“Cutreierand prin uimitoarea lume a basmului, iti doresc ca sa pasesti cu pasi repezi in lumea realitatii de maine in postura de invatatoare sau de ce nu, o gingasa dar exigenta profesoara. Pana atunci eu iti doresc succese depline.” Cu prilejul zilei de 8 martie 1988
Asa a inceput totul… Era un vis care incepea sa fie incurajat de oamenii dragi din viata mea.
Mi-am dorit sa fiu invatatoare, apoi profesoara de limba si literatura romana. Cand am inceput sa studiez chimia, in clasa a VII-a, m-au vrajit elementele chimice, simbolurile lor, iar profesoara m-a fascinat. O femeie tanara, frumoasa, care stia sa impuna respect, sa-si faca materia iubita. In liceu, m-am indragostit de stiinta ce studiaza viata (bios = viata, logos = stiinta). Am participat la olimpiade, am patruns in tainele celulei si am descoperit o lume magica, piese minuscule care pun in functiune un organism, uneori atat de complex cum este omul. Am decis sa urmez facultatea de biologie.
Au fost 4 ani cu emotii, frumusete si durere – in special la laboratoarele cu disectii- dar am obtinut diploma ce-mi oferea libertatea si sansa de a deveni profesoara. Osciland intre munca de cercetare si munca la catedra, am ales sa-mi urmez visul.
Pe ultima suta de metri am facut dosar, depus la inspectoratul scolar si au inceput asteptarile pentru repartizare...scoala generala sau liceu…Emotii intense. Drumuri zilnice la inspectorat, nervi, cozi, imbranceli…pentru ce?! Nu stiu nici eu…nici pana in ziua de azi. Imi pierdusem speranta de a obtine post, dupa atatea zile in care mi se tot spunea ca nu mai sunt posturi pentru biologie. Dar, asa cum spunea Coelho, “atunci cand iti doresti ceva, tot Universul conspira la realizarea visului”, asa s-a intamplat si in cazul meu. Intr-o seara, obosita, dezamagita, am fost trezita aproape de miezul noptii – ca in povesti - de sunetul strident al telefonului. Nu era nimeni altul decat inspectorul scolar pentru a ma instiinta ca s-a eliberat un post la o scoala generala, Scoala de Sud, in sectorul 4.
Asa a inceput totul… Era un vis care incepea sa fie incurajat de oamenii dragi din viata mea.
Mi-am dorit sa fiu invatatoare, apoi profesoara de limba si literatura romana. Cand am inceput sa studiez chimia, in clasa a VII-a, m-au vrajit elementele chimice, simbolurile lor, iar profesoara m-a fascinat. O femeie tanara, frumoasa, care stia sa impuna respect, sa-si faca materia iubita. In liceu, m-am indragostit de stiinta ce studiaza viata (bios = viata, logos = stiinta). Am participat la olimpiade, am patruns in tainele celulei si am descoperit o lume magica, piese minuscule care pun in functiune un organism, uneori atat de complex cum este omul. Am decis sa urmez facultatea de biologie.
Au fost 4 ani cu emotii, frumusete si durere – in special la laboratoarele cu disectii- dar am obtinut diploma ce-mi oferea libertatea si sansa de a deveni profesoara. Osciland intre munca de cercetare si munca la catedra, am ales sa-mi urmez visul.
Pe ultima suta de metri am facut dosar, depus la inspectoratul scolar si au inceput asteptarile pentru repartizare...scoala generala sau liceu…Emotii intense. Drumuri zilnice la inspectorat, nervi, cozi, imbranceli…pentru ce?! Nu stiu nici eu…nici pana in ziua de azi. Imi pierdusem speranta de a obtine post, dupa atatea zile in care mi se tot spunea ca nu mai sunt posturi pentru biologie. Dar, asa cum spunea Coelho, “atunci cand iti doresti ceva, tot Universul conspira la realizarea visului”, asa s-a intamplat si in cazul meu. Intr-o seara, obosita, dezamagita, am fost trezita aproape de miezul noptii – ca in povesti - de sunetul strident al telefonului. Nu era nimeni altul decat inspectorul scolar pentru a ma instiinta ca s-a eliberat un post la o scoala generala, Scoala de Sud, in sectorul 4.
....................................
Sper sa o finalizez...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu