Ce-am facut azi

Am avut momente in care am zis ca blogul meu e plin de lucruri minore, ridicole, fara sens. Azi, neavand chef de nimic, am inceput sa citesc bloguri. Am sarit dintr-unul in altul. Unele, extrem de filozofice...mi-au placut. Altele, adevarate jurnale cu lucruri mult mai banale ca cele relatate de mine. Am gasit blogul unui profesor de romana din scoala generala unde am invatat. Mereu l-am apreciat pentru modul in care isi facea meseria. As vrea sa cred ca am fost macar 0,5 % de dedicata profesiei asemenea lui.

Azi:

-m-am inscris voluntar in fundatia MaiMultVerde (sper sa fac ceea ce trebuie, adica sa-mi fac datoria);

-mi-am vopsit firele de par alb -devenise un stres (colegii ma intrebau daca am suferit vreun soc; credeau ca nu vad bine si ca imi straluceste parul :) );

-am citit poeziile Elenei Marinescu;

-am aflat ca zilele astea a fost ziua Oanei Pellea (LA Multi Ani! asa pe ascuns...dar stiu ca, gandurile bune sunt duse de ingeri acolo unde trebuie).

Mai frumoasa la 32 de ani

Ne simtim in culmea frumusetii cand implinim 32 de ani. Aceasta este concluzia la care au ajuns cercetătorii britanici, in urma unui studiu, informeaza cotidianul „The Telegraph”.
Aproape 40% dintre femeile chestionate on-line au declarat ca se simt mai frumoase ca oricand, odata ce au implinit 32 de ani. Sursa frumusetii o constituie sentimentul de incredere in sine acumulat de-a lungul timpului, viata sentimentala activa si implinita si nu in ultimul rand placerea de a savura experientele culinare.Rezultatele studiului efectuat pe un esantion de 1500 de femei este incurajator din punctul de vedere al psihologilor.
„Perceptia frumusetii este strans legata cu increderea in sine si cu experienta de viata acumulata. La 32 de ani, o femeie a trecut prin mai multe situatii dificile decat la 22 de ani. Femeile pot fi cei mai mari dusmani ai lor, cand sunt prea exigente cu ele insele concentrandu-se mai mult asupra defectelor cum ar fi ridurile sau greutatea. Acest studiu este incurajator pentru ca arata ca frumusetea este perceputa mai mult decat ca o stare care tine de aspectul fizic. Femeile sunt tot mai mult modelate ca personalitate. Este un semn ca incep sa fie apreciate pentru ceea ce sunt si pentru potentialul lor, nu doar pentru aspectul exterior “, este de parere psihologul britanic Sandra Wheatley.

Clopotelul

Am gasit un clopotel, primit de la o prietena acum 2-3 ani de Craciun. L-am zanganit si am simtit prezenta ingerilor.

Am zambit...am spus: "Multumesc pentru tot!" si am gasit un loc de cinste pentru clopotelul auriu.

Indicele de maturitate

La 20 de ani esti destul de matur sa iei o hotarare? Sa stii incotro te indrepti? Pe ce drum s-o apuci? Poti avea o familie? Poti da educatie unui copil? Poti reusi singur?

Daca la 50 de ani faci un pas gresit, divortezi, dai faliment, etc., esti imatur?

Dar daca esti un rasfatat, esti imatur? Daca ai o copilarie plina de responsabilitati (de exemplu grija fratilor, treburi gospodaresti etc.) sau modesta financiar, te maturizezi rapid?

Rautatea oamenilor ne face sa ne maturizam, sa constientizam ca viata e o lupta continua, de la inceput pana la sfarsit?

Am o varsta frumoasa... dar nu ma simt matura. Nu pot spune ca am fost lipsita de greutati... sau hai sa le numesc perioade neplacute. Am invatat ca trebuie sa apreciez tot ce obtin, precum si oamenii care-mi ofera un sfat, o vorba buna, o incurajare.

Sunt o norocoasa! Am intalnit omul potrivit la locul si momentul potrivit! Am invatat sa trag cu urechea, sa ascult, sa-nvat din orice experienta: nimic nu este intamplator!

"Devenim ceea ce suntem." (Nietzsche)

Viata

Viata este dura, de multe ori nedreapta, dar… atat de frumoasa! Merita sa o traiesti frumos! Sa te bucuri de fiecare raza de soare, de fiecare petala viu colorata, de fiecare pietricica pe care o dai cu piciorul, de fiecare nor cu o forma mai mult sau mai putin interesanta, de fiecare zambet ce-ti e adresat, de fiecare adiere de vant!
Oricat ai fii de trist, gandeste-te ca orice ti se intampla are un rost!

Romanta fara muzica - de Ion Minulescu

"Ca s-ajung pana la tine, i-am zis vantului:
- Da-mi mana
Si taraste-ma cu tine pana unde poti patrunde-
Pana-n zarea-nsangerata unde soarele s-ascunde...
Ca s-ajung cat mai degraba.
Haide, vantule, da-mi mana!..."

Duelul

Hai sa ne duelam in:
-vise
-cuvinte frumoase
-priviri intense
-zambete
-voie buna
-realizari
-sperante.

Vis

Aseara am visat frumos intr-un vis urat.

Intr-o lume urata, trista si rea, eu zambeam. M-am trezit. Apoi am inchis ochii strans si am cautat ceva placut, recent din viata mea. Am gasit si am dormit pana a sunat telefonul...

O alta zi din viata mea. Trezirea!

Vreau sa scriu:

- o scrisoare unei prietene;

- un articol pentru o revista;

- un e-mail cu ganduri bune;

-o scrisoare de dragoste, dar o dau anonima :) ;

Picatura de ploaie

Imi doresc sa primesc puterea de a vedea in fiecare picatura de ploaie o sansa.

O sansa de a fii mai buna, mai darnica, mai intelegatoare, mai indulgenta, mai rabdatoare.

O sansa de a oferi si de a primi pe masura.

O sansa de a ierta.

O sansa de a da o sansa.

Feed back

Am gasit un cuvant si m-am indragostit de el.

Am primit o stea si mi-am pus o dorinta.

Am intalnit un om si i-am oferit increderea mea.

Am dorit sa fie bine si este.

Am daruit un zambet si s-a intors dospit la mine.

Am acordat o sansa si mi s-a oferit una.

Am vrut sa fiu ce sunt si sunt ce trebuia sa fiu.

Am precipitat lucrurile si am suferit.

Am plans si m-am eliberat.

Am ras si am fost indragita.

Am ascultat si am fost ascultata.

Sufletul, cel mai bun prieten

Ce-i al meu e pus de(o)parte! Sunt o fata altruista, zambesc mereu oamenilor din jurul meu. Merita sa-i binedispun. Macar pe moment. Sau cine stie? Peste zi isi vor aminti de zambetul meu si vor zambi la randul lor altora. Sa fie asa…un lant al zambetelor.

Vreau sa cred ca sunt o persoana ce are prieteni adevarati. Am prieteni care sunt gata oricand sa-mi tina companie. Ce daca nu ma suna cu zilele! Imi sunt prieteni. Nu au timp pentru mine, dar se gandesc la mine. Eu am timp mai mult decat ei sa le trimit un sms sau un mail de cateva randuri sau sa le las un mesaj offline pe messenger?! Ei as. Poate sunt doar mai organizata. Sau poate sunt bolnava de sindromul “prietenie” si ma agat cu disperare de niste oameni numiti “prieteni”. Da, asa vreau sa cred: ca am prieteni! Ce daca ma cauta cand se simt singuri? Ce daca isi amintesc de numarul de telefon cand au ceva de rezolvat? In momentele cand am nevoie de ei, de o vorba buna, o mangaiere, un umar pe care sa plang (ei…nu ai auzit de plansul in perna?) sau o incurajare…nu e nimeni langa mine. Stau cu telefonul in mana si astept: un apel, un sms… sa vad ca se gandeste cineva la mine (dar…CINEVA acolo sus ma iubeste). Prietenii mei stiu ca sunt o fata puternica, descurcareata si nu am niciodata nevoie de ei! Da…nu stiu ce sa zic?! Poate au dreptate. Ma gandeam zilele trecute, ca ar trebui sa imi fac (cum am vazut in filme) un PRIETEN IMAGINAR. Ha ha ha!

Cand totul se destrama…ma trezesc singura. Eu, cu mine si cu viata. Atat de dura, dar in acelasi timp frumoasa, pe care trebuie sa o infrunt! Si sa incerc sa o fac si mai frumoasa! Si sa inteleg ca sufletul imi e cel mai bun prieten. Si sa am grija de el. Sa-l pastrez curat, deschis si bun!

Ceata (din atmosfera)

Ceata...deasa si rece.

Ceata ce imi patrunde in oase.

Ceata ce ma determina sa ma rog: "S-ajung cat mai repede intr-un loc calduros".

Ce bine ar fii sa ajung la sufletul meu. Sau al lui?!

Omul

Om eu, om tu.
'om vedea.
Om el, om ea.
Ce 'om mai fii.

O pauza la scris

Am hotarat sa iau o pauza ...sau cel putin sa nu mai scriu despre mine.

Necesit o devirusare serioasa, altfel voi claca.

Ma urasc pe zi ce trece mai mult. Nu mai vreau sa am bun simt...nu mai vreau sa dau importanta cuvintelor...nu mai vreau sa fiu ce sunt.

Departe

“Mai departe de moarte, mai departe de viata,

mai departe de dragoste, mai departe de mine,

mai departe de noi,

mai departe de cei care-am fost,

de cei care-am fi putut deveni.

Si cursa continua." - Octavian Paler

O zi traita intens

Tristete. Apatie. O lacrima. Si inca una. Zambet trist, dar zambet. Curaj. Optimism. Dezamagire. Renuntare. Ganduri. Decizii. Abandon. Lectura. Incredere. Plans.

Va fii bine...indiferent cum.

Acum nu merit.

Dar maine sau intr-o zi, voi merita.

"Cere si ti se va da."

Ingeri

Ingerii exista.

Fiecare are ingerul sau pazitor. De aceea nu ne impiedicam cand avem sireturile desfacute. De aceea putem zambi dupa o noapte de insomnie.

Ingerii iubirii eterne: ei ne daruiesc bucuria de a regasi, in noi insine si in jurul nostru, puterea miraculoasa a iubirii.

Ingerii daruirii: ofera protectie tuturor celor cae fac bine oricarei fiinte.

Ingerii creativitatii: ne ajuta sa ne canalizam fortele vitale spre creativitate, pentru a ne infrumuseta existenta prin arte si perceptii senzoriale.

Ingerii bucuriei: ne invata ca Universul este bucurie, ca lumina este bucurie, ca viata este bucurie.

Incercati sa-i simtiti...

Dor

Toate dor. Inclusiv dorul de dor.

Cuvintele dor. Faptele raman.

Dorul porneste in zbor, zboara hoinar.

Dorul nu sta in loc, nu se-ntoarce din drum.

Dorul striga: "Mi-e dor!"

"De cine? "

"De amintiri, de el, de ea, de voi sau de ce nu, de noi.

Hai si de ei si de ele, frumosii munti, frumoasele stele.

De vis, de iubire, de mangaiere, de cizmele mele".

Toate dor. Inclusiv dorul de buzele tale.

Ploaia

Ploua.
Ma picura. Ma trezesc.
Exist. Zambesc. Observ. Iubesc.
Traiesc din plin.
Ploua.
Sa ne fie bine noua.
Sa fim mai buni.
Ploua.

Ajutor!!!

Niciodata nu mi-a placut snobismul si nici sa ma dau mare cand n-am cu ce. E greu sa spui "Nu stiu", dar e mai bine decat sa indrugi verzi si uscate pe un anumit subiect, despre care habar nu ai.

Eram la toaleta si aud discutie intre colege: "Sunt asa racita...simt o racaiala pe gat". (Toate bune). Cealalta:" La nivelul sternului,nu? Asa pe os." (Am zambit...savanta discutia).

Asa mult mi-ar fi placut sa stiu totul, sa nu fiu nevoita sa intreb niciodata, dar nu se poate. Chiar daca esti polivalent, de fapt e o impresie sau o cultura generala peste limita.

"Daca taceai, filozof ramaneai" e un proverb atat de adevarat. Inainte de a ne da cu parerea, hai sa gandim de 2 ori.

O alta problema este aceea a ticurilor verbale. Am capatat atatea, incat ma abtin sa vorbesc. Exemple: "asta e", "sar'na", "frate", "stii", "in fine".... Ajutor!!!

Sa nu mai discutati cu mine, daca nu renunt la ele.

Dialog intre Cineva si Altcineva

"Cineva intreaba pe Altcineva:

- Iubesti?

- Pe cine? spune Alticineva.

- Pe el. Si nu te mai preface. Esti pe zi ce trece mai radioasa si nu ne cunoastem de ieri de azi.

- Nu stiu exact ce e, dar da, cred ca ma indragostesc. Hai sa-ti povestesc. Am fost o norocoasa. Mereu mi-au fost ascultate rugaciunile si am primit cam tot ce mi-am dorit. In plan sentimental, am vrut sa controlez situatia. Atat cat functiona, apoi gaseam un motiv sa spun ca nu ne potrivim, ca nu sunt pregatita de mai mult. Cand l-am cunoscut pe el, si am inteles ca e cam ce "comandasem" in rugaciuni de-a lungul timpului -pentru ca am pretentii nu gluma- am zis ca nu are cum sa fie adevarat. Pentru o perioada a disparut. Mi-am zis: clar a fost o iluzie. In momentul in care a reaparut si si-a cerut iertare, am gandit: iertare si atat. Cu lacrimi in ochi am scris: "te-am iertat". Apoi am zis -sau el a zis- sa fim amici. Hai sa fim. Doar am talent la asta. Totul decurgand asa incet, normal, firesc -nefortata ca in alte relatii- a inceput sa-mi placa. Placandu-mi, am realizat ca mi-a disparut puterea de "a controla" situatia. Si am zis: e chiar frumos.

Sincera sa fiu imi place, dar mi-e teama. E frumos, dureros de frumos. Nu stiu ce va fi si nici nu vreau sa stiu. Cel putin acum. Dar, iti spun ca, indiferent de ce va fi, este ultimul barbat caruia ii dau acces la sufletul meu.

- Imi inchipuiam ca asa este. Sa fiti ocrotiti de ingerii iubirii.

- Multumim."

Meseria, bratara de aur

Citeam azi despre o ziarista ramasa - datorita crizei economice- fara job. Se intreba incotro s-o apuce, caci nu mai stie sa faca altceva sau oricum nu atat de bine ca a scrie.

Mi-am adresat aceeasi intrebare: "Ce altceva stiu sa fac?"

- sa fiu profesor; intr-o perioada voiam sa-mi fac gradinita;

- sa vorbesc cu oamenii - relatii cu publicul (mi-amintesc cu drag de perioada de la editura; 8 luni frumoase; mi-amntesc de perioada in care faceam sondaje de opinie telefonic; cred ca am fost competenta);

- sa tricotez - ha ha ha- imi amintesc de primii mei bani, obtinuti astfel: tricotam caciuli si mi le vindea o vecina care avea boutique;

E?! Suna promitator?! Da si nu...

Un strop de speranta

Azi e soare...si-mi place. Ma face sa sper ca va fi bine, sa gasesc puterea de a continua. Ce? Totul! Viata...planul meu pe Pamant...

Uneori, realizez ca-mi fac rau singura. Imi ramane cate o fraza in gand, pe care o iau la analizat exact intr-un moment de slabiciune. Si insist...si merg mai adanc, cautand si altceva care sa ma convinga ca da, asa e. E de rau. Raul exista, iar eu n-am puterea sa-l dezradacinez.

Cred ca mi-am pierdut simtul umorului...

Poate il regasesc...

Numai bine

Un gand bun, o raza de soare, o imbratisare, o conversatie cu ingerul pazitor, zambete si bucurii ...asta va doresc!

Apatia

Zi de ianuarie.

Zi insorita ce imbie la plimbare.

Zi de mare sarbatoare la romani: 24 ianuarie - 150 de ani de la unire.

Zi de odihna si trebaluit prin casa.

Am fost usor apatica...cu gandul in o mie de parti, desi am incercat sa fac lucruri care sa-mi distraga atentia.

Trebuie sa iau decizie importanta pentru viata mea si nu numai. Nu stiu daca e foarte greu, dar e dureros. Imi asum greselile si imi continui viata. Exista solutii, fiecare primeste ceea ce merita, iar eu clar nu merit. Ar fii timpul sa inteleg asta.

Urasc inceputurile...

Vreau sa ma izolez si sa traiesc din amintiri...

Oricum mi s-a mai implinit o dorinta...

"Nu plange ca s-a terminat, ci zambeste ca s-a intamplat" spunea Marquez. Asta incerc sa fac...

Un gram de "intelepciune"

[Marea majoritate a lumii, nu mai iubeste.

Are doar capricii: "o vreau/il vreau". La asta se rezuma.:)) Si totusi?!

Cand vor aparea pasiunile, cand vor mai exista "fluturi", cand va merge totul bine?]

...pasaj preluat de pe blogul unei fete frumoase, destepte, sensibile, de doar 17 ani.

Ma gandeam ca, daca ea percepe astfel iubirea, si nu are puterea sa mai spere la o poveste de dragoste, ce sa spun de cei care au trait dezamagire dupa dezamagire?

Marquez spunea ca:

"Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu, nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa."

"Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fi recunoscator."

"Nu te agita atat, lucrurile cele mai bune se petrec atunci cand le astepti mai putin."

Avem atatea de invatat...trebuie sa fim deschisi, sa vedem si, nu doar cu ochii...ci cu inima de cele mai multe ori. In fiecare om, exista ceva bun. Si, culmea - puteti testa- oamenii care fac pe durii, care nu au rabdare sa asculte, aceia sunt de fapt cei cu suflet nobil. Doar viata i-a facut asa, iar acum se apara. Considera ca sensibilitatea e o slabiciune...dar nu e asa. Sensibilitate, naste frumosul.

Cautati bunatatea in voi, in jurul vostru! Zi de zi, clipa de clipa.

Despre dragoste...de la o necunoscatoare

"Atata vreme am asteptat sa iubesc cu adevarat..."

Mereu am iubit cerebral...pentru ca era dragut, pentru ca imi vorbea frumos, pentru ca nu eram singura, spunandu-mi ca va fi bine, desi nu era ceea ce voiam.

Atunci cand am ajuns sa iubesc cu sufletul, am constientizat ca iubesc doar eu, el fiind prins in trecut. Oare cum e bine?

Uneori cred ca platesc cu varf si indesat suferinta ce am produs-o...vreodata, cuiva.

Uneori cred ca ar fi mai bine sa ma calugaresc.

Uneori cred ca ce va fi va fi, daca va trebui sa fie.

Amintirile exista...vor exista mereu...In parcul X, am stat cu Y...in locul Z m-am imbratisat cu G. Exista cuvinte care ti-au facut placere cand ti-au fost spuse de L si tresari in momentul in care iti sunt spuse, poate peste ani, si de M. Dar, trebuie sa faci o selectie a amintirilor...sa le pastrezi doar pe cele care iti fac bine, pe care le poti retrai zambind. Restul, trebuiesc sterse. Altfel te chinuiesc pana la durere fizica.

Ma pot considera norocoasa...cand am clacat, am cazut fizic, efectiv. Am zacut 2-3 zile, am plans cat pentru o viata, dar am gasit puterea sa traiesc.

Am intalnit pesoane care sufera luni, ani de zile, devin dependente de antidepresive...

Posibil ca eu sa nu fi iubit niciodata cu adevarat. :(

Expresii din lucrarile elevilor

Am gasit notate in agenda doua expresii din lucrarile elevilor....

"carente mintale" si "leucocitele omoara nervii paranoici".

M-au amuzat.

Alandala

Zi de joi...usor polei...destul de cald fata de alte dimineti.

Ajunsa in curtea institului imi zaresc o colega, foarte cocheta; am impresia ca are bagaj, o intreb daca o pot ajuta si imi raspunde:"Doar cu prezenta!" Zambesc si mergem impreuna spre institut.

Ajung in laborator...imi fac un 3 in 1 sa ma incalzesc, ma apus de lucru. Sunt prinsa in atatea lucruri, incat am impresia ca nu fac nimic asa cum trebuie. Plus ca sunt una, sefii mai multi si toti iti cer ACUM ceea ce au nevoie.

Predau lucrarea in timp util...si iau o pauza binemeritata, stand la taifas cu a mea colega. 67 de ani, vaduva, fara copii...fapt ce-l regreta acum nespus si imi spune, cat de des poate, sa nu fac aceasta greseala. Sa imi vad de cariera dar sa fac si un copil. Mi-am promis ca dupa ce termin doctoratul, voi face si acest pas. Imi plac copii, imi doresc, dar sper sa-i fac din dragoste si nu din disperare sau egoismul de a fi mama, de a avea si acest titlu.

Isi dorea foarte mult sa mearga la teatru, dar nu mai avea bani. Desi imi promisesem ca nu o mai imprumut - asta doar pentru ca mi-a zis ca nu mananc ca sa-mi iau masina - nu am rezistat si am imprumutat-o si am incurajat-o sa isi faca rezervare. Mi-a multumit de nu stiu cate ori. E o femeie care pentru asta traieste: sociabilizare.

La plecare, am insotit o alta colega, care mi-a povestit despre motanul ei -chiar il rasfata- si despre mancare...mancare traditionala din Rusia, unde a stat 4 ani la reactorul Nuclear din Dubna, cum si-a cucerit sotul ducandu-i ciorba. Deci, e adevarat:dragostea trece prin stomac.

Apoi plimbare la ceas de seara...

Cam atat..pentru azi.

Tratamentul Infailibil pentru Vindecarea Inimilor Frante

fragment din "Mananca, roaga-te, iubeste" de Elizabeth Gilbert

"Vitamina E, dormi mult, bei multa apa, calatoresti departe de fostul iubit, meditezi si inveti inima ca asa e destinul."

Durere...

De ceva vreme, cam de pe 1 ianuarie, ma chinuie o durere cumplita de cap. O durere ce nu cedeaza cu una cu doua, ci staruie pana isi face damblaua.

Trebuie sa-mi inving comoditatea si fudulia si sa accept ca e musai sa merg la medic si, probabil, sa port ochelari.

Zilele astea, neputand face nimic, decat sa stau cu ochii inchisi si sa gandesc (oare?!)...am inteles ca viata mea e chiar frumoasa, chiar am de ce si pentru cine sa traiesc. Si nu oricum, ci sa traiesc frumos si curat!

Rautate

A fost o saptamana cu multa rautate, de fapt cuvinte rautacioase.

Un coleg, familist convins, ma intreaba de fiecare data cand ma vede cand ma marit. Daca as stii ca mariajul meu ar influenta :-fericirea celor din jur; - caldura in institut;-disparitia crizei economice; - m-as marita saptamana viitoare. Dar, cand stiu ca e doar un motiv de barfa, un motiv de curiozitate nesatisfacuta, ma dezgusta.

Asta e una din "problemele" ce-i framanta pe ai mei colegi.

Alta problema: Exista cineva in viata mea? Are bani? (pentru ca, dupa parerea lor, merit un barbat cu bani). Locuim impreuna?

Urmatoarea este cea legata de silueta mea. De ce sunt asa slaba? De ce nu mananc? Strang bani sa-mi cumpar masina? Sau casa? Sau vreau sa calatoresc nu stiu pe unde? Sau pentru ca imi platesc doctoratul nu am bani suficienti pentru mancare?

Raspunsul pentru toate e unul singur: tin la intimitatea mea. Nu amestec viata profesionala cu cea personala. Da, prefer sa fiu secretoasa.

Gramezi de rautati...cuvinte pline de rautate, rostite taios... Ma intreb: pentru ce?

Culori - de Evgheni Evtushenko

Cand chipul tau
a aparut prima oara
in mototolita mea viata,
am inteles cat eram de sarac.
apoi, cu incetul, lumina
lui speciala purtata pe
arbori, pe rauri, pe mare
a insemnat debutul vietii in culori,
despre care inca nu stiam nimic.
Si sunt speriat, mi-e teama
ca rasaritul se va sfarsi ,
ca minunile,
lacrimile si bucuria se
vor sfarsi.
Teama-iubirea mea-
O hranesc pe cea de neprihanit,
Teama ma invaluie.
Stiu ca minutele acestea sunt scurte
si ca toate culorile din ochii mei vor disparea
cand chipul tau va apune.

TEAMA

Mi-e teama de mor!

Mi-e teama de mine...nu ma recunosc.

Mi-e teama de esec.

Mi-e teama dezamagire.

Mi-e teama de singuratate...dar uneori mi-o doresc.

Mi-e teama de oameni.

Mi-e teama de nou...desi imi doresc sa fac lucruri noi.

Mi-e teama de ceea ce pana acum mi se parea firesc si normal.

Mi-e teama de mor!

...cartea despre mine

“Cutreierand prin uimitoarea lume a basmului, iti doresc ca sa pasesti cu pasi repezi in lumea realitatii de maine in postura de invatatoare sau de ce nu, o gingasa dar exigenta profesoara. Pana atunci eu iti doresc succese depline.” Cu prilejul zilei de 8 martie 1988
Asa a inceput totul… Era un vis care incepea sa fie incurajat de oamenii dragi din viata mea.
Mi-am dorit sa fiu invatatoare, apoi profesoara de limba si literatura romana. Cand am inceput sa studiez chimia, in clasa a VII-a, m-au vrajit elementele chimice, simbolurile lor, iar profesoara m-a fascinat. O femeie tanara, frumoasa, care stia sa impuna respect, sa-si faca materia iubita. In liceu, m-am indragostit de stiinta ce studiaza viata (bios = viata, logos = stiinta). Am participat la olimpiade, am patruns in tainele celulei si am descoperit o lume magica, piese minuscule care pun in functiune un organism, uneori atat de complex cum este omul. Am decis sa urmez facultatea de biologie.
Au fost 4 ani cu emotii, frumusete si durere – in special la laboratoarele cu disectii- dar am obtinut diploma ce-mi oferea libertatea si sansa de a deveni profesoara. Osciland intre munca de cercetare si munca la catedra, am ales sa-mi urmez visul.
Pe ultima suta de metri am facut dosar, depus la inspectoratul scolar si au inceput asteptarile pentru repartizare...scoala generala sau liceu…Emotii intense. Drumuri zilnice la inspectorat, nervi, cozi, imbranceli…pentru ce?! Nu stiu nici eu…nici pana in ziua de azi. Imi pierdusem speranta de a obtine post, dupa atatea zile in care mi se tot spunea ca nu mai sunt posturi pentru biologie. Dar, asa cum spunea Coelho, “atunci cand iti doresti ceva, tot Universul conspira la realizarea visului”, asa s-a intamplat si in cazul meu. Intr-o seara, obosita, dezamagita, am fost trezita aproape de miezul noptii – ca in povesti - de sunetul strident al telefonului. Nu era nimeni altul decat inspectorul scolar pentru a ma instiinta ca s-a eliberat un post la o scoala generala, Scoala de Sud, in sectorul 4.

....................................

Sper sa o finalizez...

Dorinte

Zi trista...

Frigul, si nu e vorba de temperatura scazuta de afara, ci de frigul din interiorul institutului ma determina sa fiu trista, irascibila, neprietenoasa.

Aruncand un ochi pe geam, am vazut o ambulanta in fata uneia din cladirile vecine cu a noastra. Peste doua ore, iesind din laborator cu treaba, arunc din nou privirea pe geam si observ: masina de politie, masina de medicina legala si doua salvari. Un coleg care fuma si privea ce se intampla, imi spune: "Vezi? Sa iti fie lectie. Bucura-te de viata. Nu stii cate zile ai. Ia totul treptat. Vei avea parte de munca toata viata."

Gandindu-ma la asta, am inteles ce vreau de la viata...cel putin pentru anul acesta:

Imi doresc foarte mult sa traiesc, sa simt prin toti porii DRAGOSTEA. Sa iubesc cum n-am mai iubit niciodata, sa fiu iubita si sa eman fericirea in jur.
Imi doresc sa fac fapte bune neconditionat. Doar pentru ca asa simt.
Imi doresc sa scriu...cat mai bine si mai frumos.
Imi doresc sa invat in fiecare zi ceva: un proverb, un vers, un cuvant...orice care sa ma determine sa fiu mai buna, pe zi ce trece mai inteleapta.
Ce bine ar fi de-ar fi asa!

Bucurati-va de viata!

La munca, din nou

Au trecut si sarbatorile, s-a schimbat si anul. Timpul alearga ca nebunul. Acum e luni, acum e duminica.

Au fost 2 saptamani in care mi-am promis sa dorm, sa citesc si sa vizionez filme. De dormit n-am dormit, de citit am citit, dar extrem de putin fata de lista propusa, iar filme 2-3 la televizor.

Sunt multumita ca am vazut oameni dragi: prieteni si rude. Cand m-au mustruluit ca n-am mai fost de 3 ani la ei (adevarul e ca totul in zona se schimbase si priveam de parca vedeam tancuri) am ramas socata. Trei ani???

Oare vom fii vreodata multumiti?

Ma gandeam zilele astea ca mi-e dor de invatamant. Cel putin din doua motive: TIMPUL liber si dragostea elevilor.

M-am simtit utila, "importanta" cand am fost cautata de o eleva, o fata minunata, extrem de citita (imi e rusine sa spun, dar a citit mai mult decat mine...si ar trebui sa-mi fie de mii de ori rusine caci ea e nevazatoare si face eforturi uriase pentru a fii un om cult- dar nu se lasa; imi e un exemplu de viata si de vointa) pentru a ma anunta ca anul acesta merge la olimpiada la religie si sa o insotesc sa-i scriu lucrarea. Facem echipa de vreo 2 ani, dar pana acum am fost la istorie. In astfel de momente imi e rusine ca ma plang in loc sa fiu fericita ca sunt intreaga, in loc sa fac ceva util.

Mi-am propus ca anul acesta sa nu mai pierd timp. Sa-l folosesc la maxim. Sa invat de la fiecare om intalnit ceva, sa spun oamenilor din viata mea ce gandesc despre ei, sa le atrag atentia cand ma supara - pentru a nu ajunge sa fiu dezamagita de ei. Imi va fii greu. Stiu. Pentru ca nu vreau sa supar pe nimeni sau si mai rau sa jignesc. Dar nu mai vreau sa sufar nici eu.

O saptamana frumoasa, vesela, cu spor in toate si avant muncitoresc!

Tot eu sunt de vina

Spuneam acum ceva vreme, ca nu mai am incredere in oameni.

Azi, am citit in revista Psyhologies despre acest subiect si se pare ca tot eu as fii vinovata pentru aceasta neincredere. Ia uitati-va!

"Neincrederea, in anumite limite, si cu buna credinta, ne fereste de numeroase neplaceri. Dar fara incredere, nicio relatie - fie amicala, fie de dragoste sau profesionala - nu poate exista. Care este motivul pentru care unora dintre noi le e atat de greu sa aiba incredere in ceilalti?

Prea multa idealizare Atunci cand nu parintii ne transmit nein­crederea, viata insasi se ocupa de asta: un coleg care ne tradeaza, un prieten care abuzeaza de generozitatea noastra, un partener care ne insala... „Cele mai neincrezatoare persoane sunt cele care au o viziune iluzorie despre viata, idealizand relatiile”, spune Christophe André.

Foarte exigenti cu ceilalti, ei interpreteaza drept tradare cel mai mic gest care nu e conform cu cele asteptate de la celalalt. In anumite cazuri, acest sentiment se dezvolta pana la paranoia: „Nimeni nu e demn de increderea mea, deci toata lu­mea imi vrea raul”. In altele, duce la cinism: „Acest barbat m-a parasit fara un cuvant, toti barbatii sunt niste lasi”.

Fie nu avem incredere in propria persoana, fie asteptam prea mult de la ceilalti. O relatie presupune intotdeauna asumarea unui risc. Trebuie acceptat faptul ca e nevoie sa punem la incercare, de-a lungul unei anumite perioade de timp, primele impresii pe care le avem despre relatie, pentru a vedea cat sunt de adeva­ra­te. Acest risc nu poate fi asumat decat de cel care are suficienta incredere in el insusi astfel incat, in caz de deceptie, sentimentele lui sa nu fie prea ranite. Lipsa de incredere in celalalt este aproape intotdeauna semnul lipsei de incredere in sine."

Deci trebuie sa iau masuri. Asta e...bine ca am inteles inca o data:"Mortu' e de vina." :)

Catelusul schiop - de Elena Farago

Eu am numai trei picioare,
Si de-abia ma misc: top, top,
Rad cand ma-ntalnesc copiii,Si ma cheama "cutu schiop".


Fratii mei ceilalti se joaca
Cu copii toti, dar eu
Nu pot alerga ca dansii,
Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua
Si plang mult cand ma gandesc
Ca tot schiop voi fi de-acuma
Si tot trist am sa traiesc.

Si cand ma gandesc ce bine
M-as juca si eu acum,
Si-as latra si eu din poarta
La copii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii
Cei cuminti, si cat de mult
Mi-ar placea sa stau cu dansii,
Sa ma joc si sa-i ascult!

Dar copiii rai la suflet
Sunt urati, precum e-acel
Care m-a schiopat pe mine,
Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate
Cu o piatra in picior,
Si-am zacut, Si-am plans atata,
De credeam ca am sa mor...

Acum vine si-mi da zahar
Si ar vrea sa-mi fie bun,
Si-as putea sa-l musc odata
De picior, sa ma razbun,

Dar il las asa, sa vada
Raul, ca un biet catel
Are inima mai buna
Decat a avut-o el.

Cititi cu atentie. Nu gasiti o pilda in aceasta poezie? De cate ori nu ne-am razbunat pe oamenii care ne-au facut rau? Cata energie pierduta...

Un 2009 cu multa putere de a ierta, de a fi mai buni, mai darnici, mai harnici in fapte frumoase.

2009 LA MULTI ANI!

Sa ai parte de sanatate, inspiratie si incredere in tine. Sa nu uiti nici o clipa cine esti. Sa nu te indoiesti de tine. Sa aduci iubire si prosperitate in viata tuturor celor de langa tine.

La Multi Ani!

Asta imi doresc pentru mine... Poate asta va doriti si voi.

Va roooooooooooooooooog ceva: cautati in sufletele voastre bunatatea, puterea de a zambi si placerea de a darui. Le veti gasi cu siguranta! FOLOSITI-LE SI VA VETI SIMTI MINUNAT. (NU UITATI: acesta e sfatul unui biolog :)) ).