Imi pare rau

Intr-o lume nebuna, care alearga dupa diverse.... obsedata sa isi pastreze locul de munca, dar ast anu inseamna ca munceste cu placere sau cu pasiune.... exista oameni linistiti, care au timppentru a construi in tihna lucruri frumoase.

Intr-o perioada agitata a vietii mele, cand voiam sa fac multe si eram atat de singura si mica (numai 46 de kg), l-am cunoscut pe EL. Sau el m-a cunoscut pe mine, printr-o prietena, care i-a recomandat blogul meu.

El... este un tip destept. A avut sansa de a se invarti printre oameni inteligenti. Cand mi se arunca manusa, o ridic si ma lupt cu demnitate. Vorbindu-mi despre literatura - unde as asculta si as vorbi (mai putin) la infinit - cred (de fapt sigur), am folosit vocea de superioritate. Istoria si geografia povestite de el - telefonic, ma fascinau, insa, mi s eparea bizar.... imi doream sa il cunosc pe EL, sa discutam despre noi. M-a ajutat cu bani sa-mi implinesc visul, si anume de a-mi publica cartea "Tolba cu povesti". Nu am cuvinte sa-i multumesc. M-a rasfatat cu dulceata de smochine si bijuterii create de el (spuneam ca realizeaza lucruri frumoase). Toate au culminat cu critica lui la adresa lui Tobias. Cand a luat cartea si a inceput sa-mi spuna (nu prea mult, deoarece nu l-am lasat) ca nu suna bine aia, ca am gresit acolo, ca dincolo era mai bine asa... simteam cum inima imi este sfartecata, numai buna de aruncata la caini.

Nu ma judecati! Suport critica. Este constructiva... stiu. Insa, cand o carte vede lumina tiparului, dupa 2 ani de asteptari, corecturi ale unor oameni care cu asta se ocupa.... nu poti rezista usor unor astfel de critici. Nimeni nu e perfect. Nici macar eu. Uneori, e asa de ussor sa critici.... Apreciez inteligenta unui om.... si admir in acelasi timp oamenii care stiu sa isi foloseasca inteligenta. Intre mine si El, s-a creat o lupta de idei inversunate. Eu am incercat sa-l determin sa urmeze o facultate.... sa isi fructifice inteligenta intr-o forma organizata, finalizata cu o diploma. Probabil de aici a dedus El ca am aere de superioritate. NUUUU! Reccunosc ca am multe lacune... in multe domenii la care el chiar imi da clasa. Eu invat pe furis de la el, cu mare drag. Dintre noi doi, el are aere de superioritate, ba chiar fara a-si da seama (acele lungi convorbiri despre istorie si geografie.... la care eu nu aveam timp sa adresez intrebari macar, erau monologuri....). :)

Acum, imi vorbeste atat de rece... cu mult sub temperaturile de afara.

Imi pare rau... nu pentru ceea ce sunt (buna sau rea, asta sunt), ci pentru ca ma judeci aspru.... consider ca de fapt, tu imi ceri sa fiu perfecta, sa fac mai mult decat fac, sa fiu mai mult decat sunt. Am sa invat continuu de la tine (iti multumesc penru revizuirea poeziilor, cu toate ca nu ai avut rabdare si chef decat de cateva) chiar daca pe furis (asta daca nu doresti sa ma consiliezi).

Mi-ai spus ca in ritmul asta de viata, voi ramane singura! Poate da, poate ba... In iuresul nebun al vietii mele, imi fac timp pentru cei dragi mie... Te sunam in timp ce mergeam spre teatru? Da... Iti trimiteam mesaje in pauzele de la scoala? Da... Tu de cate ori m-ai pus inaintea altor activitati? :)

Am crezut ca "superioritatea" mea iti va mangaia orgoliul de baiat citit....

Imi pare rau ca te-am suparat...
Imi pare rau ca m-ai sfartecat desi sunt la inceput de drum si stiu ca am multe de invatat...
Imi pare rau ca ma judeci inainte de a ma cunoaste fata in fata....

Nu ai idee cat de simpla si modesta sunt (desi tie nu-ti par)... si ce viata frumoasa pot oferi... si cata bucurie pot emana in jurul meu... Te-ai grabit sa ma descompui cu mult inainte d ea ma cunoaste pe MINE, ca OM, nu ca BLOGER.

Culoare - de Claudia Groza

Voi începe de mâine

Să cumpăr culori pentru viaţă.

Mă gândesc ce culoare poate să aibă cana de cafea din dreapta,

Ţigara, creionul de după ureche.

Privirea, ah, privirea... nu o găsesc nicăieri.

Aş vrea ca timpul să stea la coadă la cărţi.

Unde cărţile au culoare şi culoriile pot avea

Ce culoare vor.

Sorb o gură de cafea şi mă uit.

Afară un curcubeu întârziat

Se aranjează să fie mai frumos.

Privesc prin fumul ţigării

La norii aceia mari, mari de tot şi pufoşi

Unde sufletul îşi poate găsi culcuş.

Unde, dacă nu uit, pot să găsesc mine

Pentru creionul ăla al meu de după ureche.

Sorb o gură de cafea şi mă gândesc

de unde cumpăr mâine culori…

Zi de iarnă

Ger năprasnic, dar soarele jucăuş îşi intră în rol. Nu are putere să alunge iarna supărată rău pe noi de astă dată.
Mi-e dor de aer, de o plimbare. Sunt tristă când văd că gerul a fost mai puternic decât mine şi m-a înfrânt. Am stat în casă de trei zile. Bine, o nevralgie m-a chinuit înfiorător. Probabil cu un scop.... nu ştiu care şi zâu că nici nu vreau să-l descopăr.

Am de pus premiile câştigătoarelor la poştă. Am de luat o adeverinţă medicală pentru un curs ce îl urmez. Am de printat testele elevilor. Am de iubit IARNA.
Ieri, discutam cu omul care mi-a fost Moş Crăciun într-un an trist pentru mine, într-o perioadă în care voiam să fac gesturi necugetate (gen Mălina Olinescu) ... şi unul bogat nu aşa oricum. Unul din noi s-a schimbat. Sau de ce nu, amândoi. Am avut o perioadă în care îicontracaram orice idee. Acum îl ascult şi-mi place. Nu toată lumea trebuie să fie de acord cu mine. Nici măcar elevii (lucru pentru care eu lupt... adică să aibă încredere în ei şi să aibă personalitate).

Pe seară, m-a sunat una dintre prietenele câştigate în vacanţa de la Reghin. Mă întrebau de ce am făcut biologie, deoarece eram mai bună pe filologie. Râd cu poftă şi îi spun că ăsta este unul din ofurile mele, pe care l-am asfixiat de când am început să scriu. Ea şi soţul ei sunt profesori de română. Îmi spuneau cât d emult i-a ajutat faptul că au citit mult în timpul facultăţii. Au o familie adorabilă. Când am plecat - ei m-au plăcut că nu amfiţe d ebucureaşteancă născută crescută, eu i-am apreciat pentru cum ştiu să îşi rezolve problemele şi să îşi crească copiii. Le-am zis cu lacrimi de bucurie în glas: "Îmi doresc o familie ca a voastră!" "Claudia, o vei avea dacă îţi doreşti cu adevărat!".

Pornesc prin nămeţi în fapt de zi.... ca un iepuraş vesel şi dornic de aventură.... :)

Gânduri bune, zâmbete, poveşti şi cântec să vă aducă această zi.

Povesti cu mine si pentru mine

O iubire ca-n filme
Adela Popescu

unii se urasc
altii se iubesc
lucru care place
subiect tabu
nu ne place nu
dar toata lumea o face
la televizor
sau in dormitopr
lumea se iubeste
oamenii-s actori
viata-i un decor,
intr-o mare poveste
mi-e asa dor
sa iesim din decor
Si cit suntem vii
sa fim iar copii
Sa zburam catre stele

De iubire mi-e dor
De-o iubire ca-n filme, stii
sa iubim iar ca doi copii.

hai sa ne iubim
si sa ne mintim
ca sa umplem zile
Astazi ma ignori
maine vi cu flori
asta-i iubire
Ne certam s-apoi
ne-mpacam din nou
poate nu-ti dai seama
Eu nu vreau decit
sa te vad iubind
tie-ti place teama.
mi-e asa dor
sa iesim din decor
Si cit suntem vii
sa fim iar copii
de iubire mi-e dor
De-o iubire ca-n filme, stii.

In miez de noapte, primesc o poezie de la un prieten pierdut prin Irlanda. El isi doreste sa ma vada o data linistita si impacata cu mine, iubind cu ardoare. Mi-e teama sa mai iubesc. Pentru mine iubirea este ceva frumos, pe care il traiesc zilnic, fara a ma atasa insa. De ce? Pentru ca intalnesc barbati nepregatiti, care se tem de mine sau nu stiu de ce. Barbati care ma intreaba cat castig din povesti... dar nu spune niciunul: "hai sa scrii pentru copiii iubirii noastre!"
Adesea, viata mi se pare stearpa pentru anii mei. Ar fi fost frumos sa am o familie, sa-mi tin copiii in brate si sa scriu povesti pentru ei, pentru copiii mei dragi si isteti. Va veni oare acea zi?
Pana atunci, scriu de drag pentru copiii acestei lumi.... :)

Rugi ascultate

Ma simt asa ciudat. Saptamana trecuta, imi doream cu ardoare sa se inchida scolile. Sunt obosita. Azi am aflat ca scolile sunt inchise pana joi. :)

Sper sa ma odihnesc.. . cu toate ca ma lupt de ieri dimineata cu o teribila, sfasietoare durere de cap. Nu ma pot concentra pe scris, lectura sau altceva.

Ma intreb, daca Dumnezeu ma aude si imi implineste rugile, de ce sau cand ma aude sa-mi dea si mie un copil?

Va anunt cand se va intampla asta.... ar fi culmea sa fie saptamana viitoare. :))

Tineti aproape si participati la provocare despre vise.

Ganduri alese!

Provocarea literara - Care este visul tău azi?

Este iarnă şi este ger cumplit. Fiecare dintre noi are un vis (cel puţin unul). Care este visul tău azi? - aceasta este întrebarea la care să-mi răspundeţi într-un scurt eseu (maxim o pagină A4) până pe 17 februarie orele 22.30.

“Visaţi visuri măreţe, căci numai visurile măreţe pot să facă sufletul oamenilor să vibreze.”

Marc Aureliu

---

“Realitatea distruge vise. De ce n-ar putea distruge visele realitatea?”

George Moore

---

În această zi din viaţa ta, cred că Dumnezeu vrea ca tu să ştii …
…că visele te duc în viitor şi aduc entuziasm în prezent. Robert Conklin a spus asta şi avea dreptate. Aşa că visează mai departe şi visează deseori şi visează măreţ. Şi nu lăsa pe nimeni să-ţi fure visele. Care este visul tău azi? Este suficient de mare, suficient de îndrăzneţ să-ţi ridice sufletul? Oh, cred că am uitat să-ţi spun. În vise se regăseşte sufletul. Adică, ele sunt Lăcaşul Sfânt al lui Dumnezeu. Aşa că visează măreţ, da, căci cu cât visezi mai măreţ cu atât te deschizi mai mult către Dumnezeu!
Cu dragoste, prietenul tău,
Neale Donald Walsch ~
www.humanitysteam.ro

Premiul constă într-un material - de la un curs de dezvoltare la care am participat - despre împlinirea viselor.

CÂŞTIGĂTOARELE TEXTULUI CU T

LOCUL I - PSI
LOCUL II - DAGATHA
LOCUL III - MIRUNA
Acestea vor primi cărţi.

Textele au fost minunate. Concurentele s-au întrecut pe ele însele. Aşa că, ofer şi premii suplimentare.
PREMIUL SPECIAL - MARIANA H. - TEXTUL CEL MAI SENSIBIL - Semn de carte
PREMII DE PARTICIPARE:
LIUBA G. ; LOREDANA C. ; ANA MARIA B.; ALINA R.; Scriitor a.; MARIA ŞI VAVALY. - o poveste scrisă de mine.

TOATE PARTICIPANTELE PRIMESC DIPLOME VIRTUALE (mulţumesc Ana Maria pentru ajutor), PE CARE LE POT POSTA PE BLOGURILE PERSONALE.

FELICITĂRI ŞI SPOR ÎN TOT CE FACEŢI.