ajuns la Asociatia Nevazatorilor din Romania si am inregistrat povesti pentru copii.
am invatat ce inseamna sa fii bun de la ea. am invatat ca un copil simte cand esti bun, rau, suparat, voios... si am invatat de la ea sa sper.
acum, ea este studenta la teologie... si crede ca voi avea cea mai frumoasa familie! :) multumesc draga mea... (desi eu nu mai cred, si nu vreau sa te dezamagesc).

*
ma simt mai mult decat norocoasa ca am posibilitatea sa intalnesc copii divini, care imi dau putere sa lupt cu viata.

12 comentarii:

Tudor Enea spunea...

fericirea multor copii se datoreaza tie, Claudia. sa oo tii tot asa.

DOAR NOI spunea...

@ Tu26dor:

Multumesc enorm! As vrea sa cred asta... si ma straduiesc sa fac tot ce imi sta in putere pentru a forma oameni.
Azi, cand am plecat de la scoala, m-a salutat un fost elev. "Sarut mana, doamna! Va mai amintiti de mine?"
Ma gandesc ca, daca nu as fin insemnat nimic pentru ei, m-ar fi ocolit sau si mai rau, m-ar fi jignit. (se poarta, nu-i nimic nefiresc).

Ma bucur ca mi-am aflat rostul pe acest Pamant... ca mi-as dori si copii mei, asta nu se mai pune.

zambete si imbratisari magice!

karina spunea...

impresionant, ii voi trimite si eu bani

DOAR NOI spunea...

@ Karina:

Multumesc mult de tot!
Este un copil frumos... si puternic. Sa vezi ce linistit priveste asistenta care-i pune perfuzie sau sange sau cine stie ce-i mai face... :)
Ieri il durea mana de la branula... a spus la un moment: "ma doare... mana...rau"... :(

Monica spunea...

o sa ai si copii tai, cu siguranta:)
Trebuie:)

Eu cred asta:)

DOAR NOI spunea...

@ Monica:
cat mi-as dori sa ai dreptate!

azi, elevii unei clase de-a VIII-a (pe care nu i-am vazut dupa vacanta), mi-au urat La multi ani si sa ma casatoresc cat mai repede.

Cica sunt frumoasa si buna... si trebuie sa fac copii. :))

Ce ochi or avea acesti copii?! Ce or vedea la mine...?

darry.anna spunea...

Cati dintre adulti... nu numai ca nu au scos 1leu, dar m-au plefturit de parca as fi cerut pentru mine.
Uneori ajuta doar gandul bun si o rugaciune pentru acesti micuti.

Iti doresc multa putere pentru ca e minunat ceea ce faci!

Iuliana spunea...

Draguta mea, asa cum esti o profesoara buna, asa vei fi si o mama buna! Sunt sigura de asta! Nu conteaza ca acum tu nu crezi in acest lucru si esti dezamagita... Cu rugaciune, lucrurile se vor schimba si in sufletul tau si in afara ta... Voi fi pe aici ca sa ma bucur de fericirea ta...

In privinta sufletelor de copii, ma inclin in fata lor! Sunt curate si sincere si pline de iubire. Te invidiez pentru meseria ta, ti-am mai spus-o! :)

DOAR NOI spunea...

@ Darry.Anna:

Imi pare rau ca ai primit rautati din partea oamenilor. Eu nu am cerut nimanui. Am lasat la aprecierea fiecaruia sa daruiasca dupa inima sau sa ajute cum poate.

Imi amintesc de perioada in care nu aveam internet... si citeam Formula As si trimiteam bani in plic... :)

Am si acum o prietena cunoscuta in acest mod. :)

Multe prietenii s-au legat atat de simplu, natural, firesc. :)

DOAR NOI spunea...

@Iuliana:

Multumesc! Da, nu mai cred... si din moment ce nu cred, nici nu ma pot ruga. Cum sa cer daca simt ca D-zeu nu are in planul vietii o iubire, o familie armonioasa si linistita? As fi falsa... as minti...

Da... meseria... de fapt unii copii, imi aduc bucuria si zambetul pe chip.

Ma intreb... doar asta imi va ramane? Sa ma bucur la infinit si sa cresc copiii altora? :(

Doare... doare rau...

Stii cat ma doare cand elevii vin sa-i imbratisez? cand mi spun: "doamna va iubesc ca pe mama mea?"

in fine... ma lungesc prea mult....

Elena spunea...

Nu am disparut Claudia, imi permiti sa iti spun asa ? Insa , ma crezi sa nu, insa povestea acestor 2 copii m-a prins atat de mult incat pe moment nu reusesc sa ma gandesc la altceva.As vrea sa fac mai mult, insa, deocamdata sunt doar ganduri...


..........

@ doar eu:
azi, elevii unei clase de-a VIII-a (pe care nu i-am vazut dupa vacanta), mi-au urat La multi ani si sa ma casatoresc cat mai repede.

Cica sunt frumoasa si buna... si trebuie sa fac copii. :))

Ce ochi or avea acesti copii?! Ce or vedea la mine...?

Eu ti-am zis deja ca ei sunt fiintele cele mai sincere, deci incredete in ei, cu siguranta ei au vazut frumusetea sufletului si au mare dreptate.

DOAR NOI spunea...

@ Elena:

Da...chiar te rog sa-mi spui Claudia (mi s-a spus ca e nume sonor)... poti si Lizica. :)) Unora le place mai mult, altora deloc... cica e nume de copil rasfatat.

Faci cat poti pentru acesti doi copii. E suficient ca ai postat pe blog.

cat despre elevii mei... uneori as vrea sa aiba dreptate. anul asta mi-au pus 1001 de intrebari despre cum as vrea sa-mi botez copii, cati mi-as dori. niciodata nu au fost astfel! or simti ei ceva? :)) nu stiu ce sa mai cred...

mi-e greu cand ii dezamagesc... :)