Zi de iarnă

Ger năprasnic, dar soarele jucăuş îşi intră în rol. Nu are putere să alunge iarna supărată rău pe noi de astă dată.
Mi-e dor de aer, de o plimbare. Sunt tristă când văd că gerul a fost mai puternic decât mine şi m-a înfrânt. Am stat în casă de trei zile. Bine, o nevralgie m-a chinuit înfiorător. Probabil cu un scop.... nu ştiu care şi zâu că nici nu vreau să-l descopăr.

Am de pus premiile câştigătoarelor la poştă. Am de luat o adeverinţă medicală pentru un curs ce îl urmez. Am de printat testele elevilor. Am de iubit IARNA.
Ieri, discutam cu omul care mi-a fost Moş Crăciun într-un an trist pentru mine, într-o perioadă în care voiam să fac gesturi necugetate (gen Mălina Olinescu) ... şi unul bogat nu aşa oricum. Unul din noi s-a schimbat. Sau de ce nu, amândoi. Am avut o perioadă în care îicontracaram orice idee. Acum îl ascult şi-mi place. Nu toată lumea trebuie să fie de acord cu mine. Nici măcar elevii (lucru pentru care eu lupt... adică să aibă încredere în ei şi să aibă personalitate).

Pe seară, m-a sunat una dintre prietenele câştigate în vacanţa de la Reghin. Mă întrebau de ce am făcut biologie, deoarece eram mai bună pe filologie. Râd cu poftă şi îi spun că ăsta este unul din ofurile mele, pe care l-am asfixiat de când am început să scriu. Ea şi soţul ei sunt profesori de română. Îmi spuneau cât d emult i-a ajutat faptul că au citit mult în timpul facultăţii. Au o familie adorabilă. Când am plecat - ei m-au plăcut că nu amfiţe d ebucureaşteancă născută crescută, eu i-am apreciat pentru cum ştiu să îşi rezolve problemele şi să îşi crească copiii. Le-am zis cu lacrimi de bucurie în glas: "Îmi doresc o familie ca a voastră!" "Claudia, o vei avea dacă îţi doreşti cu adevărat!".

Pornesc prin nămeţi în fapt de zi.... ca un iepuraş vesel şi dornic de aventură.... :)

Gânduri bune, zâmbete, poveşti şi cântec să vă aducă această zi.