luni, ianuarie 10

daruri... si lectii

dimineata si ceata. ma trezesc si simt ca nu sunt chiar cu toate butoanele turate la maxim. merg sa-mi fac o cafea si constat ca nu e curent. a devenit un obicei prost sa intrerupta lumina. ma enervez foarte rar... dar nu va doresc sa ma vedeti nervoasa.

iau telefonul si formez numarul. raspunde un baiat/barbat fooooaaarte amabil. povestesc eu despre defectiune si spune ca ei nu stiu nimic, ca nu au primit sesizare.

"vreti sesizare? va spun eu ca exista din luna decembrie sesizari. va dau si numarul de inregistrare. parca am fi in epoza de piatra, nu se rezolva nimic. am lucrat cu clienti si stiu ce inseamna. stiu ca acum iti dai ochii peste cap sau dezenezi inimioare, dar ar fi cazul sa anunti pe cie trebuie si sa se rezolve o data."

calm, imi repeta un numar de inregistrare - credea ca sunt atat de "emotionata" incat nu sunt capabila sa memorez - si imi promite ca se rezolva.

da... toate se rezolva intr-un fel sau altul candva.

pornesc spre Casa Florian sa duc hainute, carti si rechizite. nu ma incumet sa sofez singura., deoarece mi se parte traseul dificil. iau ajutor un vecin, extrem de panicos. mi-am promis ca e ultima data cand il las in masina mea.

am lasat masina acasa, caci era ceata si mi-era teama, si am pornit spre scoala. n-am mai ajuns, caci mi s-a facut rau. m-am intors, am mancat... si spre seara, desi eram slabita, am pornit spre Cristian. imi tin promisiunile. era cu jucaria pe care i-o dusesem ieri in mana. prietena mea i-a cumparat - din banii donati de colegii ei (si-ai mei candva) - un PSP. era un vis de-al lui. a facut eforturi sa-l tina intre degetele lui micute si tremurande, dar chipul ii era atat de luminos. s-a bucurat. [ e atat de bine sa primesti ceva la care visezi! am trait sentimentul cand am primit notebook-ul de Craciun; imi doream, dar nu era o prioritate pentru mine, si nu credeam ca cineva este atat de atent la ce vorbesc, cand vorbesc. multumesc ].

vreau ca micutul Cristi sa prinda putere... sa poata manca si sa se bucure de jucariile pe care le-a visat si le are. este un pui de om, cu multa vointa.

invat in aceste zile ca merita sa lupti pentru a trai, dar mai ales, cum sa te bucuri ca esti sanatos si AR FI CAZUL SA FACI CEVA CU VIATA TA.


este greu... mama lui imi spunea: "Cristi e destept. boala l-a schimbat insa. ce m-as fi bucurat ca D-zeu sa mi-l lase. poate se intampla o minune! se intrerupe. esti bine, mami?
- da, raspunde puiul. ma doare putin mana. (i se facea transfuzie de sange). are mainile pline de vanatai."

Cristi este destept. ieri, ca si azi, a vorbit putin, dar frumos. se straduia sa formuleze propozitii si sa fie coerent.

- ce vrei sa iti aducem maine?
- ou Kinder.
- asa va fi, baietel frumos. somn usor. ingerii sa te sarute."

3 comentarii:

Iuliana spunea...

Ce chestie!!! Chiar azi ma gandeam cat de mult i-ar placea un PSP! Ma gandeam sa i-l imprumut pe al lui Andrei... ca in acest moment nu imi permit sa cumpar unul nou... Asa am facut si cu Alexandru Haranita, care in ulimele lui saptamani s-a jucat cu PSP-ul lui Andrei si a fost foarte fericit...

Oh, Doamne, ce am putea face ca acest mic sufletel sa nu mai simta suferinta??? Ne rugam mult pentru el si speram ca Dumnezeu sa il aline.

Mos Craciun spunea...

Ma bucur ca ti-a placut si tie jucaria. Data viitoare te las sa conduci sania :) si nu te bat la cap. Este loc destul pentru inainte, dreapta sau stanga. Ar trebui sa ai grija si de tine ca se la faci si tu la randul tau altora bucurii.

DoarEu spunea...

@ Iuliana:

Asta pentru ca ai copii si stii ce se "poarta" la capitolul jucarii. Prietena mea spunea: 'Daca imi zicea cineva ca ma voi juca cu asa ceva, il declaram nebun". Ea l-a testat ca sa-i explice piciului cum se foloseste.

I-a mai dus Gormiti si alte chestii.. prea complicate pentru mine. :))

@ Mos Craciun:

Nu le fac altora bucurii? :( Eu asa credeam...

Ma mai joc putin cu masinuta mea, si apoi... mai vedem.
Multumesc oricum!