Film pe care vreau sa il vizionez...

Cu mine printre speranțe

Azi am descoperit că am colegă nouă, o mămică deosebită, pentru al cărei fiu scrisesem în iunie anul trecut o poveste personalizată. Din cauza oboselii, nici nu am recunoscut-o, dar zâmbetul oferit, m-a determinat să uit de oboseală, de tristeți.

Elevii unei clase de a V-a au realizat proiecte minunate pe tema inventată de mine - „Plante de leac și plante protejate, în povești asezonate”. SUPERBE povești le-au ieșit! 

Am primit vești bune privind proiectele mele..

Am discutat cu prietena mea din Cluj... 

Am primit iertare...

Am aflat că va trebui să merg la firma de asigurări cu cel căruia i-am zgâriat mașina. Mă enervez pe mine pentru toate câte mi se întâmplă! De ce mă grăbesc? Habar nu am!

Clar va trebui să o iau mai încet... să îmi ofer timp și răsfăț! Am investit mult în cei din jurul meu, iar acum, mă simt goală, secătuită de energie... și nici măcar să mi se recunoască gesturile frumoase nu s-a întâmplat! Tot eu se pare că sunt CĂPCĂUNUL în toate poveștile! 

Am reușit ceva: să îmi vizualizez toate activitățile din ultima perioadă și să constat că am făcut multe: bune și rele. Dar ce mai mult, regret că nu m-am oprit la timp. Nu-i nimic! Am înțeles și am mai învățat o lecție: când simt că înot în sens invers curentului, să mă opresc. Nu are rost să mă încăpățânez să cred că fac eu minuni. Nu are rost să disper! Nu are rost să încerc să construiesc ceva pe un pământ alunecos. Nu are rost să mă opun sorții. Poate soarta are ceva mai bun pentru mine. 

Visez frumos de cîteva nopți.... 

Aștept legea compensației... după atâtea neplăceri... sper să primesc ceva bun. 
Cel puțin așa simt! 

Lectura.... :)

Părintele Arsenie Papacioc despre femei - MINUNAT!

Părintele Arsenie Papacioc este unul dintre cei mai cunoscuți duhovnici din România, iar sfaturile sale au fost întotdeauna considerate valoroase.

Acesta a fost o persoană îndrăgită de foarte mulți oameni și a propovăduit învățătura creștină până la sfârșitul vieții sale, acum trei ani.

Părintele Papacioc a întâlnit mulți oameni cărora le-a schimbat fundamental viața, iar întrebările legate de viața creștinilor nu l-au deranjat niciodată. În contextul în care femeile sunt destul de des numite niște ființe inferioare și slabe, iată ce a răspuns despre acestea:

„Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se plece să o ia – adică să-i arate eleganţă, preţuire. Atunci floarea îşi arată şi mirosul, şi calităţile ascunse, pentru că tu ai ştiut să răscoleşti adâncurile şi ai făcut din ea ceea ce nu ştia ea că este. Femeia trebuie preţuită, să ştiti, pentru că mai întâi ne reprezintă o femeie în Împărăţia cerurilor: Maica Domnului. Te cutremuri, ţi-e şi frică să vorbeşti comparând-o pe ea cu oamenii.”

Cât despre sintagma jumătatea mea, pe care mulți o folosesc pentru a vorbi despre partenerul/partenera de viață, părintele a spus:

„Nu e o jumătate a ta, ci un tot al tău; tu eşti tot, ea e tot. Nu există grad de rudenie între soţ şi soţie, pentru că ei sunt una. Dumneavoastră ați văzut steaua lui David, evreiască: sunt două triunghiuri echilaterale suprapuse. Ea e făcută de David, care era omul lui Dumnezeu, şi ea reprezintă fiinţa omenească, care are calitatea calităţilor în creaţia lui Dumnezeu: chip şi asemănare cu El. Şi de aceea l-a făcut pe om întâi ca un triunghi echilateral, cu baza în sus, pentru că omul e tare în putere, apoi un triunghi echilateral cu baza în jos, care simbolizează femeia. Nu există “jumătatea mea”. E o expresie spusă la un pahar de vin; la o sticlă de vin, pardon! ca să nu zic la un butoi chiar.”

Sfatul dat bărbaților în legătură cu femeile care îi înconjoară este acela de a le prețui și de a le respecta foarte mult:

„Floarea stă în glastră; băiatul trebuie să umble să şi-o aleagă. Fata nu trebuie să bată cărările băiatului, ci băiatul să dea peste ea. Şi apoi, voi trebuie mai întâi de toate să ştiti să preţuiti femeia foarte mult. Ea este o creaţie a lui Dumnezeu extraordinară. Vă daţi seama ce putere are o femeie să te scoată dintr-o stare amărâtă. Faptul că un bărbat ştie că acasă are parte de o iubire desăvârşită îl face să muncească, să câştige războaiele, să-şi rezolve problemele.

Să ştiti că femeia nu gândeşte simplu. Chiar dacă nu e învăţată, ea are o putere de pătrundere deosebită şi e mult mai realistă decît un bărbat. Ea are încă de astăzi un sentiment pentru ziua de mâine. Însă noi discutăm, raţionalizăm nişte lucruri, dar în iubire nu este nimic raţional”.

Azi...

Băiatul cu BMW-ul a recunoscut că este vinovat. Nu are CASCO și nu avea bani să își repare mașina decât pe banii mei. Și-a cerut scuze... oricum nu mă încântă și sunt supărată pe viața nedreaptă... pe faptul că trebuie să dau mereu... și să primesc arareori... și atât de puțin... 

Îmi mărturisește zâmbind:

- Lasă... e bine că m-ai zgâriat... ne-am cunoscut și noi...ne salutăm prin cartier... 

- Mulțumesc, dar nu sunt deloc încântată că te folosești de asigurarea mea... și apoi eu plătesc mai mult...

...

O colegă de facultate (la a cărei nuntă am fost domnișoară de onoare la Mamaia în 2012) m-a invitat la ei.. în Chitila. 

- Dacă nu ai mașina zgariată, vino cu mașina!

- Nu am bani pentru rovinieta! Hahaha....

Cică să mai cred în tradiții... mi-a pus voalul pe cap și nimic. Nu m-am căsătorit!!!! 

....

Am mai discutat cu Rux de pe www.copilarim.com care m-a încurajat și mi-a trimis muzică și un film CLICK la care trebuie să mă uit... cu Adam Sandler. 

.... 

Am ascultat povești scrise de elevii mei de la uman... și sper să găsesc curajul de a-mi susține inspecția pentru echivalarea gradului I cu doctoratul. Am emoții și niciun chef, dar măcar mai primesc 200 de lei la salariu infect de 1100. 

... 

Am citit mult în ultimele seri... povestiri frumos scrise de Jeffrey Archer, un scriitor britanic... despre dragoste... în multe feluri:

- dragostea unei mame pentru doi fii, unul artist, fără talent, care ajunge un bețiv; celălalt mediocru la învățătură, care devine directorul unei fabrici de roți și își întreține fratele. Când moare, îi lasă prin testament toate tablourile pictate, pe care i le cumpărase din dragoste de frate.

- dragostea sau lipsa acesteia a oamenilor din jur în momentul în care le spui că ai dat faliment și îi rogi să te ajute prin faptul că ar fi bine să îți înapoieze banii pe care i-ai împrumutat cândva. Este uimitor să vezi că cei mai devotați îți sunt străinii... slujnica... nepotul... etc.

Este o carte minunată: ”Să scurtăm povestea” - editura VIVALDI, 2001.

E greu... atât de greu

:)

Un articol recomandat pentru a ieși din starea de confort, de teamă, de resemnare în fața sorții

http://www.ursula-sandner.com/resemnarea-fatalista-si-mentalitatea-de-victima/

Resemnarea fatalista si mentalitatea de victima

Auzim deseori in jurul nostru persoane care nu fac altceva decat sa se planga, oricui doreste sa-i asculte, despre cat este de grea viata, cat de rau le merge si cum sunt ei nedreptatiti de soarta sau de alti oameni (sefi, colegi, parinti, parteneri de viata, etc.). Si-au insusit atat de bine rolul de victima neputincioasa care cauta doar sa fie ascultata si aprobata in suferinta ei, incat orice sfat sau intentie de a-i face sa depaseasca situatia actuala o iau ca pe un afront, ca pe un atac la status-quo-ul lor atat de bine pus la punct. Sau, simtindu-se neintelesi si invalidati in suferinta lor, vor incepe sa aiba resentimente fata de tine.

Lumea este un loc plin de suferinta, oamenii sunt rai, nu exista speranta in mai bine si nici putinta de a schimba lucrurile, pentru ca, nu-i asa, “nu se poate schimba lumea”. Acele exemple de oameni care au reusit in viata, cei care au schimbat istoria sau cei care pot fi modele pentru viziunea lor asupra existentei sunt “descalificati”, fie prin a spune despre ei ca “au avut noroc”, fie au obtinut ceea ce au pe cai necinstite sau prin alte metode de discreditare. De fapt, chiar se straduiesc sa gaseasca defectele si minusurile oamenilor de succes si asta doar ca sa se simta mai bine cu ei insisi. Mentalitatea poporului roman nu este una in care este incurajata evolutia personala ci mai degraba, ne straduim sa-i punem bete-n roate celui care incearca sa iasa din rand. Atunci cand noua nu ne merge bine, suntem mai mult decat bucurosi sa aplicam proverbul “sa moara si capra vecinului”.

Aceste persoane aleg sa-si traiasca viata resemnati, iar lipsa unor expectante pozitive ii incarca de frustrare, furie, depresie si nu vor rata niciun moment in care pot sa carcoteasca, sa-i barfeasca pe altii sau sa se revolte.

Blocarea orizonturilor, renuntarea la dorinta de mai bine si la “lupta” de a merge mai departe cu viata inspre implinirea viselor este opusa fluxului normal al existentei. Orice organism viu de pe planeta urmareste sa se dezvolte permanent pana isi atinge propriul potential.

Insa un om care s-a resemnat si se autoconvinge ca el este o victima neputincioasa intr-o lume atat de “rea”, nu face decat sa manifeste o forma de lene sau de comoditate. Este mult mai simplu sa spui ca strugurii sunt acrii decat sa te straduiesti sa ajungi la ei. Este mult mai facil sa-i vorbesti de rau pe cei care mananca acei struguri, decat sa te misti si tu de pe canapea si sa faci ceva cu viata ta.

Iti predai puterea, nu mai vrei nimic decat eventual sa tii cu dintii de putinul pe care il ai, nu mai visezi si nu mai lupti pentru visele tale si in schimb te umpli de ganduri si trairi negative – fata de tine insuti (insa nu intotdeauna vrei sa recunosti asta), fata de ceilalti (mai ales fata de cei care muncesc din greu ca sa-si atinga visele) si fata de viata in ansamblul sau (pentru ca, nu-i asa, “viata este un chin dupa care urmeaza moartea”).

Un invingator in fata vietii nu se va resemna niciodata, nu se va multumi cu putin, nu va renunta la visele sale, indiferent prin cate greutati a trecut, indiferent de varsta sa, de dotarea sa fizica sau intelectuala, de traumele si obsctacolele din trecut, s.a.m.d.

Tu esti singurul responsabil de calitatea vietii tale, iar daca toata viata ta se desfasoara intre un serviciu pe care-l detesti, un partener cu care in cel mai bun caz va tolerati reciproc insa nu exista respect si afectiune, timpul liber ti-l petreci in fata televizorului comentand sau criticand subiecte mondene, politice, sportive, etc., sa nu te miri ca te simti ca o victima captiva in propria sa viata. Ceea ce ar fi bine sa constientizezi este ca tu singur ai creat toate premisele ca sa ajungi in situatia asta, iar asta inseamna ca tot tu poti sa alegi oricand altceva.

Daca vrei sa faci ceva cu viata ta, primul pas este cel mai dificil pentru ca presupune sa renunti la confortul pe care-l ti-l ofera statutul de victima neajutorata. Al doilea pas este sa depasesti resemnarea in fata sortii, sa-ti dai voie sa visezi si sa-ti faci un plan prin care sa duci la indeplinire visele tale. Si urmeaza apoi pasul decisiv, trecerea la actiune – de la teorie la practica.

Poti sa-ti schimbi viata incepand chiar din acest moment, insa trebuie sa-ti doresti asta cu toata fiinta ta. De putut se poate cu siguranta, insa este necesar SA VREI!

Iti doresc vointa si succes,

Ursula